Dicționarul de Neologisme și Termeni Academici

• addenda — Totalitatea notelor, documentelor, textelor sau completărilor ulterioare adăugate la sfârșitul unei lucrări scrise, al unui tratat sau al unui contract pentru a aduce clarificări, corecturi sau detalii esențiale fără a modifica corpul principal. Acest ansamblu documentar, de origine latină, funcționează ca o extensie structurală menită să asigure exhaustivitatea și actualitatea informațiilor prezentate.
• albescent — Care tinde să devină alb, care capătă o nuanță albicioasă ori deschisă la culoare; aflat în curs de albire. Termenul este utilizat izolat în limbajul științific (biologie, botanică) sau în descrierile literare rafinate pentru a exprima trecerea treptată a unei suprafețe, a unei structuri vegetale ori a cerului spre culoarea albă.
• analogist — Adept sau susținător al analogismului; persoană, filozof sau gramatician antic care folosește în mod predominant analogia sau corelațiile proporționale în cercetările sale. Ca adjectiv, descrie un mod de gândire, o metodă critică sau o lucrare științifică ce aparține analogismului ori care se aliniază la principiile regularității structurale și ale simetriei formale în explicarea limbii sau a fenomenelor lumii.
• antecesoare — Formă de feminin pentru antecesor; femeie care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate sau posesie, ori o specie, generație sau structură ancestrală din care a evoluat un organism actual. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină sau o linie biologică anterioară care deschide calea succesorilor săi.
• aplicativitate — Însușire, calitate sau caracter structural al unui ansamblu de cunoștințe, metode ori strategii de a fi direct transpuse în practică sau de a genera utilitate operațională imediată; orientarea pragmatică a unui domeniu teoretic către aplicații concrete și rezultate măsurabile în industrie ori în procesul educațional.
• apud — Cuvânt de origine latină utilizat ca prepoziție în limbajul academic, universitar și bibliografic pentru a indica citarea unui autor sau a unui text prin intermediul unei surse intermediare; se traduce literal prin 'la', 'în' sau 'după' și semnalează că textul original nu a fost consultat direct, ci preluat dintr-o altă lucrare citată.
• asiatism — Formă livrescă sau variantă academică sinonimă cu 'asianism'; desemnează stilul retoric și literar extrem de încărcat, înflorit și bombastic promovat de oratorii din Asia Mică în antichitate. De asemenea, poate descrie o particularitate lingvistică, o expresie structurală sau un ansamblu de trăsături culturale specifice popoarelor asiatice transpuse într-un alt mediu cultural.