#age

• bâiguitoriu — Variantă grafică și fonetică arhaică a adjectivului modern 'bâiguitor', folosită în textele românești vechi sau în manuscrisele din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru a descrie o persoană sau o manifestare verbală caracterizată prin vorbire confuză, incoerentă și lipsită de claritate logică. Termenul reflectă o etapă istorică a limbii române în care adjectivele derivate cu sufixul agentiv '-tor' păstrau desinența vocalică finală '-iu', fiind utilizat pentru a califica un discurs ezitant sau un vorbitor nesigur.
• bâiguitură — Termen regional și popular rar ce desemnează o singură afirmație incoerentă, o frază bolborosită sau o vorbă fără noimă rostită de o persoană confuză. Spre deosebire de formatul continuu al 'bâiguielii', cuvântul individualizează o anumită secvență verbală absurdă, o minciună evidentă sau o scuză ridicolă aruncată la repezeală pentru a distrage atenția de la o greșeală comisă.
• Băilești — Municipiu din județul Dolj, situat în regiunea istorică Oltenia, România, localizat în Câmpia Băileștiului. Este un important centru polarizator zonal, recunoscut din punct de vedere cultural și istoric ca fiind locul natal al marelui actor român Amza Pellea și o emblemă a spiritului și umorului specific oltenesc, remarcat prin tradițiile sale legate de sărbătorile locale și producția viticolă.
• Bain — Nume de familie de origine scoțiană sau franceză, asociat la nivel global cu mari corporații, teorii economice și repere geografice. Cel mai adesea face referire la Bain & Company, una dintre primele trei mari firme globale de consultanță în management strategic, fondată de Bill Bain în 1973, sau la diverse figuri din științe, inginerie și cultură.
• baio — O denumire regională rară sau arhaism fonetic utilizat în trecut în anumite graiuri pentru a descrie un flăcău, un băiat tânăr, un servitor la o curte boierească sau o variantă trunchiată a numelui propriu Băiatu. În alte contexte marginale, termenul reprezintă o preluare din jargonul marinăresc regional, făcând aluzie la o mică adâncitură sau golf izolat.
• băișag — Termen istoric și arhaic rar ce desemnează o taxă veche, un impozit sau o dare specială legată istoric de activitatea minieră, exploatarea băilor (minelor) sau dreptul de folosință al resurselor subsolului în anumite regiuni din Transilvania și Banat. În sens socio-economic extins, termenul putea indica și statutul juridic, obligațiile de muncă sau totalitatea normelor care reglementau viața administrativă a comunităților de mineri (băiași) aflate sub jurisdicția unui stăpân feudal sau domnesc.
• băitănaș — Formă diminutivală regională folosită în graiurile transilvănene și bănățene pentru a desemna un băiat mic, un copilaș de sex masculin sau un flăcău aflat la vârsta adolescenței timpurii. Termenul poartă o puternică încărcătură afectivă, fiind utilizat în mediul familial sau rural pentru a exprima dragostea, simpatia sau duioșia față de un copil considerat isteț, agil și promisiunea unei viitoare gazde respectate în comunitate.
• băitănime — Substantiv colectiv rar și regional utilizat în anumite graiuri carpatice pentru a desemna totalitatea băieților, a flăcăilor sau a tinerilor de sex masculin dintr-o anumită comunitate rurală, sat sau zonă etnografică. Termenul subliniază coeziunea socială, comportamentul comun și dinamica grupului de tineri din mediul tradițional, fiind adesea folosit pentru a descrie cetele organizate de flăcăi care pregătesc jocurile duminicale, ritualurile de iarnă sau activitățile agricole sezoniere.
• Baitar — Nume de familie de origine arabă sau nord-africană, legat istoric de profesia de medic veterinar sau potcovar (al-baytar) și purtat de personalități contemporane din sport și inginerie; de asemenea, reprezintă denumirea unei platforme digitale moderne de management și monitorizare a efectivelor de animale în zootehnie.
