#știință

• autocontemplare — Acțiunea de a se autocontempla și rezultatul ei; proces profund de introspecție, meditație și analiză interioară prin care un individ își examinează propriile gânduri, stări emoționale, mecanisme psihologice și conștiința de sine. Această practică structurală permite dobândirea unei clarități existențiale superioare și o evaluare detașată a propriei identități.
• autocontemplat — Care a fost supus procesului de autocontemplare; ego, sine sau subiect uman care s-a privit, analizat și evaluat în mod conștient și profund. În sens existențial, descrie starea unui individ ale cărui structuri emoționale și gânduri interioare au fost luminate și înțelese prin introspecție reflexivă directă.
• autocunoaștere — Acțiunea de a se autocunoaște și rezultatul ei; procesul cognitiv, emoțional și spiritual de explorare conștientă a propriei personalități, prin care un individ dobândește claritate asupra motivațiilor, valorilor, defectelor și calităților sale. Acest mecanism structural reprezintă fundamentul dezvoltării personale și al maturizării psihologice umane.
• autodefiniție — Formulare, enunț sau caracterizare prin care o persoană ori o colectivitate își definește în mod autonom propria esență, identitate, valori ori trăsături fundamentale. Acest act structural de autoidentificare conceptuală permite subiectului să își stabilească propriile repere existențiale și etice în fața lumii, respingând încercările de clasificare sau etichetare venite din exterior.
• automatică — Ramură a științei și tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și aplicarea principiilor, metodelor și sistemelor capabile să asigure conducerea, controlul și funcționarea proceselor tehnologice, industriale sau digitale în mod autonom, fără intervenția directă a omului. În sens academic, domeniul reunește teoria sistemelor, cibernetica, electronica aplicată și informatica industrială pentru a dezvolta circuite cu buclă de reacție capabile de autoreglare.
• autoreceptare — Proces psihic, cognitiv sau senzorial prin care un individ își percepe, își decodifică și își integrează în mod conștient propriile stări interne, emoții, impulsuri sau semnale fiziologice; act reflexiv structural de conștientizare a sinelui somatic și psihic. În neurofiziologie, descrie capacitatea sistemului nervos de a procesa stimulii interocepetivi și proprioceptivi nativi, formând baza identității corporale și a reprezentării mentale a propriului ego.
• avertisa — Variantă arhaică sau livrescă timpurie a verbului a avertiza, însemnând a aduce ceva la cunoștința cuiva, a pune în gardă, a înștiința oficial sau a atrage atenția asupra unui pericol ori a unei obligații iminente; folosit în textele juridice și administrative de secol XIX sub influența directă a foneticii franceze. În limba română modernă, forma a fost complet înlocuită în uzul general și oficial de varianta standard 'a avertiza'.
• avertiza — A aduce la cunoștința cuiva o informație critică, a pune în gardă, a înștiința oficial sau a atrage atenția asupra unui pericol iminent, a unei greșeli ori a unei obligații ce trebuie îndeplinite; în sens administrativ și profesional, reprezintă acțiunea de a soma o persoană sau o instituție să respecte normele legale ori contractuale înainte de aplicarea unor sancțiuni disciplinare sau penale severe.
• avertizat — Care a primit o înștiințare oficială, un avertisment sau o atenționare cu privire la un pericol, o greșeală ori o obligație legală sau contractuală; în sens figurat, descrie o persoană informată, experimentată și prudentă, care acționează în cunoștință de cauză, fiind conștientă de riscuri. Se aplică, de asemenea, unui sistem tehnic sau administrativ aflat în stare de alertă în urma recepționării unui semnal de alarmă.
• avicular — Care se referă la păsări, care aparține păsărilor sau seamănă cu o pasăre ori cu o parte a acesteia; în zoologie, descrie structuri anatomice, cum ar fi apendicele speciale în formă de cioc de pasăre (avicularii) prezente la unele colonii de nevertebrate marine (briozoare), având rol de apărare și curățare a coloniei.
• avizie — Termen arhaic, regional sau livresc utilizat foarte rar pentru a desemna o înștiințare, o notificare, o știre oficială ori o preîntâmpinare transmisă unei comunități sau unei persoane; starea de a fi informat ori avizat cu privire la un eveniment iminent. În anumite graiuri de tranziție, cuvântul a funcționat ca o variantă abstractă a substantivului 'aviz', păstrându-și utilizarea doar în texte cu caracter istoric.