#abel

• autoadeziv — Care posedă o suprafață acoperită cu o substanță lipicioasă (adeziv) specială, capabilă să se fixeze strâns prin simplă apăsare sau contact pe un alt suport (hârtie, plastic, perete), fără a necesita umezire prealabilă ori aplicarea unui alt strat de clei exterior.
• autofit — Funcție software sau algoritm de redimensionare automată a unor elemente structurale (cum ar fi coloanele și rândurile unui tabel, casetele de text sau imaginile) pentru a se adapta perfect la dimensiunea conținutului afișat ori la limitele ecranului. În utilizarea curentă a aplicațiilor de calcul tabelar, această comandă elimină trunchierea datelor prin lărgirea sau îngustarea dinamică a spațiului disponibil.
• Avel — Prenume masculin românesc și internațional de origine biblică, formă adaptată sau înrudită cu numele Abel, tradus din ebraică prin 'suflare', 'abur' sau 'ființă efemeră'; în Vechiul Testament, Abel este cel de-al doilea fiu al lui Adam și al Evei, păstorul cel drept ucis din gelozie de fratele său, Cain. Pe teren românesc, varianta Avel a circulat în special în comunitățile rurale transilvănene și bănățene, fiind păstrată și ca nume de familie.
• azot — Element chimic gazos, incolor, inodor și insipid, cu numărul atomic 7 și simbolul N, care constituie aproximativ 78% din volumul atmosferei terestre; este un component fundamental al acizilor aminici, proteinelor și acizilor nucleici, fiind indispensabil pentru toate organismele vii și intens utilizat în industrie sub formă lichidă ca agent criogenic sau în compoziția îngrășămintelor chimice.
• baba — Termen cu multiple valențe semantice; în sensul cel mai răspândit, desemnează o femeie în vârstă sau bunică, adesea încărcată de conotații folclorice mistic-arhaice (cum ar fi Babele din martie). În sens tehnic sau industrial, reprezintă o piesă masivă de metal sau lemn montată pe puntea unei nave ori pe un chei pentru fixarea parâmelor de acostare, sau un element de susținere la instalațiile de foraj. De asemenea, poate face referire la un preparat culinar tradițional copt în forme speciale.
• Baba-Dochia — Figură centrală a mitologiei românești, personificând simbolic anul vechi care moare, iarna aspră și renașterea primăverii. Legenda o înfățișează ca o mamă vitregă autoritară care își supune nora la munci imposibile (cum ar fi spălarea lânii negre până devine albă); păcălită de apariția timpurie a căldurii, ea pleacă pe munte cu oile, lepădându-și succesiv cele 9 sau 12 cojoace, sfârșind prin a muri înghețată și transformată în stană de piatră alături de turma sa, dând naștere mitului Babelor din primele zile ale lunii martie.
• babalear — Termen regional rar folosit în anumite graiuri rurale pentru a desemna un tip de dans popular tradițional sau o adunare festivă stradală cu caracter carnavalesc, specifică sărbătorilor de iarnă sau ritualurilor de primăvară. În aceste manifestări folclorice, participanții poartă măști grotești antropomorfe (care ironizează de regulă bătrânii satului) și execută mișcări sacadate, sărite și ritmice menite să alunge simbolic spiritele malefice, frigul și iarna.
• Babel — Numele biblic al orașului Babilon, faimos pentru Turnul Babel, o construcție monumentală ridicată de oameni pentru a ajunge la cer, act de mândrie pedepsit de Dumnezeu prin încurcarea limbilor; prin extensie, termenul desemnează un loc unde domnește o confuzie totală, un amestec haotic de limbi, popoare sau opinii nerespectate, unde nimeni nu se mai înțelege cu nimeni.
• babele — Pluralul articulat al substantivului 'babă'; în tradiția populară românească, termenul desemnează primele zile ale lunii martie (de regulă de la 1 la 9 martie), asociate cu mitul Babei Dochia, caracterizate printr-o vreme extrem de schimbătoare și capricioasă, folosite în practicile divinatorii rurale pentru a anticipa caracterul sau norocul unei persoane în anul respectiv.
• babelic — Care aparține Turnului Babel sau Babilonului, privitor la Babel; prin extensie, caracterizat prin confuzie totală, amestec haotic de limbi, zgomot asurzitor sau neînțelegere profundă între oameni; zăpăcit, tumultuos sau dezordonat.
• Babelon — Nume de familie de origine franceză, devenit celebru datorită unor iluștri savanți precum Ernest Babelon (1854–1924), numismat și arheolog de renume, specialist în antichitate și membru al Academiei, sau fiul său Jean Babelon, de asemenea istoric; termenul servește ca eponim academic în studiul monedelor antice și al glipticii.
• babilon — Loc, mediu sau situație caracterizată prin confuzie totală, dezordine profundă, amestec haotic de oameni, limbi, opinii sau culturi diferite, unde comunicarea eficientă devine imposibilă; aglomerație urbană zgomotoasă și tumultuoasă care evocă simbolic dezordinea biblică.
• babilonic — Care aparține Babilonului sau Babiloniei, privitor la civilizația babiloniană; (metaforic sau livresc) caracterizat prin confuzie extremă, dezordine profundă, zgomot asunziritor sau amestec haotic de limbi și opinii contradictorii; babelic.
• babilonie — Stare de confuzie totală, hărmălaie, dezordine profundă sau amestec haotic de oameni, limbi, păreri ori interese contradictorii într-un anumit loc sau colectiv; situație absurdă în care comunicarea și înțelegerea reciprocă devin imposibile, evocând simbolic legenda Turnului Babel.