#resurse

• atribuire — Acțiunea de a atribui și rezultatul ei; repartizare oficială, conferire a unui titlu, acordare a unui contract public sau stabilire a paternității unei opere de artă. În informatică, reprezintă operațiunea structurală prin care se asociază o valoare determinată unei variabile specifice în timpul execuției unui algoritm.
• atriție — Proces structural de uzură, măcinare sau reducere numerică progresivă; în stomatologie, reprezintă uzura fiziologică sau patologică a țesuturilor dure dentare prin frecarea directă a dinților; în geologie, descrie rotunjirea fragmentelor de rocă prin frecare reciprocă în timpul transportului; în management, se referă la pierderea naturală de personal (prin pensionări sau demisii) fără înlocuirea imediată a angajaților.
• atu — Carte de joc din suita desemnată să aibă o valoare superioară celorlalte suite pe durata unei partide, capabilă să le taie; (la sens figurat) avantaj major, argument hotărâtor, calitate deosebită sau resursă strategică pe care o persoană ori o organizație o deține și o folosește structural pentru a obține succesul sau o poziție de superioritate într-o competiție, negociere ori confruntare.
• autoaprecia — A-și evalua, a-și măsura sau a-și stabili singur, în mod conștient și critic, propria valoare, competențele, calitățile, defectele ori performanțele realizate într-un anumit domeniu; a emite o judecată de valoare asupra propriei persoane sau activități, proces corelat direct cu stima de sine și capacitatea de introspecție.
• autoapreciat — Care a fost evaluat sau judecat de către propria persoană; se spune despre un statut, un nivel de competență sau o trăsătură stabilită prin autoevaluare; individ care s-a analizat și și-a determinat singur valoarea ori nivelul de performanță.
• autoaproviziona — A-și asigura singur și prin mijloace proprii resursele, materiile prime, mărfurile, alimentele sau produsele necesare traiului, funcționării ori producției, fără a apela la intermediari sau la rețele de distribuție externe; a parcurge un proces independent de reaprovizionare structurală bazat pe autosuficiență.
• autoaprovizionare — Acțiunea de a se autoaproviziona sau rezultatul ei; asigurare a resurselor materiale, alimentare ori industriale necesare prin eforturi proprii și din surse interne, independent de o piață externă sau de furnizori auxiliari.
• autocapta — A colecta, a aduna sau a reține în mod automat și controlat un fluid, o energie latentă sau emisii gazoase dintr-o sursă naturală ori industrială, prin intermediul unui mecanism autonom auto-reglat. În proiectarea sistemelor ecologice moderne, termenul descrie capacitatea unei instalații avansate de a stoca și canaliza resursele regenerabile (cum ar fi apele pluviale sau fluxurile termice) fără a necesita o acționare manuală permanentă.
• autocaptare — Acțiunea de a se autocapta și rezultatul ei; proces tehnologic sau fenomen natural prin care un fluid, o energie latentă, o emisie gazoasă ori un semnal informațional este colectat și stocat în mod automat și autonom de către un dispozitiv special proiectat, fără intervenție umană directă. În sistemele verzi moderne, reprezintă pilonul managementului eficient al resurselor regenerabile prin monitorizarea și reținerea fluidelor pe baza unor parametri de mediu prestabiliți.
• autodotare — Acțiunea de a se autodota și rezultatul ei; procesul autonom prin care o instituție, o companie sau o persoană fizică își asigură echipamentele, utilajele, logistica ori instrumentele necesare funcționării fără subvenții ori alocări externe standard.
• autoeducativ — Care servește la autoeducare sau stimulează procesul de învățare și formare individuală; activitate, material sau program conceput structural să sprijine dezvoltarea autonomă a competențelor fără asistența unui instructor.
• autoevalua — A-și analiza și a-și aprecia singur, în mod obiectiv și critic, propriile cunoștințe, competențe, acțiuni, performanțe profesionale sau stări emoționale, conform unor standarde, grile ori criterii predefinite.
• autoevaluare — Acțiunea de a se autoevalua și rezultatul ei; apreciere critică, obiectivă și sistematică pe care o persoană sau o instituție o face asupra propriilor competențe, cunoștințe, activități ori performanțe, pe baza unor criterii, grile sau bareme prestabilite.
• autoevaluat — Care s-a evaluat sau s-a apreciat singur; persoană, activitate ori instituție ale cărei competențe sau rezultate au fost analizate și notate prin propriul filtru critic ori prin proceduri interne autonome.
• autoperfecționare — Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei; proces voluntar și conștient de autoeducare, dezvoltare și optimizare a propriilor structuri intelectuale, morale sau profesionale. În managementul modern al resurselor umane, reprezintă o competență-cheie extrem de apreciată, ce reflectă capacitatea unui angajat de a-și gestiona autonom propria evoluție și de a se adapta rapid la schimbările de pe piața muncii.
• autopropune — A se propune pe sine însuși ca candidat pentru o funcție, o demnitate, o misiune, un premiu sau o poziție ierarhică, fără a aștepta să fie nominalizat de o altă persoană ori de un grup formal; a-și prezenta în mod conștient și autonom disponibilitatea și competențele pentru asumarea unui rol de conducere sau a unei responsabilități structurale. În context organizațional, reflectă un comportament asertiv proactiv asociat cu autoeficacitatea și managementul carierei.
• autopropunere — Acțiunea de a se autopropune și rezultatul ei; act formal sau informal prin care un individ își înaintează propria candidatură ori nominalizare pentru o funcție publică, un rol corporatist, o distincție sau o sarcină structurală. În procesele de recrutare modernă și guvernanță, reprezintă un mecanism juridic ori administrativ asumat care permite descentralizarea selecției, oferind șanse egale de acces profesioniștilor care nu beneficiază de un grup de susținere tradițional.
• autoutila — A dota sau a înzestra o întreprindere, un atelier, o instituție ori un sistem tehnic cu mașini, utilaje, scule sau aparatură industrială prin eforturi financiare și logistice proprii, fără a apela la credite externe ori la subvenții guvernamentale suplimentare; a se autodota din resurse interne.
• autoutilare — Acțiunea de a se autoutila și rezultatul ei; proces tehnic, logistic și financiar prin care o unitate de producție, un atelier sau o companie își asigură în mod independent parcul de utilaje, scule și echipamente necesare fluxului tehnologic, apelând exclusiv la resurse proprii.