#agat

• Agathis alba — O specie specifică de arbori coniferi de talie mare din genul Agathis, sinonimă parțial cu Agathis dammara, cunoscută popular sub numele de kauri indonezian sau arborele de copal alb. Este renumită din punct de vedere economic pentru producția masivă de rășină comercială numită copal de Manila, extrasă prin incizii în scoarță, și pentru lemnul său alb-gălbui, extrem de căutat în tâmplăria de lux și construcțiile navale ușoare.
• Agathis robusta — O specie de conifer gigant din genul Agathis, familia Araucariaceae, cunoscută popular sub numele de kauri de Queensland. Acest arbore este endemic în pădurile tropicale și subtropicale din estul Australiei și Papua Noua Guinee, remarcându-se prin trunchiul său perfect drept, lipsit de ramuri inferioare, și o coroană densă, având o valoare ecologică uriașă în conservarea biodiversității și o importanță istorică majoră în industria lemnului de înaltă calitate.
• Agathon — Poet tragic grec din Atena antică, contemporan cu Socrate și Euripide, cunoscut în mod deosebit ca personaj principal și gazdă în celebrul dialog 'Banchetul' al lui Platon. Opera sa, din care s-au păstrat doar fragmente extrem de reduse, a introdus inovații structurale în tragedia elenă, cum ar fi utilizarea unor personaje și comploturi complet fictive în locul mitologiei tradiționale, precum și compunerea unor interludii muzicale independente de acțiunea piesei.
• Agathonic — 1. Adjectiv care se referă la Sfântul Agatonic sau la scrierile și evenimentele asociate cu numele său. 2. Substantiv propriu reprezentând un nume de botez masculin de origine grecească, purtat de mai mulți martiri creștini din primele secole, cel mai cunoscut fiind Sfântul Mucenic Agatonic din Nicomidia, prăznuit în calendarul ortodox la data de 22 august.
• Agathope — Nume propriu de origine grecească purtat de Sfântul Agatop (Agathopus), un diacon martir din Tesalonic care a pătimit în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian, fiind înecat în mare cu o piatră legată de gât împreună cu Sfântul Teodul. Este venerat ca sfânt în tradițiile creștin-ortodoxă și romano-catolică, fiind un simbol istoric al rezistenței spirituale timpurii.
• Agathosma — Un gen de arbuști sempervirescenți din familia Rutaceae, endemici în regiunile cu climă mediteraneeană din Africa de Sud, în special în provincia Western Cape. Acești arbuști de talie mică sau medie sunt recunoscuți pentru frunzele lor aromatice, intens punctate cu glande uleioase care emană un miros puternic, plăcut sau medicinal la zdrobire, având o importanță ecologică deosebită în ecosistemul de fynbos și calități ornamentale sau terapeutice recunoscute.
• Agathosma ciliata — O specie specifică de arbust aromatic pitic din genul Agathosma, recunoscută după frunzele sale mici, lanceolate, ale căror margini sunt tivite cu perișori fini și rigizi (cili). Această plantă produce inflorescențe dense de flori albe sau roz pal și este apreciată atât pentru valoarea sa decorativă în amenajările xerofitice de tip rocărie, cât și pentru compușii fitochimici unici extrași din glandele sale foliare.
• Agathosma hirta — O specie de arbust aromatic pitic din genul Agathosma, familia Rutaceae, nativă în regiunea Capului din Africa de Sud. Această plantă se caracterizează structural prin ramuri și frunze acoperite cu perișori lungi, aspri și lânoși (piloși/hirsuți), o adaptare evolutivă eficientă pentru reținerea umidității atmosferice în climatele aride, producând flori mici grupate în inflorescențe terminale.
• Agathosma imbricata — O specie specifică de arbust din genul Agathosma, caracterizată prin frunze mici, rigide, așezate foarte des de-a lungul ramurilor și suprapuse parțial unele peste altele ca țiglele unui acoperiș (dispuse imbricat). Această structură foliară compactă reduce considerabil pierderea de apă prin transpirație, permițând plantei să supraviețuiască în habitatele stâncoase expuse din ecosistemul sud-african de fynbos.
• agatin — Care aparține agatului, privitor la agat sau care are aspectul, textura ori proprietățile structurale ale acestei varietăți de calcedonie. În sens tehnic sau mineralogic, descrie materiale, roci silicative sau straturi silicioase care prezintă benzi paralele de culori diferite ori o textură fin zonată, caracteristică pietrelor semiprețioase din clasa silicaților.
