#ospat

• aera — A introduce aer curat într-o încăpere, într-un mediu închis sau într-un sistem tehnic prin ventilare, deschiderea ferestrelor ori prin mijloace mecanice; a supune un corp, un lichid sau un sol acțiunii oxigenului atmosferic pentru a-i îmbunătăți proprietățile structurale ori pentru a elimina gazele viciate.
• aerocosmic — Care se referă simultan la spațiul aerian (atmosferic) și la cel cosmic (extraatmosferic); situat în aceste spații sau adaptat să funcționeze în ambele medii. Termenul descrie tehnologii, vehicule, misiuni de cercetare sau industrii conexe care integrează aviația clasică și zborul spațial orbital ori interplanetar.
• aerodinamică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază legile mișcării aerului sau a altor gaze, precum și forțele exercitate de acestea asupra corpurilor solide aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific guvernează proiectarea aparatelor de zbor, rachetelor și vehiculelor terestre prin optimizarea forțelor de portanță și de rezistență la înaintare.
• aerofotografie — Tehnică de fotografiere a suprafeței terestre de la înălțime, cu ajutorul unor aparate fotografice speciale montate la bordul avioanelor, elicopterelor, sateliților sau dronelor; imaginea fotografică obținută prin acest procedeu. Este utilizată pe scară largă în topografie, arheologie, meteorologie, spionaj militar și urbanism.
• aeromecanică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul și mișcarea aerului sau a altor gaze, precum și comportamentul mecanic al corpurilor solide scufundate în acestea sau aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific major se subdivide structural în aerostatică (studiul gazelor în echilibru) și aerodinamică (studiul gazelor în mișcare).
• aerospațial — Care aparține sau se referă în același timp atmosferei terestre și spațiului cosmic din afara ei, ori proiectării și construcției vehiculelor destinate navigației în ambele medii. Acest termen descrie o ramură industrială și științifică extrem de complexă, ce include structural cercetarea aerodinamică, ingineria rachetelor, zborul sateliților și sistemele de navigație extra-atmosferică.
• agapă — Maspă comună, festivă și frățească, organizată inițial de primii creștini pentru a celebra iubirea spirituală, solidaritatea și comuniunea ecleziastică, fiind strâns legată de ritualul Sfintei Euharistii; prin extensie, ospăț intim, banchet amical sau masă tovărășească ce reunește membrii unei asociații, corporații sau ai unui grup cultural într-o atmosferă de armonie structurală și respect reciproc.
• alunizare — Acțiunea de a aluniza și rezultatul ei; operațiunea aero-spațială completă de coborâre, contact structural și fixare a unui vehicul cosmic pe scoarța Lunii. Acest fenomen ingineresc reprezintă una dintre cele mai complexe faze ale unei misiuni selenare, necesitând corecții dinamice de viteză și altitudine în timp real.
• ampenaj — Ansamblu de planuri aerodinamice stabilizatoare dispuse de regulă la partea din spate a unui aeronavă (fuselaj) sau fuselaj, compus din ampenajul orizontal (stabilizator și profundor) și ampenajul vertical (derivă și direcție). Acest sistem constructiv structural are rolul fundamental de a asigura stabilitatea longitudinală, stabilitatea direcțională și controlul manevrelor de ruliu, tangaj și girație în timpul zborului.
• apristui — Variantă regională rară sau corupție fonetică locală întâlnită în unele graiuri arhaice din vestul spațiului românesc, utilizată ca sinonim pentru verbul 'a împrospăta', 'a primeni' sau 'a curăța'. În structura lexicului tradițional, servea la descrierea unor activități domestice sau gospodărești mărunte legate de punerea în rânduială a hainelor sau a locuinței.
• arăxi — Variantă fonetică veche sau regională pentru verbul 'a aerisi'; acțiunea de a expune un spațiu închis, haine ori alte obiecte la aer curat pentru a elimina mirosurile neplăcute, umezeala sau praful. În sens figurat, termenul descrie împrospătarea unei atmosfere tensionate, clarificarea gândurilor sau destinderea spiritului prin schimbarea mediului.
• aselenizabil — Care poate fi supus procesului de aselenizare; termen folosit pentru a descrie un vehicul spațial conceput structural să reziste impactului cu solul lunar sau o regiune topografică ce permite executarea în siguranță a manevrei de coborâre.
• aselenizare — Acțiunea de a aseleniza și rezultatul ei; procesul dinamic și controlat de coborâre, frânare și așezare a unei nave spațiale sau a unui modul de explorare pe suprafața Lunii. Acest procedeu tehnic de înaltă precizie implică utilizarea retrobachetelor pentru anularea vitezei orbitale și stabilizarea vehiculului în condițiile gravitației reduse a satelitului natural al Pământului.
• astronautician — Tehnician, inginer sau specialist înalt calificat în domeniul astronauticii, responsabil cu aplicarea directă a legilor astrodinamicii, proiectarea sistemelor de propulsie ori mentenanța structurală a vehiculelor spațiale și stațiilor orbitale. Spre deosebire de astronaut, acesta nu navighează în spațiul cosmic, ci coordonează de la sol aspectele matematice, inginerești și logistice ale zborului extraatmosferic.
• astronavă — Vehicul spațial, navă cosmică sau aparat de zbor complex proiectat și echipat structural pentru a naviga în spațiul extraatmosferic, a transporta echipaje umane ori încărcături științifice și a efectua misiuni de explorare interplanetară sau interstelară. O astronavă integrează sisteme avansate de propulsie, suport vital regenerativ, scuturi de protecție termică și radiații, precum și echipamente automatizate de ghidaj necesare supraviețuirii și operării în vidul cosmic.
• aviație — Știința și tehnica navigației aeriene, proiectării, construcției și exploatării aparatelor de zbor mai grele decât aerul; prin extensie, ansamblul aeronavelor (avioane, elicoptere), al personalului navigant și tehnic, precum și al infrastructurii aeroportuare și administrative care aparțin unui stat, unei companii sau unei arme militare. Reprezintă un pilon strategic al transportului global și al sistemelor de apărare națională.
• aviator — Persoană brevetată care pilotează o aeronavă sau care face parte din echipajul de conducere al acesteia; pilot, aeronaut sau navigator aerian. Ca adjectiv, se referă la un element, un comportament, un stil sau o piesă de echipament (cum ar fi faimoșii ochelari de aviator) specifică profesioniștilor din domeniul aeronautic.
• aviochimie — Ramură specializată a industriei chimice și a ingineriei aeronautice care se ocupă cu cercetarea, sinteza, producerea și testarea materialelor chimice utilizate în aviație. Aceasta include carburanții de înaltă performanță, lubrifianții speciali rezistenți la temperaturi și presiuni extreme, fluidele hidraulice, agenții de degivrare, rășinile compozite și vopselele protectoare destinate structurilor aeronavelor.