#logica

• autoreglare — Acțiunea de a se autoregla și rezultatul ei; proces complex prin care un sistem deschis (mecanic, cibernetic, biologic sau psihic) își menține stabilitatea structurală și funcțională prin mecanisme interne de control și circuite de feedback. În psihologie, desemnează capacitatea profundă a individului de a-și monitoriza și gestiona în mod conștient gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective specifice.
• autoreproducere — Capacitatea sau procesul prin care un sistem biologic, un organism artificial ori un ansamblu economic generează copii fidele sau noi generații similare miezului structural din care provin, acționând în mod autonom. În cibernetică și robotică, reprezintă proprietatea teoretică a unor mașini inteligente de a produce alte mașini fără asistență umană, o trăsătură esențială explorată în dezvoltarea sistemelor industriale de tip von Neumann.
• autoscopic — Care se referă la sau este caracterizat prin autoscopie; specific unei experiențe halucinante sau stări alterate de conștiință în care o persoană își percepe propriul corp din exterior, ca un observator detașat, sau își vede propria imagine dublată proiectată în spațiul înconjurător ca un fantomă structurală (fenomenul de 'out-of-body').
• autoscopie — Fenomen psihic de natură halucinatorie sau iluzorie în care o persoană își percepe propriul corp din exterior sau își vede propria imagine dublată proiectată în spațiul înconjurător ca un spectru vizual. Această perturbare complexă a schemei corporale și a percepției spațiale este adesea asociată cu afecțiuni ale lobului temporo-parietal, stări de epuizare extremă, anestezie sau tulburări disociative intense.
• autosuficiență — Capacitatea unui individ, a unei comunități, a unui stat sau a unui sistem de a-și asigura independența totală prin satisfacerea nevoilor materiale și funcționale prin resurse proprii. În psihologie, termenul definește adesea o stare de mulțumire de sine exagerată, o suficiență spirituală sau o infatuare care blochează receptivitatea față de mediu și dorința de perfecționare.
• autosusținere — Acțiunea de a se autosusține și rezultatul ei; proces, stare sau capacitate autonomă a unui sistem ori individ de a-și asigura din resurse proprii condițiile de subzistență, stabilitate, funcționare și dezvoltare. Reprezintă un concept cheie în teoriile sustenabilității moderne, indicând atingerea unui prag de independență structurală totală în fața factorilor perturbatori externi.
• autovalorifica — A-și recunoaște, dezvolta și pune în valoare propriile calități, aptitudini, competențe sau talente pentru a obține recunoaștere socială, împlinire personală ori avantaje materiale; a se pune singur în evidență prin valorificarea propriului potențial latent.
• autovalorificat — Care s-a pus în valoare, care și-a valorificat propriile talente, competențe sau resurse latente; persoană care a atins un stadiu de împlinire și recunoaștere prin propriile eforturi.
• autumnalis — Termen științific preluat din limba latină utilizat în nomenclatura binară taxonomică ca epitet specific pentru a desemna plante, ciuperci sau animale care înfloresc, rodesc, apar ori sunt active în perioada toamnei (de exemplu, Crocus autumnalis sau Colchicum autumnalis).
• Autun — Oraș și comună în estul Franței, situat în departamentul Saône-et-Loire, în regiunea Burgundia-Franche-Comté; fondat în timpul Imperiului Roman de către împăratul Augustus sub numele de Augustodunum, orașul este renumit pentru vestigiile sale antice bine conservate și pentru faptul că reprezintă localitatea tip (stratotipul) unde a fost definit etajul geologic Autunian.
• auxano — Element prim de compunere savantă (sufixoid sau prefixoid) provenit din limba greacă (auxanein / auxano), utilizat în vocabularul internațional și neologic pentru a forma cuvinte cu semnificația de creștere, mărire, dezvoltare progresivă sau stimulare biologică și tehnologică.
• auxoblast — Lăstar sau ramură tânăra a unei plante (în special la gimnosperme sau arbori foioși) caracterizată printr-o creștere rapidă, viguroasă și nelimitată în lungime, având internoduri lungi și frunze normal dezvoltate; ramură lungă (spre deosebire de br those vegetale scurte sau microblaste).
• auxologic — Care aparține auxologiei sau auxanologiei, privitor la studiul științific al creșterii și dezvoltării organismului uman; specific evaluării și monitorizării parametrilor fizici și somatici ai copiilor și adolescenților de-a lungul etapelor de maturizare biologică.
• auxopatic — Care se referă la sau este caracterizat prin anomalii, tulburări ori disfuncții patologice ale procesului de creștere și dezvoltare fizică a organismului (cum ar fi nanismul sau gigantismul); privitor la modificările morbide ale auxologiei.