• agatîrși — Populație antică de neam scitic sau tracIC care a locuit în primul mileniu înainte de Hristos pe teritoriul actual al Transilvaniei, de-a lungul văii râului Mureș. Menționați istoric de Herodot, aceștia erau renumiți pentru bogăția lor în aur, pentru obiceiul de a-și tatua corpul și părul cu desene albastre ca semn al nobleței și pentru legile lor transmise pe cale orală sub formă de versuri cântate.
• agato — Element de compunere savantă provenit din limba greacă veche, utilizat ca prim termen în structura unor cuvinte compuse din vocabularul internațional. Din punct de vedere semantic, introduce în termenul coordonat ideea de 'bine', 'frumos', 'propice' sau 'nobil', servind la formarea unor concepte filosofice, medicale, hagiografice sau onomastice complexe.
• Agatocle — Tiran și ulterior rege al Siracuzei (317–289 î.Hr.), personalitate marcantă și controversată a epocii elenistice, cunoscut pentru ambițiile sale militare și tacticile sale politice neîndurătoare. Născut într-o familie modestă de olari, a urcat pe treptele puterii prin forță militară, purtând războaie îndelungate împotriva Cartaginii și fiind primul lider care a mutat conflictul direct pe teritoriul african pentru a slăbi asediul asupra Siciliei.
• agatofil — Persoană care manifestă o atracție deosebită, o admirație profundă sau o înclinație spirituală și morală față de tot ceea ce este bun, virtuos și nobil; adepți sau căutători ai binelui moral absolut. Ca adjectiv, descrie o atitudine, o doctrină sau un comportament orientat structural spre valorizarea binelui în interacțiunile sociale ori în sistemele etice de gândire.
• Agaton — Nume de botez masculin românesc, de origine grecească, purtat de-a lungul istoriei de mai mulți sfinți, ierarhi și călugări creștini, printre care și Papa Agaton din secolul al VII-lea. În context hagiografic și cultural, numele evocă ideea de bunătate spirituală, blândețe și puritate morală, fiind utilizat frecvent în mediul monahal ortodox sub formă de nume de călugărie.
• aghețizare — Acțiunea de a (se) agheța și rezultatul ei; proces rar sau regional prin care un obiect ori o suprafață se prinde, se agață, se agață structural într-un cârlig sau obstacol; de asemenea, poate indica transformarea simbolică sau deformată local a unui element legat de gheață (înghețare secundară).
• ahat — Formă ortografică și fonetică alternativă, mai puțin frecventă sau învechită, pentru mineralul cunoscut sub numele de agat. Reprezintă o varietate microcristalină de cuarț (calcedonie), caracterizată prin straturi succesive de culori diferite și texturi dungate specifice, utilizată pe scară largă în confecționarea bijuteriilor, obiectelor decorative de lux și în industria de precizie datorită durității sale ridicate.
• ahate — Formă de plural pentru mineralul ahat (agat). Desemnează mai multe bucăți, eșantioane sau varietăți stridate de calcedonie. În textele vechi de specialitate sau în cataloagele muzeale arhaice, termenul se folosește pentru a clasifica colecțiile de pietre semiprețioase caracterizate prin benzi colorate divers și opacități alternante.
• Akebia — Gen de plante agățătoare lemnoase, originare din Asia de Est (Japonia, China și Coreea), aparținând familiei Lardizabalaceae; prin extensie, specia Akebia quinata, cunoscută popular sub numele de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag, asemănător vaniliei sau ciocolatei, emanat de florile sale purpurii. Această plantă ornamentală robustă prezintă o structură flexibilă cu frunze palmate și produce fructe alungite, comestibile, cu pulpe gelatinoase, fiind intens utilizată în designul peisagistic modern pentru decorarea pergolelor și a gardurilor.
• Akebia quinata — Specie tip de plantă agățătoare lemnoasă și viguroasă, originară din pădurile umbroase ale Japoniei, Chinei și Coreei, aparținând familiei Lardizabalaceae; este recunoscută internațional sub denumirea populară de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag și intens cu note de cacao emanat de florile sale primăvăratice purpurii. Din punct de vedere structural, planta se remarcă prin frunzișul său palmat-compus alcătuit din exact cinci foliole ovale, verzi-albăstrui, și prin capacitatea de a dezvolta tulpini flexibile care se încolăcesc rapid pe suporturi, producând la finele verii fructe mari, bace alungite de culoare violet-pal cu o pulpe gelatinoasă comestibilă și dulce.