Dicționarul de Termeni Muzicali
- agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
- alicvotă — Termen de specialitate utilizat în acustică și muzică pentru a descrie o parte alicotă a unei coarde sau a unei coloane de aer vibrante care produce un sunet armonic superior (sugetul alicvot). În organologie și construcția de instrumente, definește sistemul de coarde alicvote (rezonatoare) adăugate unor piane (sistemul Blüthner) sau viori (precum viola d'amore), care nu sunt lovite direct, ci vibrează liber prin simpatie, îmbogățind timbrul muzical.
- ambitus — Întinderea totală a unei voci umane sau a unui instrument muzical, determinată structural de distanța sau intervalul dintre nota cea mai de jos (gravă) și nota cea mai de sus (acută) pe care le poate emite în condiții normale de execuție. În muzicologia clasică și medievală, definea scara sonoră sau limitele melodice folosite în cadrul modurilor bisericești de canto gregorian.
- animando — Indicație de execuție muzicală care cere interpretului să sporească treptat animația, vivacitatea și dinamismul piesei, adesea prin accelerarea ușoară a tempoului și creșterea intensității sonore. Acest termen ghidează tranziția emoțională a unei compoziții către o stare mai pasională, mai vie sau mai agitată, oferind expresivitate discursului muzical.
- aperto — Termen muzical de direcție interpretativă indicând că o bucată muzicală trebuie executată într-un mod deschis, clar, larg și luminos. În sens livresc mai larg, provine din sintagme străine însemnând desfășurare fără opreliști sau secrete (ex: in aperto).
- arioso — Piesă sau fragment muzical vocal ori instrumental cu un caracter melodic pronunțat și cantabil, situat structural, ca stil și formă, între recitativ și arie; ca adverb, indică modul de executare al unei compoziții, cerând interpretarea acesteia într-un stil melodios, cursiv, fluid și plin de expresivitate vocală.
- assai — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicator de dinamică sau de tempo, având semnificația de 'foarte', 'destul de' sau 'în mod considerabil'; se plasează întotdeauna pe lângă un alt termen de mișcare (de exemplu, 'allegro assai' - foarte repede, 'adagio assai' - foarte lent) cu scopul de a intensifica sau nuanța viteza de execuție a unei partituri.