#lege

• aboli — Acțiunea de a desființa, a anula, a suprima sau a casa o lege, un obicei, o instituție publică ori o stare socială de drept, prin intermediul unui act legislativ oficial sau al unui decret emis de o autoritate statală suverană.
• abolire — Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții publice ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică.
• aboliție — Formă secundară sau variantă juridică a substantivului „abolițiune”. Desemnează un act de clemență sau o măsură de drept penal prin care puterea legislativă suverană desființează, anulează sau interzice o lege, o pedeapsă ori o procedură judiciară. În anumite sisteme juridice istorice, reprezenta o formă de amnistie timpurie ce oprea începerea sau continuarea urmăririi penale.
• abolițiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abolire” sau varianta juridică „aboliție”.
• abroga — (Juridic) A anula, a desființa sau a scoate din vigoare o lege, un decret, o ordonanță ori un alt act normativ în mod oficial, printr-o nouă dispoziție legală de rang egal sau superior.
• abrogat — (Juridic) Despre o lege, un decret sau un act normativ care a fost lipsit în mod oficial de vigoare sau validitate printr-o dispoziție legală ulterioară.
• abrogație — (Rar) Anulare oficială a unei legi sau a unui act normativ; variantă neologistică mai puțin frecventă pentru termenul de bază 'abrogare'.
• abrogativ — (Juridic) Care servește la abrogare; care are puterea sau efectul de a anula, de a desființa ori de a scoate din vigoare o lege sau un alt act normativ.
• abstenționism — Atitudine civică sau politică manifestată prin refuzul deliberat de a participa la viața publică, în special la alegeri, scrutinuri sau referendumuri. Poate fi determinat de indiferență, protest conștient împotriva sistemului politic sau lipsă de încredere în candidați.
• abstenționistă — Persoană (femeie) care practică abstenționismul, alegând să nu participe la vot sau la viața politică publică; (ca adjectiv) formă de feminin pentru manifestările, atitudinile sau grupările care promovează neparticiparea electorală.
• Absyrtus — În mitologia greacă, prinț colchidian, fiu al regelui Aeëtes și frate al Medeei. Este cunoscut mai ales pentru rolul său tragic în mitul argonauților; în timp ce fuga Medeei cu Iason pe nava Argo punea în pericol expediția, ea l-a ucis și l-a dezmembrat pe Absyrtus, aruncându-i bucățile în mare pentru a-și încetini tatăl, care s-a oprit să le adune pentru ritualul de înmormântare.
• Acarnan — Erou mitologic grec, unul dintre epigoni, fiu al medicului și profetului Alcmeon și al nimfei Callirhoe (fiica zeului-râu Achelous). Potrivit legendei, Zeus i-a grăbit creșterea, alături de fratele său Amphoterus, pentru a-și putea răzbuna tatăl ucis. Ulterior, el a emigrat pe coasta de vest a Greciei centrale, unde a întemeiat o colonie și un stat antic care i-au purtat numele: Acarnania.
• Acast — Erou mitologic grec, rege al cetății Iolcos, fiu al lui Pelias și al Anaxibiei. A fost unul dintre participanții la faimoasa expediție a argonauților pentru căutarea Lânii de Aur (plecând împotriva voinței tatălui său) și a luat parte la vânătoarea mistrețului din Calydon. După uciderea tatălui său la îndemnul Medeei, Acast a preluat tronul, i-a alungat pe Iason și Medea și a organizat funeralii fastuoase, un episod legendar intens reflectat în arta și poezia antică.
• Adam-Babadam — Formulă toponimică regională, arhaică sau legendară folosită în anumite micro-regiuni din sud-estul României pentru a desemna un loc îndepărtat, izolat ori o așezare străveche cu origini obscure; de asemenea, utilizat în basmele populare ca nume propriu compus atribuit unui personaj mitologic sau unui uriaș de la începutul timpurilor. Acest termen structural păstrează nuanțe din onomastica tradițională influențată de lexiconul turc și balcanic.
• adat — Termen utilizat în antropologia juridică și în istoria religiilor pentru a desemna ansamblul de legi cutumiare, obiceiuri tradiționale și norme nescrise care reglementează viața socială, familială și administrativă a comunităților musulmane (în special în Asia de Sud-Est, precum Indonezia și Malaezia). Acest sistem juridic tradițional coexistă adesea în mod structural cu legea islamică (Șaria) și cu legislația statală modernă.
• Admet — Forma românească tradițională pentru numele lui Admetus, legendarul rege din Pherae în Tesalia, celebru în mitologia greacă pentru faptul că a fost slujit timp de un an de zeul Apollo și pentru devotamentul soției sale, Alcesta (Alcestis), care a acceptat să moară în locul lui pentru a-i salva viața.
• adopta — A primi în familie un copil pe cale legală, acordându-i drepturi de descendent legitim; a lua de suflet. În sens larg, acțiunea de a-și însuși o idee, o metodă, o opinie, un curent artistic sau un comportament străin. În context administrativ sau legislativ, înseamnă a accepta, a aproba sau a valida un proiect, o hotărâre sau o lege în urma unui vot formal.
• adoptare — Acțiunea de a adopta și rezultatul ei; actul juridic prin care se creează legătura de filiație civilă între adoptator și cel adoptat. Prin extensie, procesul de aprobare oficială și intrare în vigoare a unui act normativ, a unei strategii guvernamentale sau a unui buget, precum și însușirea conștientă a unor obiceiuri, idei sau comportamente noi.
• adoptat — Despre un copil sau un minor care a fost primit în mod legal într-o familie, dobândind statutul juridic și drepturile unui descendent legitim; înfiat. În sens larg, se referă la o idee, metodă, hotărâre sau conduită care a fost acceptată, aprobată sau însușită în mod oficial ori voluntar de către un grup sau o instituție.
• aegeus — Rege mitic al Atenei, fiu al lui Pandion al II-lea și tatăl eroului Theseus, recunoscut în legendele elene pentru fondarea structurilor timpurii ale puterii ateniene. Numele său este legat indisolubil de Marea Egee, în ale cărei valuri s-a aruncat de pe stâncile Acropolei din cauza unei neînțelegeri tragice, crezând în mod eronat că fiul său a fost ucis de Minotaurul din Creta deoarece corabia acestuia se întorcea purtând pânze negre.