#psihologie cognitiva

• amuzie — Tulburare neurologică congenitală sau dobândită (în urma unei leziuni cerebrale) caracterizată prin incapacitatea parțială ori totală de a recunoaște, a fredona, a reproduce sau a înțelege tonurile, ritmul și melodiile muzicale, în ciuda păstrării intacte a auzului biologic și a funcțiilor intelectuale generale; surditate muzicală. Acest fenomen structural afectează procesarea cognitivă a structurilor sonore în cortexul auditiv secundar.
• ancorare — Acțiunea de a ancora și rezultatul ei; fixarea fermă a unei nave de fundul apei sau imobilizarea unei structuri inginerești prin cabluri ori tije speciale. În sens psihologic și cognitiv, reprezintă un proces mental prin care o persoană își stabilizează atenția ori starea emoțională prin raportare la un stimul exterior, o amintire sau o valoare fundamentală.
• anoetic — Care este lipsit de conștiință reflexivă, rațiune sau reprezentare mentală conceptuală; privitor la o stare pur senzorială ori afectivă primară. În psihologia cognitivă și în teoriile memoriei dezvoltate de Endel Tulving, termenul descrie nivelul cel mai elementar de conștiință (conștiința anoetică), caracteristic organismelor care trăiesc exclusiv în prezentul imediat și reacționează la stimuli perceptivi fără a poseda capacitatea de a reflecta asupra propriilor stări mentale sau amintiri.
• anticipativ — Care se bazează pe anticipare, privitor la o acțiune sau o stare care se produce în avans ori care prefigurează un eveniment viitor; predictiv. În psihologie și economie, descrie un comportament, un algoritm sau un mecanism de control orientat spre viitor, conceput structural pentru a corecta erorile sau a ajusta deciziile înainte ca efectele negative să apară efectiv.
• antropomorfic — Care ține de antropomorfism sau care prezintă un caracter antropomorf; tendința structurală de a atribui însușiri, emoții, intenții, motive sau forme umane unor entități non-umane, cum ar fi divinitățile, animalele, obiectele inanimate ori fenomenele naturii. În psihologia cognitivă și studiile literare, termenul definește modul în care limbajul și gândirea umanizează realitatea înconjurătoare pentru a o face inteligibilă.
• antropomorfizare — Acțiunea de a antropomorfiza și rezultatul ei; procesul psihologic, cognitiv sau artistic prin care se atribuie trăsături, forme, intenții, stări emoționale ori comportamente umane unor entități non-umane (animale, divinități, obiecte sau forțe ale naturii). În științele cognitive, reprezintă un mecanism de proiecție utilizat pentru a descifra și a face familiar mediul înconjurător.
• aprehenda — Termen neologic preluat din limba franceză sau latină; a percepe, a înțelege sau a sesiza un adevăr, un concept ori un fenomen prin intermediul intelectului sau al intuiției, depășind observația superficială. În psihologie și filozofie, descrie actul conștient de cuprindere imediată a unei realități, iar în context juridic internațional (livresc) poate însemna și acțiunea de a aresta sau de a reține o persoană.
• aprehendare — Acțiunea de a aprehenda și rezultatul ei; proces cognitiv de percepere, sesizare sau înțelegere conceptuală a unei realități, idei sau teorii prin intermediul intelectului ori al intuiției. În psihologia experimentală, descrie prinderea mentală imediată a unui stimul, în timp ce în jargonul juridic internațional se referă la reținerea sau arestarea unei persoane suspecte.
• asociare — Acțiunea de a uni, a grupa sau a pune laolaltă elemente, idei, persoane ori organizații în vederea atingerii unui scop comun; (în sens juridic) constituirea unei entități colective sau a unui parteneriat comercial; (în psihologie) proces mental prin care se stabilește o legătură funcțională sau cognitivă între două concepte, imagini ori senzații diferite.
• asociere — Acțiunea de a asocia sau de a se asocia și rezultatul ei; proces structural de unire, grupare ori parteneriat între persoane, companii sau entități juridice în vederea atingerii unui scop comun; (în psihologie și lingvistică) conexiune mentală ori logică stabilită între două idei, concepte, imagini sau fenomene corelate.
• autodezvoltare — Procesul continuu, conștient și multidimensional de îmbunătățire a calității vieții, a competențelor profesionale și a stării de spirit prin efort propriu; disciplină practică ce reunește strategii de management al timpului, inteligență emoțională și autoeducare cu scopul de a atinge autoactualizarea.
• autodidactic — Care aparține autodidacților sau autoeducației, care se referă la învățarea pe cont propriu; metodă, activitate sau sistem educațional bazat pe studiul individual, independent și autodirijat.
• autodirijare — Acțiunea de a se autodirija și rezultatul ei; proces prin care un individ își asumă controlul deplin asupra propriei educații și evoluții, sau proprietate tehnică a unui vehicul sau proiectil de a-și corecta traiectoria în mod autonom spre o țintă.
• autoeducativ — Care servește la autoeducare sau stimulează procesul de învățare și formare individuală; activitate, material sau program conceput structural să sprijine dezvoltarea autonomă a competențelor fără asistența unui instructor.
• autoreplică — Răspuns sau replică pe care o persoană și-o adresează propriilor gânduri, afirmații ori dileme interne, folosită ca mecanism de autoreglare cognitivă sau în cadrul unui monolog interior. În retorică și structuri literare, definește tehnica prin care un vorbitor anticipează o obiecție adusă propriului discurs și o combate imediat singur, demonstrând o analiză critică profundă a propriilor argumente.
• autostudiere — Acțiunea de a se autostudia și rezultatul ei; procesul autonom de învățare, cercetare sau aprofundare a cunoștințelor fără asistență didactică externă. În sfera psihologiei, reprezintă examinarea critică și sistematică a propriei personalități, trăiri sau motivații, fiind o metodă fundamentală de dezvoltare personală și de autoreglare emoțională.
• autosugestie — Proces psihologic prin care o persoană își influențează în mod conștient sau inconștient propriile gânduri, stări afective, credințe sau reacții fiziologice prin repetarea sistematică a unor idei, afirmații ori imagini mentale. Acest mecanism cognitiv profund, strâns legat de efectul placebo și de hipnoză, poate fi utilizat terapeutic pentru reducerea anxietății, combaterea durerii sau optimizarea performanțelor comportamentale.
• autosupraveghere — Acțiunea de a se autosupraveghea și rezultatul ei; procesul conștient, deliberat și sistematic prin care o persoană își monitorizează propriile gânduri, conduite, reacții emoționale ori funcții biologice. Reprezintă o componentă esențială a autocontrolului, a inteligenței emoționale și a managementului medical autonom, permițând corectarea promptă a abaterilor fără a depinde de asistență exterioară.