#parazit

• amfispor — Tip special de spor de rezistență, cu pereți îngroșați și adesea ornamentați, produs de anumite ciuperci parazite (în special din ordinul Uredinales / rugini) în condiții de stres ecologic. Acest spor are rolul de a asigura supraviețuirea organismului pe timp de iarnă sau în perioade de secetă prelungită, având o perioadă de latență variabilă și capacitatea de a germina direct pe planta-gazdă.
• amibiază — Boală infecțioasă parazitară, endemică în special în regiunile tropicale, provocată de protozoarul Entamoeba histolytica; se manifestă clinic prin ulcerații intestinale severe, diaree muco-sanguinolentă (dizenterie amibiană) și prezintă riscul structural de a genera abcese secundare în ficat, plămâni sau creier prin migrare sistemică.
• amibicid — Substanță chimică sau medicament care distruge amibele, în special formele active ori chistice de Entamoeba histolytica; ca adjectiv, descrie proprietatea farmacologică structurală a unui agent terapeutic capabil să elimine infestația amibiană.
• amibo- — Prefixoid sau element de compunere lexicală utilizat în terminologia științifică internațională pentru a indica o legătură structurală, biologică sau patologică cu amibele ori cu mecanismele celulare de tip amibian.
• amibocid — Variantă ortografică pentru termenul 'amibicid'; substanță chimică sau agent medicamentos cu structură moleculară specifică capabilă să distrugă amibele și paraziții unicelulari încorporați în țesuturile umane sau animale. Acest tip de compus acționează prin inhibarea căilor metabolice vitale ale protozoarelor.
• amidină — Compus organic derivat funcțional dintr-o carboxamidă în care gruparea oxo (=O) a fost înlocuită cu o grupare imino (=NR), având structura generală R-C(=NR)-NR2. Amidinele sunt recunoscute structural ca baze organice puternice datorită stabilizării prin rezonanță a cationului rezultat în urma protonării, nucleul lor fiind utilizat frecvent în sinteza medicamentelor antiparazitare, antifungice și a agenților de diagnosticare clinică.
• amoebicid — Care distruge amoebele (amibele), în special specia Entamoeba histolytica, responsabilă de apariția dizenteriei amibiene; medicament, substanță chimică sau agent terapeutic utilizat pentru distrugerea acestor protozoare parazite. În farmacologie, substanțele se împart în amoebicide luminale (active în intestin) și tisulare (active în ficat sau alte organe).
• anchilostom — Vierme nematod parazit din genul Ancylostoma, de dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară încurbată dorsal și o capsulă bucală dezvoltată, prevăzută cu cârlige sau dinți chitinoși. Fixându-se pe mucoasa duodenului sau a intestinului subțire la om și la unele animale, acest organism hematofag provoacă leziuni tisulare, hemoragii locale microscopice și stări severe de anemie.
• anchilostomă — Formă de singular feminin utilizată adesea pentru a desemna o femelă de anchilostom (care se distinge prin dimensiuni superioare masculului și un aparat reproducător extrem de productiv) sau, contextual, o variantă populară pentru specia parazită Ancylostoma duodenale.
• anchilostomiază — Boală parazitară (parazitoză) provocată de prezența în intestinul subțire a viermilor nematozi din genul Ancylostoma. Această afecțiune se manifestă prin tulburări gastrointestinale severe, leziuni ale mucoasei digestive, sângerări microscopice cronice și o stare accentuată de anemie feriprivă cauzată de natura hematofagă a parazitului.
• ancistro- — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (ankistron - cârlig, ghimpe încovoiat), utilizat în terminologia științifică internațională, în special în biologie, botanică și parazitologie, pentru a exprima ideea de structură în formă de cârlig, ghimpe curbat sau apendice încovoiat.
• androfită — Termen botanic specializat care desemnează o plantă sau o formă vegetală parazită ori epifită care manifestă o preferință de fixare și dezvoltare structurală exclusivă pe organele reproducătoare mascule (cum ar fi florile staminate sau conurile producătoare de polen) ale unor arbori sau arbuști gazdă.
• androtropie — Fenomen biologic, orientare comportamentală sau dinamică ecologică caracterizată prin atracția, orientarea structurală sau migrarea selectivă a unor organisme, paraziți sau vectori biologici spre indivizi sau gazde de sex masculin. În psihologia experimentală rar, conceptul descrie o tendință de orientare a atenției sau interesului afectiv către elemente asociate masculinității.
• anofel — Insectă dipteră nematoceră din familia Culicidelor (genul Anopheles), caracterizată prin picioare foarte lungi și poziția oblică a corpului în repaus față de suport. Femelele sunt hematofage și reprezintă vectorul biologic structural principal prin care se transmite parazitul Plasmodium, agentul patogen responsabil de declanșarea malariei (friguri) la om.
• anopl — Care este lipsit de arme naturale, precum ghimpi, țepi, coarne, pinteni, ace sau mandibule tăioase; organism, insectă sau structură anatomică vulnerabilă din punct de vedere defensiv, dar adaptată structural pentru moduri de viață parazitare ori pasive. În taxonomie, termenul descrie adesea specii sau genuri caracterizate printr-o morfologie netedă, inofensivă la exterior, dar dotată structural cu alte mecanisme de supraviețuire sau fixare.
• anoplură — Insectă mică parazită din ordinul Anoplura, lipsită de aripi, cu aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt, care trăiește pe corpul mamiferelor și se hrănește exclusiv cu sângele acestora. Reprezentanții acestui grup structural sunt hematofagi stricți și au o importanță medicală și veterinară majoră, fiind vectori biologici recunoscuți pentru transmiterea unor agenți patogeni severi, cum este tifosul exantematic.
• anticriptogamic — Care combate, distruge sau previne dezvoltarea ciupercilor parazite, a mucegaiurilor și a bolilor criptogamice (produse de fungi sau spori) de pe plante, culturi agricole ori materiale lemnoase; fungicid. Ca substantiv neutru, definește produsul chimic, aditivul organic sau soluția structurală utilizată în fitofarmacie pentru stropirea recoltelor și protejarea lor împotriva manei, ruginii ori făinării.
• antihelmintic — Care distruge sau elimină viermii paraziți intestinali din organismul gazdă; medicament, substanță chimică ori remediu natural utilizat în tratamentul helmintiazelor. În sens farmacologic, acționează structural prin paralizarea sistemului neuromuscular al paraziților sau prin blocarea metabolismului celular al acestora, facilitând evacuarea lor naturală.
• antimalaric — Care previne, combate, distruge sau vindecă malaria; medicament (cum sunt chinina, clorochina sau artemisininul) utilizat în profilaxia și terapia infecțiilor parazitare provocate de protozoarele din genul Plasmodium, transmise prin înțepătura de țânțar Anopheles. În sens clinic, intervine structural prin blocarea ciclului de replicare a parazitului în eritrocite sau în celulele hepatice.
• antipaludic — Proprietate a unei substanțe, a unui medicament sau a unui protocol terapeutic de a combate, preveni sau vindeca paludismul (malaria); în sens substantival, reprezintă un preparat farmaceutic specific (cum ar fi chinina, clorochina sau derivații de artemisinină) care distruge paraziții din genul Plasmodium în diferite stadii ale ciclului lor evolutiv în organismul uman.