#limbaj familiar

• abțigui — A se înveseli sau a intra într-o stare de ebrietate ușoară ori moderată prin consumul de băuturi alcoolice; a se binedispune la un pahar. Folosit uneori la forma tranzitivă pentru a descrie acțiunea de a îmbăta pe cineva pe furiș sau treptat. Reprezintă un termen pitoresc din argoul românesc, având o conotație mai degrabă comică sau indulgentă decât una severă sau peiorativă.
• abțiguire — Acțiunea de a se abțigui și rezultatul ei; starea de ușoară euforie, amețeală și binedispunere provocată de consumul moderat de alcool. Acest substantiv verbalizat descrie procesul sociabil și adesea festiv de relaxare bahică, fiind utilizat exclusiv în medii informale sau în scrieri literare ce reproduc graiul popular urban.
• abțiguit — Care se află sub influența moderată a băuturilor alcoolice; ușor amețit, vesel sau cherchelit, fără a fi ajuns într-o stare de ebrietate avansată sau incapacitate fizică. Este un termen specific registrului colocvial urban din limba română, utilizat pentru a descrie o stare euforică inofensivă dobândită în contexte sociale relaxate.
• actoriță — Formă secundară, diminutivală sau populară pentru actriță, desemnând o femeie care interpretează un personaj într-o piesă ori un film; folosită uneori cu nuanță afectuoasă, familiară sau ușor ironică în funcție de context. Reprezintă un derivat structural de gen creat prin atașarea directă a unui sufix feminin la rădăcina masculină.
• ageamie — Starea, condiția sau calitatea de ageamiu; lipsă totală de experiență, de pricepere sau de îndemânare într-un anumit domeniu de activitate, profesie ori meșteșug. Reprezintă caracteristica unui începător naiv sau a unui diletant care comite greșeli din cauza lipsei de cunoștințe practice sau teoretice.
• ageamiu — Persoană care este complet lipsită de experiență, de pricepere sau de îndemânare într-un anumit domeniu, meșteșug ori profesie; începător naiv, diletant sau neofit care abia inițiază o activitate și comite greșeli din cauza lipsei de cunoștințe practice. Ca adjectiv, descrie un comportament sau o acțiune marcată de stângăcie și nepregătire profesională.
• albăstrior — De un albastru deschis, palid, drăguț sau delicat; ușor albăstrui. Termenul poartă o puternică valoare hipocoristică și expresivă, fiind întrebuințat cu precădere în limbajul familiar, în descrierile literare, în povești ori în folclor pentru a nuanța cu afecțiune culoarea unor ochi, a unor flori mici sau a unor piese vestimentare.
• alunguț — Diminutiv al adjectivului 'alungat' sau 'lunguieț'; care are o formă discret sau simpatic prelungită, fiind doar puțin mai lung în raport cu lățimea sa standard. Termenul este utilizat în limbajul familiar sau în descrierile populare pentru a exprima o nuanță afectivă sau o caracteristică anatomică discretă a unui obiect, fruct sau animal mic.
• așchiță — Diminutiv al substantivului 'așchie'; o așchie foarte mică, subțire și ascuțită desprinsă dintr-un material lemnos, metalic ori din sticlă. În sens familiar sau figurat, termenul poate descrie o persoană foarte slabă, măruntă ori un fragment nesemnificativ dintr-un ansamblu.
• așchiuță — Diminutiv al substantivului 'așchie'; fragment minuscul, extrem de subțire și ascuțit desprins dintr-o masă lemnoasă, metalică, de sticlă sau de piatră în timpul proceselor de debitare, cioplire ori fracturare. În sens familiar, termenul este utilizat pentru a descrie o persoană de statură foarte mică și firavă sau un element structural de proporții microscopice.
• ăstalalt — Formă populară și familiară a prenumelui ori adjectivului demonstrativ de diferențiere „acestălalt”; desemnează celălalt obiect, animal sau persoană dintre două elemente luate în considerare, fiind cel situat mai aproape de vorbitor. Se folosește intensiv în limba vorbită, în dialoguri și în scrierile literare ce redau graiul viu pentru a indica o alternantă directă în spațiul de față.
• atâticuța — Formă hipocoristică și afectivă de dublu diminutiv a cuvântului „atât” (sau „atâtica”), utilizată în limbajul familial, în vorbirea cu copiii mici ori în graiurile populare pentru a desemna o cantitate infimă, microscopică sau simbolică dintr-un obiect ori fenomen. Exprimă o nuanță deosebită de duioșie, simpatie sau minimalism extrem, fiind adesea acompaniată de un gest sugestiv al degetelor.
• atâtuța — Formă afectivă, hipocoristică sau diminutivală a cuvântului „atâta” (sau „atât”), utilizată cu precădere în limbajul familial, în vorbirea cu copiii mici ori în graiurile populare pentru a desemna o cantitate foarte mică, drăgălașă sau simbolică. Exprimă o nuanță puternică de duioșie, mângâiere sau minimalism, fiind adesea folosită pentru a limita o porție de mâncare sau dimensiunea unui obiect în mod ludic.