#transport

• abonament — Convenție sau contract prin care o persoană fizică ori juridică dobândește dreptul de a folosi periodic un serviciu, de a primi o publicație, de a frecventa o instituție de cultură sau sport ori de a accesa o platformă digitală, în schimbul unei sume achitate în avans sau recurent. Reprezintă de asemenea documentul sau legitimația care atestă acest drept.
• acropetal — Care se dezvoltă, se deplasează, evoluează sau se propagă de la bază spre vârf (în mod ascendent), în direcția extremității superioare a unui organ sau organism structural. În botanică, termenul descrie o inflorescență cu succesiune acropetală (în care florile cele mai bătrâne sunt situate la bază, iar cele tinere sau mugurii se deschid treptat spre vârf) ori transportul sevei și al substanțelor regulatoare prin țesuturile vasculare ale plantelor.
• acroșare — Acțiunea de a acroșa și rezultatul ei; procesul tehnic de cuplare, prindere sau agățare structurală a unor corpuri sau vehicule. În contextul siguranței rutiere, termenul definește evenimentul neprevăzut prin care un vehicul agață din mișcare un pieton, un biciclist sau un element fix de pe marginea drumului, fără a produce o tamponare frontală directă.
• acroșat — Care a fost supus acțiunii de acroșare; obiect, vehicul sau element structural prins, cuplat, suspendat prin intermediul unui cârlig ori lovit lateral în mod accidental. În sens tehnic, descrie starea finală sigură a două mecanisme blocate stabil împreună.
• aducțiune — Variantă formală sau terminologie secundară pentru substantivul 'aducție', care desemnează ansamblul de construcții, instalații, canale magistrale sau conducte de mari dimensiuni destinate captării și transportului fluidelor (în special al apei potabile sau industriale) de la sursa de alimentare până la punctele de distribuție ori la stațiile de tratare. În vechile tratate medicale sau academice, termenul era folosit ocazional și ca variantă grafică pentru mișcarea anatomică de apropiere a unui membru de axul median al corpului.
• adus — Care a fost deplasat, transportat sau livrat dintr-un loc spre locul unde se află vorbitorul; generat, pricinuit sau provocat ca urmare a unei acțiuni anterioare. Ca adjectiv aplicat posturii corporale umane, termenul descrie o persoană încovoiată, gârbovită sau aplecată în față din cauza bătrâneții, a oboselii ori a unei afecțiuni a coloanei vertebrale. Ca substantiv neutru, indică acțiunea mecanică sau logistică de transportare a unor bunuri ori materiale.
• advecție — Deplasare pe orizontală a unei mase de aer sau a unui fluid, însoțită de transferul proprietăților fizice ale acestuia (temperatură, umiditate, salinitate sau densitate); procesul fizic de transport macrostructural dintr-un punct în altul al spațiului fluid. În meteorologie, advecția este un factor cheie în dinamica vremii, diferențiindu-se strict de convecție (care reprezintă mișcarea pe verticală) și fiind responsabilă pentru schimbările bruște de temperatură la trecerea fronturilor atmosferice.
• advectiv — Care se referă la advecție, care este cauzat sau determinat de procesul de advecție (transferul pe orizontală al unei proprietăți a atmosferei sau a unui fluid, cum ar fi masa aerului, căldura ori umiditatea). În meteorologia sinoptică, termenul califică fenomene complexe generate de deplasarea maselor de aer pe o scară geografică extinsă, cum sunt ceața advectivă sau înghețul advectiv, ambele apărute prin pătrunderea bruscă a unui front de aer cu caracteristici termice diferite peste o anumită suprafață terestră.
• aerian — Care aparține aerului, care se află, se produce sau se dezvoltă în aer ori în atmosferă; referitor la aviație sau transportul efectuat cu aeronave. În sens botanic, descrie organele plantelor (tulpini, rădăcini) care cresc deasupra solului, iar în sens figurat, se referă la o persoană visătoare, neatentă, ruptă de realitatea cotidiană.
• aeroambulanță — Aparat de zbor (elicopter sau avion) special echipat cu aparatură medicală de urgență și personal calificat, utilizat pentru transportul rapid al pacienților critici sau al organelor destinate transplantului. Această unitate mobilă de terapie intensivă aeriană permite salvarea vieților în zone greu accesibile, asigurând asistență medicală avansată pe durata zborului.
