#unt

• abac — Instrument manual vechi folosit pentru efectuarea calculor aritmetice, format dintr-un cadru cu tije pe care culisează bile. În medicina modernă, neuropsihologie și terapie ocupațională, abacul este utilizat ca dispozitiv terapeutic tactil pentru reabilitarea cognitivă a pacienților cu accident vascular cerebral (AVC), traumatisme craniene sau demențe incipiente, ajutând la recăpătarea motricității fine și a funcțiilor executive matematice.
• abandona — A părăsi pe cineva în mod voit, rupând legăturile de îngrijire sau afecțiune; a renunța la o activitate, la o terapie sau la un obiectiv. În medicina comportamentală, se folosește frecvent pentru a descrie situația în care un pacient întrerupe prematur un tratament medical esențial sau un program de reabilitare.
• abătător — Termen care descrie un factor, un stimul, un traiect nervos sau un element structural ce determină o schimbare de sens, o reflexie sau o deviere a unui impuls fiziologic ori a unei axe biomecanice. În neurofiziologie, se poate referi la căi neuronale colaterale (șunturi) care deviază influxul nervos de la calea sa principală în cazul unor leziuni centrale, ori la un aparat ortopedic conceput pentru a corecta axul abătător (deviat) al unui membru afectat de spasticitate.
• Abrud — Oraș în județul Alba, Transilvania, România, situat în Depresiunea Abrudului din Munții Apuseni, pe râul cu același nume; este un străvechi centru minier cunoscut din epoca romană sub denumirea de Abruttus, fiind strâns legat de exploatarea aurului și de evenimentele istorice ale Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și ale Revoluției de la 1848.
• abrupt — (Despre pante, drumuri sau terenuri) Care este foarte înclinat, prăpăstios, râpos și greu accesibil; (figurat, despre stil sau limbaj) care este discontinuu, sacadat, lipsit de tranziții line sau greu de urmărit; (ca substantiv) perete muntos stâncos, vertical sau aproape vertical.
• Abruzzi — Denumire istorică și plurală alternativă folosită în trecut pentru regiunea administrativă actuală Abruzzo din centrul Italiei, situată la est de Roma, între Munții Apenini și coasta Mării Adriatice; este renumită pentru parcurile sale naționale vaste, masivul muntos Gran Sasso și patrimoniul său medieval păstrat intact.
• Abwehr — Serviciul de informații și contrainformații militare al forțelor armate germane (Reichswehr și ulterior Wehrmacht), care a funcționat pe lângă Marele Stat Major între anii 1920 și 1944. Creat inițial cu un rol strict defensiv pentru a ocoli restricțiile impuse prin Tratatul de la Versailles, serviciul s-a dezvoltat sub conducerea amiralului Wilhelm Canaris într-o rețea complexă de spionaj extern și sabotaj, devenind totodată un nucleu ocult al rezistenței interne împotriva regimului nazist până la dizolvarea sa de către Hitler.
• Acanthus montanus — Specie de arbust pitic peren, cu tulpini parțial lignificate la bază, aparținând genului Acanthus și familiei Acanthaceae, originară din pădurile tropicale și zonele muntoase umbroase ale Africii de Vest și Centrale. Se distinge prin frunzele sale mari, profund lobate și intens ondulate, ale căror margini sunt prevăzute cu spini ascuțiți și rigizi. Inflorescențele sale sunt spice terminale erecte, spectaculoase, alcătuite din flori tubulare albe, roz-pal sau ușor liliachii, fiind o plantă apreciată în horticultură pentru aspectul său exotic și sculptural.
• acca — Acronim global pentru „Association of Chartered Certified Accountants”, organismul mondial al experților contabili autorizați, cu sediul în Marea Britanie. Termenul desemnează atât organizația internațională, cât și calificarea profesională de elită obținută în urma promovării unui pachet complex de examene de specialitate în limba engleză (audit, management financiar, fiscalitate), considerată un standard de aur în corporații.
• acrofil — Despre plante sau organisme; care crește, se dezvoltă sau trăiește la altitudini mari, în zone alpine, muntoase ori pe stânci înalte; alticol sau alpin. Ca substantiv, termenul descrie o plantă acrofilă adaptată structural la condițiile climatice aspre din etajul alpin sau, în limbajul modern, o persoană pasionată de înălțimi, ascensiuni montane și relief abrupt.
