#aborât

• abaca — Plantă textilă din familia bananierului (Musa textilis), cultivată în Filipine, ale cărei frunze furnizează o fibră vegetală foarte rezistentă (cânepă de Manila). În domeniul materialelor medicale și farmaceutice, fibrele fine de abaca sunt utilizate în straturile filtrante rezistente la umiditate, pentru confecționarea pungilor sterile de ceaiuri medicinale, a hârtiei speciale pentru filtre de laborator și a unor textile de protecție biodegradabile.
• aborât — Termen extrem de rar, cu caracter arhaic sau regional, provenit din verbul 'a aborî' (variantă fonetică veche pentru a borî / a vomita); indică starea unui lucru care a fost murdărit cu vomă sau, în sens figurat și peiorativ, un obiect ori o situație care provoacă o repulsie fizică profundă, o greață extremă sau un dezgust profund.
• acromatofil — Care nu manifestă afinitate pentru coloranții histologici sau biologici standard, rămânând incolor ori fixând foarte greu pigmenții în timpul tehnicilor de laborator. Termenul descrie structuri celulare, țesuturi sau microorganisme care prezintă o rezistență naturală la colorarea histochimică uzuală.
• acromatofilie — Proprietate sau caracteristică a unor celule, țesuturi ori structuri anatomice microscopice de a fi acromatofile, manifestând o rezistență totală sau o lipsă completă de afinitate față de coloranții biologici uzuali. În tehnicile de laborator, această condiție biochimică structurală împiedică fixarea pigmenților, lăsând probele incolore în urma expunerii la reactivi.
• acvanaut — Scafandru de mare adâncime sau cercetător oceanografic specializat să trăiască și să lucreze într-o stație submarină ori într-un laborator subacvatic sub presiune, pentru perioade lungi de timp, fără a reveni zilnic la suprafață. Acest specialist realizează studii biologice, geologice și ecologice structurale direct în mediul marin profund, adaptându-se la condițiile extreme de presiune hidrostatică.
• acvanaută — Forma de feminin a termenului acvanaut; femeie cercetător oceanograf sau scafandru de mare adâncime, înalt calificată pentru a locui și a lucra perioade îndelungate în stații sau laboratoare submarine presurizate. Această specialistă desfășoară activități tehnico-științifice complexe și studii structurale privind biologia și geologia ecosistemelor marine profunde fără a reveni zilnic la suprafață.
• adenogramă — Rezultatul scris, reprezentarea grafică sau interpretarea microscopică cantitativă și calitativă a celulelor obținute prin puncția aspirativă a unui ganglion limfatic ori a unei glande. Această investigație structurală de laborator (cunoscută și ca limfadenogramă) stabilește raportul procentual dintre diferitele tipuri celulare (limfocite, neurofile, histiocite) pentru a diferenția o reacție inflamatorie de o proliferare malignă.
• admitanțmetru — Aparat de măsură electronic utilizat pentru determinarea directă sau indirectă a admitanței electrice a unui circuit, a unui dispozitiv ori a unui material semiconductor; instrument de laborator conceput structural pentru a evalua atât componenta activă (conductanța), cât și pe cea reactivă (susceptanța) în regim de curent alternativ de înaltă frecvență.
• aerobioscop — Aparat de laborator utilizat pentru recoltarea, filtrarea și determinarea numărului de microorganisme (bacterii, spori de fungi) prezente într-un volum determinat de aer. Acest dispozitiv funcționează prin barbotarea aerului într-un lichid steril sau prin impactul particulelor pe un mediu de cultură solid, fiind esențial în controlul igienei aerului din spitale, laboratoare și industrii farmaceutice.
• aerometric — Care aparține aerometriei, privitor la aerometrie; care se referă la măsurarea densității, greutății, debitului sau a altor proprietăți fizice ale aerului și ale gazelor. Termenul descrie aparate, instrumente sau metode de laborator utilizate în analiza densimetrice a fluidelor gazoase.
