#inginer

• aeroautomobil — Vehicul hibrid experimental sau conceptual proiectat să funcționeze atât ca automobil pe drumurile publice, cât și ca aparat de zbor pe rute aeriene, prin utilizarea unor aripi pliabile sau escamotabile și a unui sistem mixt de propulsie. Acest concept tehnologic avansat vizează decongestionarea traficului terestru prin integrarea navetei zilnice în spațiul aerian controlat.
• aerobuz — Sistem suspendat de transport în comun, de tip monorai sau teleferic urban, format dintr-un vehicul autopropulsat de mari dimensiuni care rulează pe cabluri aeriene tensionate sau pe șine suspendate. Acest mijloc de transport ecologic este conceput pentru a asigura legături rapide în aglomerațiile urbane moderne, operând deasupra traficului rutier clasic fără a interfera cu infrastructura terestră.
• aerocel — Material poros, izolator și ultra-ușor, caracterizat printr-o structură celulară în care faza lichidă a unui gel a fost înlocuită complet cu un gaz (de obicei aer), fără ca rețeaua solidă să se prăbușească. Este utilizat la scară largă în izolarea termică industrială, în industria aerospațială și în construcții datorită conductivității sale termice extrem de scăzute.
• aerocosmic — Care se referă simultan la spațiul aerian (atmosferic) și la cel cosmic (extraatmosferic); situat în aceste spații sau adaptat să funcționeze în ambele medii. Termenul descrie tehnologii, vehicule, misiuni de cercetare sau industrii conexe care integrează aviația clasică și zborul spațial orbital ori interplanetar.
• aerodinamic — Care aparține aerodinamicii, privitor la mișcarea aerului și a gazelor în raport cu corpuri solide; care prezintă o formă geometrică fluidă și optimizată, special proiectată pentru a reduce la minimum rezistența la înaintare opusă de aer în timpul deplasării. Se aplică pe scară largă în proiectarea avioanelor, autovehiculelor de mare viteză și echipamentelor sportive de performanță.
• aerodinamică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază legile mișcării aerului sau a altor gaze, precum și forțele exercitate de acestea asupra corpurilor solide aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific guvernează proiectarea aparatelor de zbor, rachetelor și vehiculelor terestre prin optimizarea forțelor de portanță și de rezistență la înaintare.
• aerodinamician — Inginer sau cercetător specializat în domeniul aerodinamicii; specialist care se ocupă cu studiul, proiectarea, optimizarea și testarea comportamentului corpurilor solide (avioane, mașini, rachete) aflate în mișcare prin fluxuri de aer sau gaze. Această activitate include utilizarea simulărilor computerizate avansate și a testelor experimentale în tunele de vânt pentru reducerea rezistenței la înaintare.
• aerodinamiciană — Forma de feminin pentru termenul aerodinamician; femeie inginer sau cercetător specializată în studiul forțelor aerodinamice, proiectarea profilelor aerodinamice și optimizarea fluxurilor de aer pentru diverse vehicule, aeronave sau structuri industriale prin metode computaționale sau experimentale.
• aerodom — Termen tehnic arhaic, rar sau conceptual utilizat pentru a descrie un aparat de zbor experimental mai greu decât aerul, un prototip timpuriu de aeronavă autopropulsată ori o structură acoperită în formă de dom concepută structural pentru adăpostirea și protecția mașinilor de zbor în interiorul unui aerodrom.
• aeroduct — Conductă de mari dimensiuni, tub structural, canal artificial sau instalație tehnică complexă special concepută pentru captarea, transportul, vehicularea sau distribuirea maselor de aer ori a altor gaze într-un sistem industrial, minier sau de ventilație urbană. De asemenea, termenul poate descrie conceptual un coridor aerian securizat destinat exclusiv tranzitului controlat al anumitor fluxuri pneumatice.
• aeroelasticitate — Ramură a mecanicii și ingineriei aerospațiale care studiază interacțiunile dintre forțele aerodinamice, forțele elastice ale structurii unui corp solid și forțele de inerție ale acestuia, aflate în mișcare relativă. Acest domeniu este crucial în proiectarea aeronavelor de mare viteză și a podurilor suspendate pentru prevenirea fenomenelor de instabilitate structurală distructivă, cum ar fi flutterul sau bufetajul.
• aeroelectronică — Ramură specializată a electronicii aplicate și ingineriei aeronautice care se ocupă cu proiectarea, fabricarea, instalarea și mentenanța sistemelor și echipamentelor electronice folosite la bordul aeronavelor și rachetelor (sisteme de navigație, comunicații, pilot automat, radare și senzori de bord).
• aeroglisor — Vehicul autopropulsat amfibiu (peronă pe pernă de aer / hovercraft) capabil să se deplaseze la mică înălțime deasupra apei, solului, mlaștinilor sau gheții, prin generarea unui strat continuu de aer comprimat sub carenă (pernă de aer) care îi anulează frecarea directă cu suprafața terestră.
• aerologă — Forma de feminin pentru termenul aerolog; femeie meteorolog specializată în aerologie, care se ocupă cu investigarea structurii fizice, a proprietăților termodinamice și a curenților din straturile superioare ale atmosferei terestre prin interpretarea datelor transmise de radiosonde sau sateliți.
• aeromecanică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul și mișcarea aerului sau a altor gaze, precum și comportamentul mecanic al corpurilor solide scufundate în acestea sau aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific major se subdivide structural în aerostatică (studiul gazelor în echilibru) și aerodinamică (studiul gazelor în mișcare).
• aeronautic — Care aparține aeronauticii sau se referă la navigația aeriană, la studiul, proiectarea, construcția și exploatarea aparatelor de zbor. Acest termen descrie elemente structurale, normative, industriale sau științifice esențiale pentru zborul vehiculelor în atmosfera terestră, de la avioane și elicoptere până la sisteme complexe de propulsie și control.
• aeronautică — Știința, tehnica și ansamblul industriilor care se ocupă cu proiectarea, construcția, testarea, exploatarea și navigarea aparatelor de zbor în atmosfera terestră. Domeniul cuprinde discipline complexe precum aerodinamica, structurile aerospațiale, propulsia și sistemele de avionică, având ca scop optimizarea deplasării în siguranță a vehiculelor mai ușoare sau mai grele decât aerul.
• aeronavorachetomodel — Machetă experimentală sau model redus la scară al unui vehicul aerospațial hibrid, conceput structural pentru a combina caracteristicile aerodinamice ale unei aeronave (aripi, zbor planat) cu forța de propulsie reactivă specifică unei rachete. Acest tip de model este utilizat în competițiile de aeromodelism și rachetomodelism pentru a studia comportamentul dinamic în fazele de lansare verticală și revenire controlată la sol.
• aeroreactor — Motor cu reacție atmosferic (aeroreactiv) care utilizează aerul înconjurător ca oxidant pentru arderea combustibilului și generarea forței de propulsie prin expulzarea rapidă a gazelor arse. Spre deosebire de motoarele rachetă, acest ansamblu mecanic structural depinde în totalitate de prezența atmosferei terestre pentru a funcționa, fiind utilizat pe scară largă la avioanele moderne de linie și supersonice.
• aerospațial — Care aparține sau se referă în același timp atmosferei terestre și spațiului cosmic din afara ei, ori proiectării și construcției vehiculelor destinate navigației în ambele medii. Acest termen descrie o ramură industrială și științifică extrem de complexă, ce include structural cercetarea aerodinamică, ingineria rachetelor, zborul sateliților și sistemele de navigație extra-atmosferică.