#patologic

• aberant — Care se abate în mod evident de la tipul normal, de la structura anatomică standard sau de la evoluția fiziologică firească. În genetică și oncologie, califică celule, cromozomi sau vase sanguine cu dezvoltare atipică; în psihiatrie, descrie un comportament, un raționament sau un răspuns emoțional profund deformat, incompatibil cu logica medicală sau cu realitatea obiectivă.
• abhora — A avea o ură profundă, un dezgust visceral, o aversiune extremă sau o oroare intensă față de cineva sau de ceva; a detesta cu desăvârșire. În semiologia psihiatrică și psihopatologie, verbul descrie manifestarea comportamentală sau verbală a unui pacient afectat de fobii severe, tulburări obsesiv-compulsive sau psihoze delirante, manifestând o respingere instinctivă și violentă față de anumiți stimuli, obiecte sau idei specifice.
• adefagie — Simptom patologic caracterizat printr-o nevoie organică imperioasă, continuă și nesățioasă de a mânca, fără apariția senzației de sațietate; foame exagerată sau lăcomie morbidă. În termeni clinici, această tulburare metabolică sau neuro-psihică este asociată frecvent cu disfuncții ale hipotalamusului, diabetul zaharat sau anumite afecțiuni endocrine severe.
• alcoholizat — Care a fost supus procesului de alcoholizare; impregnat, saturat sau conservat cu ajutorul alcoolului. În context clinic sau social, descrie o persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, manifestând semne evidente de ebrietate, tulburări de coordonare și alterări ale stării de conștiență.
• algomanie — Tendință patologică, impulsie, obsesie sau dorință impulsivă și morbidă de a experimenta durere fizică ori de a căuta în mod activ situații generatoare de suferință corporală pentru obținerea unei descărcări psihice sau emoționale. În psihologia clinică și psihopatologie, termenul descrie o formă extremă de comportament aberant din sfera masochismului sau a auto-vătămării neurotice, reprezentând o obsesie distructivă fixată pe stimulii nociceptivi.
• amitoză — Formă de diviziune celulară directă care se realizează prin scindarea simplă, prin strangulare sau fragmentare, a nucleului și a citoplasmei, fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este considerat o modalitate rudimentară de multiplicare, fiind specific unor celule îmbătrânite, specializate sau patologice la organismele superioare, precum și multor organisme unicelulare inferioare.
• anatomopatoloagă — Femeie medic specialist în anatomie patologică, disciplina medicală ocupată cu studiul modificărilor macroscopice și microscopice induse de boli la nivelul celulelor, țesuturilor și organelor. Aceasta analizează biopsiile, piesele chirurgicale extirpate și produsele citologice pentru a stabili diagnosticul de certitudine al tumorilor și afecțiunilor inflamatorii, având un rol crucial în ghidarea tratamentului oncologic.
• anatomopatologă — Femeie medic specialist în anatomie patologică, disciplina medicală ocupată cu studiul modificărilor macroscopice și microscopice induse de boli la nivelul celulelor, țesuturilor și organelor. Aceasta analizează biopsiile, piesele chirurgicale extirpate și produsele citologice pentru a stabili diagnosticul de certitudine al tumorilor și afecțiunilor inflamatorii, având un rol crucial în ghidarea tratamentului oncologic.
• anatomopatologic — Care se referă la anatomia patologică sau aparține acesteia; ce ține de studiul leziunilor și modificărilor structurale, macroscopice sau microscopice, provocate în organism de o anumită boală. Acest termen descrie investigații de laborator, tehnici de diagnosticare sau caracteristici ale țesuturilor alterate patologic, esențiale pentru confirmarea medicală de certitudine.
• anatomopatologie — Ramură fundamentală a medicinii care se ocupă cu studiul modificărilor macroscopice, microscopice și moleculare provocate de boli la nivelul celulelor, țesuturilor și organelor corpului uman. Această disciplină are un rol determinant în diagnosticul de certitudine al tumorilor și bolilor inflamatorii prin interpretarea biopsiilor, a pieselor chirurgicale și a examenelor citologice.
• anemiare — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; proces fiziopatologic prin care organismul sau un țesut suferă o scădere a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea treptată a unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• anemiere — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; procesul fiziopatologic sau evoluția biologică prin care un organism sau un țesut suferă o scădere treptată a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• anormal — Care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de funcționare considerată obișnuită, naturală ori sănătoasă; care prezintă o anomalie structurală, fiziologică sau de comportament. În context statistic, termenul definește o valoare sau o manifestare situată în afara limitelor acceptate ale variației standard dintr-o populație analizată, indicând adesea o patologie latentă sau o disfuncție.
• antifiziologic — Care contrazice, perturbă sau se opune legilor și funcțiilor normale ale unui organism viu; contrar proceselor fiziologice sănătoase. În sens medical sau terapeutic, termenul descrie un comportament, un tratament greșit, un stimul nociv sau o substanță chimică ce forțează organele să lucreze în condiții patologice, generând dezechilibre homeostatice severe sau leziuni structurale.
• arteriectopie — Condiție medicală rară congenitală sau dobândită ce reprezintă anomalia structurală de poziționare sau deplasare a unei artere în afara traiectului său anatomic normal ori în afara locului său obișnuit în țesuturi. Această localizare ectopică poate fi asimptomatică sau poate genera complicații din cauza compresiei mecanice exercitate asupra organelor, nervilor ori structurilor vecine, necesitând monitorizare imagistică avansată pentru prevenirea riscurilor chirurgicale.
• arterioxeroză — Condiție patologică degenerativă a sistemului vascular ce reprezintă uscarea, indurația accentuată sau deshidratarea structurală a pereților arteriali, asociată frecvent cu fazele terminale ale arteriosclerozei senile. Acest fenomen histologic implică atrofierea fibrelor elastice, reducerea aportului nutritiv prin vasa vasorum și pierderea completă a flexibilității vasculare, transformând arterele mari în tuburi rigide și fragile, incapabile să amortizeze unda de șoc sistolică a inimii.
• autopsia — A examina cadavrul unei persoane prin disecție structurală și analiză macroscopică sau microscopică a organelor interne, cu scopul de a stabili cu precizie cauza medicală sau medico-legală a decesului, evoluția bolilor latente ori natura leziunilor suferite. Acest proces clinic riguros permite documentarea anatomo-patologică a modificărilor tisulare și este esențial în investigarea morților violente, suspecte sau subite, oferind date obiective pentru expertiza judiciară.
• autopsiere — Acțiunea de a autopsia un cadavru și rezultatul ei; executarea practică a protocolului chirurgical și științific de examinare internă a unui corp post-mortem prin secționare, eviscerare structurală și analiză macro-microscopică a organelor. Procesul de autopsiere este o etapă medico-legală fundamentală în determinarea cauzei directe a decesului, a mecanismului de producere a leziunilor și a intervalului de timp scurs de la moarte, având valoare de probă științifică în cadrul proceselor penale.
• bacilogen — Care produce bacili, care dă naștere la bacterii în formă de bastonaș sau care este provocat direct de activitatea biologică a acestor microorganisme. În contextul medical și epidemiologic, termenul descrie fie un mediu de cultură optim ce favorizează multiplicarea rapidă a bacteriilor, fie o leziune structurală sau o patologie generată în mod specific de prezența unui bacil.