• aerometru — Instrument fizic sau aparat de laborator utilizat pentru măsurarea densității, a greutății specifice ori a indicelui de refracție al aerului și al altor gaze; densimetru special conceput pentru fluide compresibile, funcționând adesea pe baza legilor flotabilității hidrostatice sau prin determinarea masei unui volum fix de gaz.
• aeroscop — Aparat de laborator sau dispozitiv tehnic utilizat pentru captarea, filtrarea și analiza microscopică a microorganismelor, prafului, sporilor, polenului sau impurităților suspendate într-un volum determinat de aer atmosferic. Acest instrument structural este esențial în studiile de igienă publică, microbiologie ecologică și în monitorizarea purității aerului din camerele sterile medicale.
• aerotonometrie — Metodă experimentală sau procedeu clinic de laborator utilizat pentru determinarea și măsurarea tensiunii ori a presiunii parțiale a gazelor (oxigen, dioxid de carbon) dizolvate în lichidele biologice, în special în sânge, prin echilibrarea acestora cu un volum determinat de aer sau amestec gazos. Acest proces structural oferă date esențiale pentru evaluarea funcției respiratorii și a schimburilor gazoase alveolo-capilare.
• aerotonometru — Aparat de laborator sau dispozitiv tehnic de precizie utilizat pentru măsurarea presiunii parțiale ori a tensiunii gazelor dizolvate într-un lichid (cum ar fi sângele) prin intermediul echilibrării hidro-gazoase. Acest instrument structural este alcătuit din camere de analiză etanșe și senzori barometrici fini, fiind esențial în cercetările de fiziologie respiratorie.
• agitatoare — Persoană de sex feminin care îndeplinește rolul de agitator, instigând masele, propagând idei politice sau stârnind neliniște; de asemenea, termenul desemnează un dispozitiv, o ustensilă sau o mașină industrială destinată amestecării ori omogenizării unor substanțe lichide sau granulate. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină care provoacă tulburare, mișcare sau surescitare.
• aglutinoscop — Dispozitiv sau instrument optic de laborator utilizat pentru examinarea, amplificarea vizuală și determinarea precisă a reacțiilor de aglutinare macroscopice sau microscopice fine. Acesta facilitează citirea rapidă a rezultatelor în testele de hemaglutinare, imunologie sau microbiologie, permițând observarea flocoanelor celulare abia sesizabile.
• agrochimist — Specialist în agrochimie; persoană care se ocupă cu studiul chimic al solului, al îngrășămintelor și al plantelor, în vederea îmbunătățirii randamentului culturilor agricole. Acesta analizează compoziția chimică a solurilor în laboratoare specializate pentru a prescrie rețete de fertilizare adaptate specificului fiecărui tip de cultură în parte.
• agrochimistă — Femeie specialistă în agrochimie; cercetătoare sau ingineră care studiază procesele chimice și biochimice din sol și plante pentru a optimiza nutriția culturilor agricole. Aceasta efectuează analize de laborator asupra eșantioanelor de pământ și formulează recomandări tehnice privind utilizarea rațională și ecologică a îngrășămintelor și pesticidelor.
• alastrin — Termen chimic rar, neologism comercial sau substanță activă de nișă utilizată istoric ori experimental în sinteza organică sau la formularea unor compuși industriali protectori; denumire specifică atribuită unui compus chimic structural (adesea un colorant derivat, un aditiv polimeric sau un agent de stabilizare). Acest cuvânt are o circulație extrem de restrânsă, fiind documentat în indexurile tehnice de brevete și în glosarele de laborator din secolul trecut.
• albuminat — Compus chimic, sare sau combinație moleculară rezultată din reacția unei proteine din clasa albuminelor cu o bază, cu un oxid sau cu un metal greu; substanță organică complexă utilizată în trecut în farmacologie sau vopsitorie datorită proprietăților sale de fixare structurală.