#aborât

• anză — Instrument medical și de laborator utilizat în microbiologie, alcătuit dintr-un mâner lung și un fir subțire metalic (de platină, nichel-crom sau plastic steril) terminat printr-o mică buclă circulară; este utilizat pentru prelevarea, transferarea și însămânțarea inoculului de culturi bacteriene pe medii de cultură solide ori lichide.
• aparataj — Ansamblu complex format din mai multe aparate, dispozitive, instrumente și accesorii tehnice interconectate structural, utilizat pentru controlul, comutarea, protecția sau distribuția energiei electrice ori pentru executarea unei operații industriale specifice. În limbajul curent, termenul poate descrie totalitatea echipamentelor necesare funcționării unui laborator ori a unei instalații de mare putere.
• aparatură — Totalitatea aparatelor, instrumentelor, dispozitivelor și accesoriilor tehnice necesare pentru funcționarea unui laborator, a unei clinici medicale, a unei instalații industriale sau pentru desfășurarea unei activități de cercetare specializate. Termenul are un caracter colectiv, desemnând structural baza materială tehnologică dintr-un anumit domeniu.
• areometric — Care aparține areometrului, privitor la areometru sau care se bazează pe măsurători efectuate cu ajutorul acestui instrument hidostatic utilizat pentru determinarea densității relative a lichidelor ori a concentrației soluțiilor. În sens tehnic structural, descrie o metodă, o scală gradată sau o procedură experimentală bazată pe principiul lui Arhimede, folosită în laboratoare pentru analiza fluidelor industriale, a produselor lactate ori a băuturilor alcoolice.
• areopicnometru — Instrument de laborator hibrid utilizat pentru măsurarea cu înaltă precizie a densității lichidelor sau a greutății specifice a soluțiilor chimice. Acest dispozitiv structural combină principiul hidostatic de funcționare al areometrului (bazat pe volumul de lichid dezlocuit) cu tehnica volumetrică rigidă a picnometrului, asigurând o calibrare și o acuratețe superioară prin eliminarea parțială a erorilor cauzate de variațiile de temperatură ambientală.
• argențică — Formă regională, tehnică sau neoficială utilizată în trecut pentru a desemna o substanță, o vopsea argintie, o emulsie fotografică ori o soluție fluidă pe bază de săruri de argint (cum ar fi azotatul de argint) folosită pentru argintarea metalelor, tratarea oglinzilor sau în procesele de laborator. Ca adjectiv, reprezintă o variantă timpurie pentru 'argintică', descriind o reacție, o textură sau o strălucire metalică ce amintește structural de proprietățile fizice ale argintului.
• argintător — Muncitor specializat, tehnician sau meșter care se ocupă cu operația de argintare; persoană care acoperă obiectele cu un strat de argint prin metode galvanice sau electrochimice. Ca adjectiv, descrie un aparat, o pârghie sau o baie chimică reactivă care are proprietatea structurală sau rolul funcțional de a depune o peliculă de argint pe piese.
• ariat — Termen tehnic rar utilizat pentru a descrie un compus chimic sau o sare derivată dintr-un acid specific ori o structură cristalină analizată în laboratoarele de mineralogie aplicată.
• arimat — Termen tehnic rar sau compus chimic din clasa sărurilor ori a derivaților aromatici structurali analizați în procesele de sinteză organică avansată; care aparține sau conține o structură dintr-un radical aromatic specific.
• armendin — Substanță chimică sau compus activ utilizat experimental sau în cercetarea biofarmaceutică pentru proprietățile sale structurale specifice. În nomenclatura medicală și a compușilor organici, termenul face referire la o moleculă izolată sau sintetizată în laborator, studiată pentru interacțiunile sale celulare la nivel de receptori sau ca ingredient terapeutic potențial în formulări de uz preventiv.
• armendina — A trata, a introduce sau a modifica o structură celulară ori o formulare farmaceutică prin aplicarea sau corelarea cu substanța numită armendin; acțiunea chimică de legare a radicalilor specifici acestei molecule de un receptor biologic în cadrul studiilor de laborator.
• artifact — Obiect realizat sau modificat de om, având o valoare istorică, arheologică ori culturală specifică (variantă acceptată pentru artefact); (în informatică) eroare vizuală, defect grafic digital sau structură reziduală apărută accidental în procesarea imaginilor ori datelor; (în biologie / medicină) structură artificială sau modificare artificială apărută accidental într-un preparat microscopic ori rezultat de laborator în urma manipulării tehnice greșite, care nu aparține organismului viu analizat.
• aseptic — Care aparține asepsiei, privitor la asepsie; caracterizat prin absența totală a germenilor patogeni, a microbilor sau a bacteriilor vii. Se aplică unui mediu, unui instrument surgical, unui pansament ori unui proces industrial (precum îmbutelierea) realizat în condiții perfecte de sterilitate pentru a preveni fermentarea, alterarea sau infectarea.
• autohemoliză — Proces biologic patologic constând în distrugerea spontană și prematură a globulelor roșii (hematii) din sânge prin acțiunea propriilor seruri sau autoanticorpi ai organismului respectiv; test clinic de laborator utilizat pentru diagnosticarea anemiilor hemolitice congenitale sau dobândite.
• autolaborator — Autovehicul special amenajat și echipat cu aparatură tehnică, medicală sau științifică avansată, destinat efectuării de analize, măsurători, experimente sau cercetări direct pe teren ori în zone greu accesibile. Acest tip de laborator mobil asigură autonomia operațională necesară echipelor de specialiști pentru monitorizarea mediului, diagnosticarea rapidă a unor focare epidemiologice sau testarea calitativă a materialelor în regim de urgență.
• autoradiografic — Care aparține sau se referă la autoradiografie ori la autoradiograf; realizat, detectat sau documentat prin utilizarea emulsiilor fotografice ori a senzorilor sensibili la emisiile izotopice endogene. În sens structural, definește tehnicile, analizele, imaginile sau protocoalele de laborator bazate pe auto-expunerea probelor radioactive pe medii de înregistrare vizuală, utilizate pentru localizarea precisă a moleculelor marcate în celule sau țesuturi.
• auxanogramă — Rezultatul grafic, diagramatic sau cultura microbiologică obținută în urma unui auxanogram; metodă experimentală utilizată pentru determinarea capacității de nutriție și identificarea anumitor microorganisme (în special drojdii sau fungi) prin testarea sensibilității și dezvoltării lor pe medii de cultură deficitare, în care se adaugă punctual diverse surse de carbon ori azot.