#limba romana veche

• atares — Formă regională sau variantă fonetică alterată în graiurile locale pentru a desemna un tip de țesătură veche de mătase ori bumbac, adesea dungată sau brodată, adusă în trecut prin filieră orientală. În anumite subdialecte, termenul a fost folosit și pentru a descrie un tip de încuietoare primitivă sau un element structural de fixare la căruțele tradiționale.
• atticesc — Formă adjectivală românească veche sau arhaizantă (variantă pentru 'atic') utilizată pentru a descrie ceva ce aparține Aticei, Atenei antice sau culturii elene clasice. În textele filologice sau traducerile istorice din secolele trecute, califica stilul literar, dialectul ori spiritul cultural caracterizat prin sobrietate, rafinament artistic și echilibru structural.
• atunce — Formă arhaică și regională a adverboului de timp 'atunci'; indică un moment determinat din trecut sau din viitor, corelat cu un alt eveniment ori context temporal. În structura textelor literare vechi sau a cronicilor istorice, acest element sintactic stabilește succesiunea cronologică a faptelor, servind adesea și ca element de legătură cu valoare conclusivă.
• avizălui — Formă verbală regională, arhaică sau alterare fonetică locală a verbului 'aviza'; a exprima o părere, a aproba, a înștiința, a pune în gardă sau a sfătui pe cineva într-un cadru comunitar tradițional. Termenul reflectă adaptarea graiurilor vechi românești din anumite zone rurale prin adăugarea unor sufixe specifice de origine populară sau împrumuturi morfologice locale.
• avizie — Termen arhaic, regional sau livresc utilizat foarte rar pentru a desemna o înștiințare, o notificare, o știre oficială ori o preîntâmpinare transmisă unei comunități sau unei persoane; starea de a fi informat ori avizat cu privire la un eveniment iminent. În anumite graiuri de tranziție, cuvântul a funcționat ca o variantă abstractă a substantivului 'aviz', păstrându-și utilizarea doar în texte cu caracter istoric.
• avizor — Termen arhaic sau livresc utilizat extrem de rar pentru a desemna o persoană care emite un aviz, un avertisment, o notificare sau o înștiințare oficială; funcționar sau expert însărcinat în trecut cu monitorizarea, controlul și raportarea conformității unor proceduri administrative sau juridice.
• avocăție — Termen arhaic, regional sau familiar utilizat pentru a denumi profesia, funcția sau activitatea de avocat; avocatură. De asemenea, poate descrie simbolic calitatea de apărător sau tendința unei persoane de a interveni guraliv în sprijinul cuiva în discuțiile zilnice.
• avorbi — Formă verbală arhaică, timpurie sau alterare fonetică regională întâlnită în anumite manuscrise vechi sau graiuri izolate pentru verbul „a vorbi”. Termenul reflectă o etapă de tranziție lingvistică sau o protetică populară prin care se adăuga vocala inițială „a-” la rădăcina verbală de bază, păstrându-și înțelesul fundamental de a exprima gânduri prin cuvinte, a conversa sau a comunica.
• Avxinie — Formă deformată popular, arhaică sau variantă dialectală a numelui propriu masculin Avxentie (Auxențiu) sau, în unele cazuri, a numelui Euxiniu / Axinte. Acest derivat antroponimic s-a păstrat sporadic în graiurile rurale din cauza asimilării exclusiv orale a numelor calendaristice culte, suferind o închidere a vocalei interne (e > i) caracteristică anumitor graiuri din nord-estul țării.
• Axena — Variantă onomastică arhaică, hipocoristică sau formă deformată popular a numelui propriu feminin Axana sau Axinia (provenit din grecescul Xenia / Oksana, semnificând 'ospitalieră' sau 'străină'). Acest antroponim rar s-a păstrat sporadic în graiurile rurale și în registrele de stare civilă din secolele XVIII-XIX, reflectând o simplificare a structurii vocalice sub influența vorbirii orale locale.