#soare

• asfinte — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru formele modului conjunctiv ori indicativ prezent ale verbului 'a asfinți'; descrie acțiunea prin care soarele, luna sau un alt astru coboară sub linia orizontului, dispărând din vedere și marcând începutul nopții. Acest termen structural este întâlnit în creațiile lirice populare sau în graiul bătrânesc, adăugând o nuanță poetică și delicată ideii de amurg.
• asfințire — Acțiunea de a asfinți și rezultatul ei; procesul astronomic prin care un astru (în special Soarele) coboară sub linia orizontului din cauza mișcării de rotație a Pământului. În sens structural și artistic, reprezintă momentul de trecere de la zi la noapte, caracterizat prin fenomene optice spectaculoase ale atmosferei, fiind utilizat frecvent ca metaforă pentru declinul, sfârșitul sau apusul vieții.
• asfințit — Momentul zilei în care Soarele apune; perioada de crepuscul care urmează imediat după coborârea astrului sub orizont; amurg. Ca participiu, descrie starea unui astru care a dispărut din vedere sau, la nivel figurat, a unei epoci, a unui imperiu ori a unei celebrități care și-a pierdut strălucirea și influența structurală.
• asoliza — A efectua o coborâre lină și o aterizare controlată a unei nave spațiale, a unui modul de explorare sau a unei sonde cosmice pe suprafața Soarelui sau într-o zonă teoretică extrem de apropiată de atmosfera solară; termenul este utilizat exclusiv în literatură SF sau în studii teoretice speculative, fiind construit prin analogie cu verbe ca 'aseleniza' sau 'ateriza'.
• asolizare — Acțiunea de a asoliza; coborâre ipotetică și fixare a unui vehicul cosmic pe suprafața Soarelui. Acest termen lingvistic extinde clasa substantivelor tehnice de destinație terestră sau planetară (aterizare, amartizare, aselenizare), fiind utilizat cu precădere în jargonul pasionaților de literatură de anticipare sau în exerciții de semantică modernă.
• asori — A expune sau a se expune direct la acțiunea razelor solare; a se încălzi sau a se lumina sub efectul direct al soarelui; (în sens structural sau meteorologic regional) a prinde o perioadă de cer senin și însorit după un interval de nori sau ploi.
• asorire — Acțiunea de a asori sau de a se asori și rezultatul ei; procesul structural de expunere la razele soarelui sau de apariție a vremii însorite după un interval noros; interval de timp în care un obiect, teren sau organism beneficiază de insolație directă.
• asorit — Termen rar și regional care descrie un loc, o zi sau o perioadă de timp expusă direct razelor soarelui, însorită, luminoasă ori încălzită puternic de lumina solară; reprezintă o variantă fonetică arhaică întâlnită în graiurile populare din anumite zone rurale, folosită pentru a sublinia caracterul senin și arid al unui versant muntos sau al unui ogor.
• astrolatrie — Formă străveche de religie, cult sau practică mistică caracterizată prin divinizarea și adorarea corpurilor cerești, precum Soarele, Luna, planetele și constelațiile, considerate a fi manifestări directe sau lăcașuri ale unor zeități supreme. Acest sistem de credințe a fundamentat structura religioasă și calendaristică a multor civilizații antice (cum ar fi babilonienii, egiptenii sau mayașii), influențând direct trecerea de la observarea ritualică a cerului la astrologie și astronomie.
• astru — Corp ceresc de formă sferică sau cvasisferică, natural și independent (cum ar fi o stea, o planetă, un satelit natural, un asteroid sau o cometă), vizibil pe bolta cerească pe timp de noapte sau de zi. În sens restrâns și poetic, termenul face adesea referire la Soare sau la Lună, fiind baza lexicală pentru majoritatea neologismelor din domeniul științelor spațiale.
• așunga — Formă regională sau arhaică pentru osânză, grăsime animală topită ori unsoare folosită în trecut în gospodăriile rurale ca bază pentru prepararea unguentelor, leacurilor bătrânești sau a săpunului de casă. În structura medicinei empirice, reprezenta un ingredient structural lipidic de bază.
• așungare — Acțiunea de a așunga sau de a trata un produs ori o suprafață cu grăsime animală (osânză sau unsoare), precum și rezultatul acestui proces structural; tehnică tradițională de conservare a alimentelor ori de impermeabilizare a unor materiale textile sau din piele prin impregnarea lor cu un strat dens de lipide.
• asupritoare — Forma de feminin pentru asupritor; femeie, clasă, națiune sau forță politică care asuprește, tiranizează ori prigonește. Reprezintă entitatea care exercită dominația abuzivă și exploatarea structurală asupra celor lipsiți de apărare.
• atacatoare — Persoană de sex feminin, armată, țară sau entitate care declanșează un atac, o ofensivă ori o agresiune; autoare a unui asalt physical ori verbal. Ca adjectiv, descrie o forță, o specie animală prădătoare sau o substanță chimică ce manifestă o acțiune distructivă ori agresivă asupra unui mediu.
• Aveți puțintică răbdare — Faimos clișeu verbal și replică antologică rostită de personajul Ghiță Pristanda, polițistul din comedia 'O scrisoare pierdută' de Ion Luca Caragiale; utilizată inițial pentru a temporiza o discuție, a calma spiritele sau a masca o ezitare diplomatică, expresia a intrat definitiv în fondul frazeologic al limbii române ca formulă ironică sau politicoasă prin care se cere cuiva să nu se grăbească și să aștepte deznodământul unei situații.
• avional — Aliaj structural de aluminiu de înaltă rezistență, având ca principale elemente de aliere cuprul, magneziul și manganul, utilizat pe scară largă în industria aeronautică și spațială. Acest material metalic se caracterizează printr-o densitate redusă, proprietăți mecanice excelente similare cu ale oțelului moale după tratamentul termic de durificare și o rezistență optimă la oboseală structurală, fiind ideal pentru fuzelaje și componente de avioane.