#potrivi

• adecuat — Care corespunde perfect unei anumite situații, unui scop determinat sau unor cerințe specifice; potrivit, oportun, indicat, convenabil sau conform cu realitatea ori normele stabilite. În sens filosofic sau cognitiv, descrie o reprezentare mentală ori o idee care reflectă cu exactitate și fidelitate obiectul cunoașterii.
• adecvat — Care corespunde perfect unei anumite situații, unui scop determinat sau unor cerințe specifice; potrivit, oportun, indicat, convenabil sau conform cu realitatea ori normele stabilite. În sens filosofic sau cognitiv, descrie o reprezentare mentală ori o idee care reflectă cu exactitate și fidelitate obiectul cunoașterii.
• adoptantă — Femeie care adoptă sau dorește să adopte un copil, asumându-și din punct de vedere legal, moral și material statutul de mamă cu drepturi depline. În sociologia consumului și studiul pieței, termenul descrie o entitate feminină sau o organizație cu profil specific care preia și implementează timpuriu o inovație tehnologică, o doctrină sau o tendință culturală.
• ajusta — A potrivi, a modifica sau a prelucra dimensiunile, forma ori poziția unui obiect pentru a se adapta perfect unui anumit scop, spațiu sau corp (cum ar fi o piesă de îmbrăcăminte ori un subansamblu mecanic); prin extensie, a regla un aparat, a corecta o valoare financiară ori a adapta un comportament sau un plan în funcție de noile circumstanțe din mediu.
• alegădire — Acțiunea de a alegădi și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, rânduire sau aranjare migăloasă a unor piese sau unelte în vederea bunei lor funcționări. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă ajustarea fină a componentelor unui mecanism tradițional, cum ar fi elementele morilor de apă sau ale războaielor de țesut manual.
• alegădit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura funcționarea unui întreg. În sens popular, termenul descrie un obiect meșteșugăresc bine închegat, o unealtă gata de lucru sau o gospodărie în care toate treburile sunt temeinic rânduite.
• alegădui — A aranja, a potrivi sau a rândui cu grijă lucrurile ori uneltele dintr-o gospodărie; a pune în ordine sau a pregăti metodic un ansamblu de elemente în vederea unei activități practice. În graiurile vechi din Transilvania, verbul descrie și acțiunea de a asambla sau a potrivi piese de lemn ori unelte agricole pentru ca acestea să funcționeze optim.
• alegăduit — Care a fost aranjat, potrivit sau rânduit cu grijă; ansamblu tehnic ori gospodăresc ale cărui elemente au fost puse în ordine metodică pentru a funcționa optim. În sens popular, descrie starea unui spațiu de lucru sau a unei unelte meșteșugărești ale cărei piese componente au fost calibrate perfect conform tradiției locale.
• alenzuire — Acțiunea de a alenzui și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, aranjare sau ajustare migăloasă a unor piese, unelte sau materiale textile pentru o îmbinare perfectă. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă calibrarea fină a componentelor unui angrenaj din lemn ori aranjarea estetică a pliurilor hainelor festive.
• alenzuit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală meșteșugărească; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura îmbinarea perfectă a elementelor. În sens popular, descrie un obiect bine închegat, o unealtă gata de lucru sau haine întinse și rânduite frumos.
• alenzuitură — Rezultatul concret sau piesa ajustată în urma procesului meșteșugăresc de potrivire, aranjare ori netezire; componentă, îmbinare tehnică sau pliul unui material textil realizat cu o precizie migăloasă. În graiurile vechi din Transilvania, termenul desemnează locul unde două elemente de lemn ori metal au fost perfect calibrate pentru a se asambla fluid într-un mecanism.
• aleruit — Termen regional rar întâlnit în graiurile din Transilvania și Maramureș, folosit ca participiu trecut cu sensul de lăsat alene, moleșit, domolit ori relaxat; care a fost liniștit sau calmat în urma unui efort fizic sau a unei stări de agitație. În sens popular gospodăresc, se poate referi și la ritmul încetinit al unei munci agricole.
• anacronism — Eroare cronologică structurală constând în atribuirea unui fapt, a unui obiect, a unei idei sau a unui obicei unei alte epoci istorice decât celei în care au existat cu adevărat. În sens sociocultural mai larg, desemnează o mentalitate, o instituție, o tradiție sau o normă de comportament învechită, rămasă în urmă față de nivelul general de dezvoltare a societății actuale, reprezentând o prezență desuetă și nepotrivită în contextul modern.
• apt — Care posedă calitățile fizice, intelectuale, morale sau legale necesare pentru a îndeplini o funcție, o sarcină ori pentru a exercita o profesie; persoană capabilă, destoinică sau corespunzătoare din punct de vedere medical sau juridic pentru o anumită activitate. În biologie, descrie capacitatea unui organism de a supraviețui și de a se reproduce într-un mediu dat.
• aptangic — Termen filozofic sau logic rarisim utilizat pentru a descrie un element, un concept sau o relație structurală caracterizată prin capacitatea inerentă de adaptare, potrivire perfectă ori articulare logică strânsă în raport cu un cadru conceptual dat.
• apuțit — Formă adjectivală sau participială regională provenită din verbul 'a apuți'; descrie un obiect, o piesă sau un element de prindere care a fost potrivit, ajustat, calibrat și fixat la locul său într-un ansamblu structural mai mare.
• Arghezi — Pseudonimul literar și numele de familie adoptat al marelui poet, prozator și publicist român Tudor Arghezi (pe numele real Ion N. Theodorescu), personalitate marcantă a modernismului literar românesc, renumit pentru volumele 'Cuvinte potrivite', 'Flori de mucigai' și revoluționarea limbajului poetic prin estetica urâtului. În sens structural-onomastic, eponimul derivat etimologic de la numele antic al râului Argeș ('Argesis') desemnează și un stil literar caracterizat prin expresivitate unică, forță pamfletară și densitate metaforică.
• armoniabil — Care poate fi armonizat, compatibil structural; care se pretează la o îmbinare armonioasă, proporționată sau muzicală cu alte elemente din același ansamblu. În sens conceptual, descrie o idee, o nuanță, o frecvență sonoră ori o structură socială capabilă să coexiste fără conflicte și să contribuie la echilibrul general al unui sistem.
• armoniza — A pune în acord, a îmbina în mod plăcut, proporționat și echilibrat elemente diverse, creând un tot unitar și estetic. În muzică, înseamnă a adăuga acorduri sau voci secundare adecvate unei linii melodice date; în context social, juridic sau organizațional, reprezintă acțiunea de a adapta, sincroniza sau unifica legi, opinii, interese ori sisteme diferite pentru a elimina contradicțiile și a asigura o funcționare coerentă.
• asămăluit — Care a fost comparat, potrivit sau pus în analogie cu altcineva ori altceva; asemănat, egalat sau descris printr-o pildă. În textele vechi, califica un lucru care seamănă izbitor cu un altul sau care a fost rânduit în rând cu alte elemente similare.