• acrofită — Plantă adaptată structural și fiziologic să trăiască și să se dezvolte la altitudini mari, în etajul alpin superior sau pe crestele muntoase stâncoase. Acro fitele prezintă caracteristici ecomorfologice specifice (talie pitică, tulpini târâtoare, frunze persistente sau acoperite cu peri deși) care le permit să reziste la vânturi violente, temperaturi extreme și radiații ultraviolete intense.
• Actaeon — Erou celebru din mitologia greacă, fiul lui Aristaeus și al Autonoei, crescut de centaurul Chiron pentru a deveni un vânător iscusit. Conform mitului structural descris de Ovidiu, Actaeon a surprins-o din greșeală pe zeița Artemis (Diana) scăldându-se goală într-o peșteră sacră; drept pedeapsă, zeița l-a transformat într-un cerb, iar el a fost sfâșiat de propriii săi câini de vânătoare. În astronomie, numele său a fost atribuit asteroidului 12242 Maxacacia.
• Adamawa — Regiune geografică, istorică și administrativă de mari dimensiuni situată în Africa Centrală și de Vest, extinsă pe teritoriul Nigeriei (ca stat federal) și al Camerunului (ca regiune administrativă și platou muntos). Numele provine de la liderul fulani Modibo Adama, care a fondat un emirat în această zonă muntoasă și fertilă în secolul al XIX-lea.
• Adamstown — Singura așezare permanentă și capitala oficială a Insulelor Pitcairn, un teritoriu britanic de peste mări situat izolat în sudul Oceanului Pacific. Localitatea găzduiește întreaga populație a insulei (câteva zeci de locuitori), compusă în principal din descendenții direcți ai faimoșilor răzvrătiți de pe nava britanică HMS Bounty și ai însoțitorilor lor tahitieni care s-au stabilit acolo în anul 1790.
• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• adâncitoriu — Care servește la adâncire sau la executarea unei adâncituri; sculă, dispozitiv ori mecanism specializat utilizat în atelierele mecanice pentru lărgirea, finisarea sau calibrarea structurală a unor găuri executate anterior în piese metalice sau din lemn. În sens adjectival sau arhaic, descrie un element care produce o penetrare profundă sau care determină o creștere a adâncimii unei suprafețe ori structuri geometrice.
• Adenostyles — Gen de plante erbacee perene aparținând familiei Asteraceae (Compositae), răspândit structural în regiunile muntoase și subalpine ale Europei și Asiei Mici. Aceste plante sunt recunoscute pentru frunzele lor mari, adesea cordate sau reniforme, cu margini dințate, și pentru inflorescențele lor compuse din capitule mici cu flori tubuloase de culoare roz, purpurie sau albă, ce se dezvoltă optim în habitate umede, stâncoase sau la liziera pădurilor de conifere.
• Adenostyles glabra — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, înrudită structural cu potofolul, remarcabilă prin faptul că organele sale vegetative (tulpina și frunzele) sunt complet netede, lipsite de peri (glabre); frunzele sale cordat-reniforme au dinți proeminenți, iar capitulele florale roz-violacee sunt dispuse într-un corimb terminal lax. Este o plantă specifică regiunilor muntoase calcaroase și grohotișurilor din Europa Centrală și de Sud.
• Adirondack — Masiv muntos și parc natural de mari dimensiuni situat în nord-estul statului New York, Statele Unite ale Americii, caracterizat structural printr-o formă de dom geologic cu mii de lacuri, râuri și piscuri împădurite; în istoria designului și culturii universale, termenul desemnează un stil iconic de mobilier de grădină (în special scaunul Adirondack, cu spătar înclinat din șipci și brațe foarte late) și un stil arhitectural rustic specific cabanelor montane americane.
• Adlumia fungosa — Specie de plantă erbacee agățătoare, bienală, reprezentantul principal al genului Adlumia din familia Fumariaceae, originară din zonele împădurite și stâncoase ale Americii de Nord. Este caracterizată prin frunze divizate, asemănătoare cu cele ale ferigilor, și inflorescențe pendule cu flori delicate, de formă alungită sau spongioasă, având culori ce variază de la roz pal până la alb.