#sistem

• abacteriemic — Termen medical care descrie starea unui organism sau a sângelui circulant în care nu se găsesc bacterii viabile. Se utilizează clinic pentru a confirma absența unei infecții sistemice diseminate prin torentul sangvin sau pentru a descrie faza de remisiune completă a unui pacient tratat cu succes pentru bacteriemie, unde hemoculturile repetate devin negative.
• abo — Sistem major de clasificare a grupelor sanguine umane (A, B, AB și O), determinat genetic de prezența sau absența unor antigene specifice (aglutinogene) pe suprafața hematiilor și a unor anticorpi (aglutinine) în plasmă. În lexiconul medical modern, termenul funcționează ca un substantiv propriu invariabil utilizat pentru identificarea compatibilității transfuzionale.
• abs — (Auto) Sistem electronic de siguranță auto care împiedică blocarea roților unui vehicul în timpul unei frânări violente, menținând controlul direcției; (sport, anatomie, colocvial) prescurtare pentru mușchii abdominali.
• acantestezie — Formă de parestezie sau tulburare subiectivă a sensibilității tactile și dureroase, caracterizată prin senzația falsă, spontană și neplăcută de înțepătură cu ace sau spini la nivelul pielii, survenită în absența oricărui stimul mecanic extern. Acest simptom neurologic este de regulă asociat cu afectarea fibrelor nervoase periferice, fiind întâlnit în neuropatii, radiculopatii sau leziuni ale căilor senzitive din măduva spinării.
• acționare — Acțiunea de a acționa și rezultatul ei; punere în mișcare sau funcționare a unui mecanism, sistem electric, hidraulic ori pneumatic. În sens ingineresc, reprezintă un ansamblu structural de dispozitive (motoare, transmisii, actuatoare) destinate să transmită energie pentru a executa un lucru mecanic controlat.
• activare — Acțiunea de a activa și rezultatul ei; procesul structural prin care un sistem, un dispozitiv, un cont digital, o licență software sau o reacție chimică este pusă în funcțiune ori adusă într-o stare de operativitate activă. Reprezintă faza de tranziție funcțională de la starea latentă la starea executivă.
• acvaherboză — Formațiune vegetală complexă compusă din plante erbacee adaptate structural la viața acvatică sau palustră, care plutesc ori sunt submerse în ape stătătoare ori lent curgătoare. Acest ecosistem microstructural joacă un rol ecologic vital în purificarea naturală a bazinelor hidrografice, fixarea sedimentelor mobile și asigurarea unui habitat propice pentru reproducerea diverselor specii de faună acvatică.
• acvasol — Sistem coloidal format dintr-o soluție sau suspensie stabilă în care mediul de dispersie structural este apa, iar faza dispersată este alcătuită din particule solide microscopice sau macromolecule hidrofile; de asemenea, în pedologie, termenul se poate referi generic la un tip de sol puternic influențat de prezența pânzei freatice sau a apei stagnante. Acest compus joacă un rol major în procesele biochimice, facilitând transportul eficient al nutrienților.
• acvatic — Care aparține apei, privitor la apă; care trăiește, se dezvoltă sau se practică în apă ori pe suprafața acesteia. Acest termen descrie o varietate structurală de organisme, ecosisteme, plante sau activități sportive ale căror caracteristici anatomice, chimice ori operaționale sunt adaptate integral sau parțial mediului lichid dulce, salobru ori marin.
• acvifaună — Totalitatea speciilor de animale vertebrate și nevertebrate adaptate structural să trăiască permanent ori temporar în medii acvatice (ape dulci, salobre sau marine). Acest concept ecologic cuprinde o gamă diversă de la protozoare și crustacee până la pești, amfibii și mamifere marine, reprezentând un indicator fundamental pentru evaluarea calității biotopurilor și stării de sănătate a ecosistemelor hidrografice globale.
• adenie — Stare patologică rară sau concept clinic vechi caracterizat prin absența congenitală, atrofia severă ori dezvoltarea insuficientă a glandelor sau a ganglionilor limfatici dintr-o anumită regiune a corpului. Acest fenomen structural perturbă funcționarea normală a sistemului endocrin sau imunitar, afectând secreția glandulară sau capacitatea de filtrare limfatică a organismului.
• adenolimfangiom — Formă rară de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a elementelor epiteliale glandulare și a vaselor limfatice dilatate încapsulate. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai adesea la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau în apropierea marilor glande salivare (cum ar fi glanda parotidă), prezentând un aspect microscopic complex cu spații chistice pline cu limfă.
• adenologie — Ramură a anatomiei și a medicinei care se ocupă cu studiul macroscopic și microscopic al glandelor (endocrine și exocrine) și al sistemului limfatic, analizând structura, poziționarea și funcțiile acestora. Această disciplină structurală fundamentează înțelegerea proceselor de secreție hormonală și a mecanismelor de apărare imunitară coordonate de nodulii limfatici din organismul uman.
• adiabatism — Proprietate structurală, stare sau regim de funcționare a unui sistem termodinamic caracterizat prin absența totală a schimbului de căldură cu mediul înconjurător. Acest concept teoretic stă la baza modelării unor mașini termice de înaltă eficiență și a explicării fenomenelor atmosferice de transformare rapidă a energiei fără pierderi termice exterioare.
• administrator — Persoană fizică sau juridică desemnată în mod legal să conducă, să gestioneze, să reprezinte și să administreze patrimoniul, activele și operațiunile zilnice ale unei companii, instituții publice ori rețele informatice. Poartă răspunderea juridică directă pentru deciziile luate în numele entității pe care o patronează.
• aeroelectronică — Ramură specializată a electronicii aplicate și ingineriei aeronautice care se ocupă cu proiectarea, fabricarea, instalarea și mentenanța sistemelor și echipamentelor electronice folosite la bordul aeronavelor și rachetelor (sisteme de navigație, comunicații, pilot automat, radare și senzori de bord).
• afocal — Care nu posedă un punct focal real sau o distanță focală finită; privitor la un sistem optic (cum ar fi un telescop sau o lunetă) configurat astfel încât razele de lumină care intră paralele în sistem ies tot paralele din acesta. În optica aplicată, aceste sisteme nu focalizează lumina pentru a forma o imagine reală pe un ecran, ci modifică exclusiv diametrul fasciculului sau măresc unghiul vizual.
• aftoză — Stare patologică caracterizată prin apariția unor erupții eruptive repetate, cronice sau generalizate de afte la nivelul mucoasei bucale ori genitale. Reprezintă o afecțiune dermatologică și stomatologică ce poate fi corelată cu tulburări imunitare, factori ereditari sau episoade severe de stres emoțional.
• agalactie — Stare patologică caracterizată prin absența totală a secreției lactate la mamă (femeie sau femelele mamiferelor) după naștere. Această tulburare structurală și funcțională poate fi cauzată de disfuncții endocrine severe, malformații ale glandelor mamare, stări febrile intense, stres emoțional puternic sau malnutriție.
• agranulocit — Tip de leucocit (celulă albă din sânge) caracterizat prin absența granulațiilor specifice din citoplasmă și printr-un nucleu simplu, neafectat de lobulație; include limfocitele și monocitele, având un rol fundamental în răspunsul imun adaptativ și în fagocitarea agenților patogeni invadatori.