#mineralorie

• agrogeolog — Specialist în agrogeologie; cercetător sau inginer care studiază structura geologică a solurilor, geneza acestora din rocile parentale și influența compoziției minerale asupra fertilității pământului. Acesta analizează proprietățile geochimice și mineralogice ale substratului terestru pentru a recomanda amendamente naturale și metode optime de conservare a solurilor arabile.
• aluminită — Formă de feminin sau variantă terminologică rar utilizată pentru mineralul 'aluminit'; de asemenea, în unele lucrări tehnice învechite, desemna o rocă sedimentară sau argiloasă puternic impregnată cu compuși de aluminiu.
• alveoliform — Care are forma unei alveole sau a unui fagure de miere; prevăzut cu mici scobituri sau celule geometrice regulate aranjate într-o rețea structurală compactă. În morfologia vegetală și mineralogie, descrie o suprafață, un receptacul ori un agregat cristalin a cărui textură exterioară prezintă adâncituri celulare pronunțate.
• anait — Termen tehnic rar sau variantă mineralogică ce desemnează un compus cristalin ori un silicat natural studiat în structurile geologice specifice; de asemenea, poate fi întâlnit în vechea nomenclatură chimică ca variantă de transcriere pentru anumiți derivați salini sau acizi. Ca adjectiv, descrie un material sau o formațiune stâncoasă compactă ale cărei proprietăți fizico-chimice sunt legate de acest compus structural.
• anaită — Forma de feminin a adjectivului anait; descrie o masă minerală, o rocă, o substanță sau o structură cristalină care conține anait ori prezintă caracteristicile fizico-chimice ale acestui silicat natural. În analizele petrografice, califică formele de depunere sau varietățile stratificate asociate acestui compus structural.
• argentifer — Care conține argint sau din care se poate extrage argint prin procedee metalurgice industriale; termen utilizat pentru a descrie zăcăminte, minereuri, roci sau filoane hidrotermale bogate în compuși ai acestui metal prețios. În sens geologic structural, definește formațiunile miniere a căror exploatare este rentabilă economic datorită concentrației ridicate de argint nativ sau asociat.
• argilă — Rocă sedimentară neconsolidată, cu granulație extrem de fină (particule sub 0,002 mm), compusă în principal din silicați hidratați de aluminiu (minerale argiloase precum kaolinitul, montmorillonitul sau ilitul). Prezintă o plasticitate ridicată în amestec cu apa, proprietatea de a se întări la uscare sau prin ardere la temperaturi înalte și este utilizată pe scară largă în industria ceramicii, a materialelor de construcții (cărămizi, ciment), în cosmetică și medicină.
• argiliza — A transforma sau a se transforma în argilă prin procese de alterare chimică și hidrotermală a unor minerale preexistente (în special feldspați) sub acțiunea agenților atmosferici sau a soluțiilor endogene. Acest fenomen mineralogic modifică structura inițială a rocii silicatice, ducând la acumularea de minerale argiloase și la scăderea coeziunii mecanice a masivului stâncos.
• argilizare — Acțiunea de a argiliza și rezultatul ei; proces de alterare exogenă sau hidrotermală prin care mineralele silicatice din roci se descompun și se transformă în minerale argiloase. În geotehnică, acest fenomen structural reprezintă o degradare a calității solului sau a rocilor, determinând creșterea plasticității, impermeabilității și riscului de alunecări de teren.
• argintos — Care conține argint, are reflexe asemănătoare cu ale argintului sau prezintă o sclipire albă-metalică strălucitoare; se referă în special la minereuri, roci sedimentare bogate în mică ori straturi geologice lucioase. În sens estetic și literar, descrie o nuanță curată de gri-argintiu, sidefată, asociată adesea cu lumina selenară reflectată pe suprafața apelor ori cu firele de păr cărunte.
• asfolit — Termen geologic extrem de rar sau neologism tehnic utilizat pentru a descrie o varietate specifică de rocă metamorfică sau un agregat mineral structural cu aspect foliat, parțial înrudit cu procesele de desprindere geologică ori alterare termică a silicaților. În anumite nomenclatoare industriale izolate, cuvântul desemnează și un tip de material compozit cu proprietăți izolatoare, obținut prin presarea unor straturi minerale fine.
• automorf — Despre minerale sau cristale, care prezintă forme geometrice proprii, regulate și bine dezvoltate, mărginite de fețe cristaline plane ce reflectă structura simetrică internă a rețelei atomice, fără a fi fost modificate sau limitate de spațiul impus de mineralele vecine. În petrografie, termenul descrie primele minerale separate și solidificate dintr-o topitură magmatică, având libertate totală de creștere structurală în lichidul fluid rezidual.