• aeroautomobil — Vehicul hibrid experimental sau conceptual proiectat să funcționeze atât ca automobil pe drumurile publice, cât și ca aparat de zbor pe rute aeriene, prin utilizarea unor aripi pliabile sau escamotabile și a unui sistem mixt de propulsie. Acest concept tehnologic avansat vizează decongestionarea traficului terestru prin integrarea navetei zilnice în spațiul aerian controlat.
• aerobuz — Sistem suspendat de transport în comun, de tip monorai sau teleferic urban, format dintr-un vehicul autopropulsat de mari dimensiuni care rulează pe cabluri aeriene tensionate sau pe șine suspendate. Acest mijloc de transport ecologic este conceput pentru a asigura legături rapide în aglomerațiile urbane moderne, operând deasupra traficului rutier clasic fără a interfera cu infrastructura terestră.
• aerogară — Clădire principală sau complex de clădiri situat în incinta unui aeroport, special amenajat și dotat cu infrastructura logistică necesară pentru deservirea pasagerilor și a echipajelor, formalitățile de îmbarcare și debarcare, controlul de securitate, sortarea bagajelor și gestionarea fluxurilor de transport aerian.
• aeroglisor — Vehicul autopropulsat amfibiu (peronă pe pernă de aer / hovercraft) capabil să se deplaseze la mică înălțime deasupra apei, solului, mlaștinilor sau gheții, prin generarea unui strat continuu de aer comprimat sub carenă (pernă de aer) care îi anulează frecarea directă cu suprafața terestră.
• aeromaritim — Care se referă simultan la spațiul aerian și la cel maritim; care combină elemente aeronautice și navale ori se desfășoară deasupra mărilor și oceanelor. Termenul descrie în mod uzual linii de transport mixte, misiuni de patrulare și salvare de coastă, exerciții militare combinate sau infrastructuri logistice ce unesc porturile de aeroporturi.
• aeromedicină — Ramură specializată a medicinei, interdisciplinară, care studiază efectele fiziologice, psihologice și patologice exercitate de zborul la înălțime și de variațiile de altitudine sau presiune barometrică asupra organismului uman. Această disciplină stabilește criteriile de selecție medicală, baremele de aptitudine pentru piloți și asistența de urgență în timpul transportului aerian.
• aeronavă — Orice aparat tehnic capabil să se mențină în atmosferă și să se deplaseze în spațiul aerian datorită reacțiunilor aerului, altele decât reacțiunile acestuia față de suprafața pământului. Această categorie vastă include structural atât aparate mai ușoare decât aerul, cum sunt baloanele și dirijabilele, cât și aparate mai grele decât aerul, precum avioanele, elicopterele și planoarele.
• aeroport — Ansamblu complex de terenuri, clădiri și instalații tehnice special amenajate pentru a permite decolarea, aterizarea, manevrarea la sol, adăpostirea și întreținerea aeronavelor, precum și îmbarcarea, debarcarea și deservirea pasagerilor ori procesarea mărfurilor. Structura sa include elemente esențiale precum pistele de decolare-aterizare, căile de rulare, platformele de staționare, turnul de control și terminalele comerciale.
• aeropurtat — Care este transportat sau lansat cu ajutorul unei aeronave, al unui avion sau al unui elicopter; adaptat structural pentru a fi deplasat prin aer ori parașutat direct în zona de operațiuni. Termenul se aplică pe scară largă trupelor de infanterie de elită, echipamentelor radar avansate, senzorilor geofizici sau armamentului configurat special pentru misiuni aviatice.
• aerosanie — Vehicul autopropulsat de mari dimensiuni, montat pe patine de oțel sau tălpi speciale, conceput structural pentru a se deplasa cu viteză mare peste suprafețe întinse acoperite cu zăpadă ori gheață. Propulsia acestui agregat este asigurată de un motor cu ardere internă cuplat la o elice aerodinamică (similară celei de avion), fiind utilizat cu precădere în regiunile arctice sau în misiuni de salvare montană izolate.