• băițaș — Variantă regională și arhaică transilvăneană a substantivului 'băiețaș', utilizată pentru a desemna un băiețel, un copil de sex masculin sau un tânăr poznaș și drag comunității. Cuvântul poartă o puternică încărcătură afectivă, fiind integrat în limbajul familiar din mediul rural pentru a exprima duioșia părinților ori a bunicilor față de un prichindel agil, îndemânatic și plin de vitalitate.
• băițel — Formă hipocoristică și diminutivală a substantivului 'băiat', utilizată pe scară largă în mediul domestic și social pentru a numi un copil de sex masculin de vârstă fragedă sau un prichindel drag familiei. Cuvântul poartă o puternică încărcătură afectivă, evocând inocența, fragilitatea, spiritul jucăuș și farmecul specific primilor ani ai copilăriei masculine.
• baiu — O problemă neașteptată, încurcătură, necaz, pagubă, defect tehnic minor sau boală ușoară; de asemenea, poate exprima o lipsă ori un impediment în calea realizării unui scop. Utilizat cu precădere în graiurile din Transilvania, Banat și Maramureș, cuvântul deține un caracter puternic familiar, fiind integrat în expresii laconice de resemnare sau minimalizare a unei situații dificile.
• baiușag — O stare prelungită de necazuri, suferințe, certuri, încurcături sau pagube materiale; totalitatea problemelor care afectează o persoană sau o gospodărie rurală. Termenul reprezintă un derivat colectiv-abstract utilizat în trecut în graiurile din vestul și nord-vestul țării, păstrând o puternică nuanță expresivă populară.
• băjăni — Formă arhaică și regională rar întâlnită a verbului 'a băjeni', care desemnează acțiunea unei comunități sau a unui individ de a-și părăsi temporar locuința, vatra satului ori țara și de a se refugia în locuri tăinuite (păduri, munți) sau peste hotare din cauza invaziilor străine, a conflictelor militare, a epidemiilor ori a asupririi fiscale stringente. Termenul evocă realitatea dură a migrațiilor forțate de circumstanțe istorice potrivnice din Evul Mediu românesc.
• băjănire — Acțiunea de a băjăni și rezultatul ei; procesul arhaic de refugiere în masă, părăsire a așezărilor stabile și strămutare temporară sau definitivă a unei comunități în locuri sigure din cauza vicisitudinilor vremii. Ca substantiv de acțiune, termenul individualizează fenomenul social al pribegiei forțate, fiind documentat în vechile hrisoave administrative care consemnau satele pustiite în urma conflictelor.
• băjbăi — A căuta ceva pe pipăite, mergând nesigur sau orbecăind prin întuneric ori într-un spațiu necunoscut; a se deplasa ori a acționa cu ezitare, fără repere vizuale sau orientare clară. În sens figurat și extins, termenul descrie acțiunea de a încerca să rezolvi o problemă dificilă prin încercări repetate și nesigure, a fi în dilemă sau a acționa la întâmplare, fără a deține cunoștințele, planurile ori metodele structurale necesare.
• băjinări — Variantă fonetică regională și arhaică pentru 'băjenări' sau 'bejenări'; a-și părăsi temporar sau definitiv vatra satului, provincia ori patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a oprimării fiscale severe. Exprimă actul de dislocare demografică forțată prin care comunitățile rurale din trecut fugeau în locuri sigure pentru a-și conserva viața și avutul.
• bakongo — Grup etnic major (numit și kongo) care trăiește de-a lungul coastei atlantice a Africii Centrale, în principal în Republica Democratică Congo, Republica Congo și Angola. Acest popor este recunoscut istoric pentru întemeierea legendarului Regat Kongo în secolul al XIV-lea, având o structură socială matriliniară bine definită și vorbind limba kikongo, o limbă din marea familie bantu.
• nicosoișor — Formă diminutivală extrem de rară, regională sau arhaică, derivată dintr-un nume propriu ori dintr-o denumire populară de plantă sau obiect (asimilată contextual cu varietăți pomicole ori regionalisme din zona Moldovei); desemnează o entitate de dimensiuni reduse sau o ipostază hipocoristică utilizată în graiul rural.