#ainin

• antisindical — Care se opune sindicatelor, activității acestora sau organizării sindicale a salariaților; îndreptat împotriva libertății de asociere a lucrătorilor. Se referă la măsuri luate de patronat, legi guvernamentale restrictive sau practici de management (cum ar fi concedierea liderilor sau boicotarea negocierilor colective) care urmăresc limitarea, slăbirea sau interzicerea acțiunilor de protecție a muncii organizate de angajați.
• antrena — A supune o persoană sau un animal unui program sistematic de exerciții fizice și psihice pentru a obține performanțe sportive ori profesionale ridicate; a pregăti metodic. De asemenea, înseamnă a atrage, a stimula sau a implica activ pe cineva într-o acțiune, discuție ori mișcare colectivă, sau, în sens fizic ori figurat, a trage după sine ori a provoca o consecință inevitabilă.
• antrenament — Proces sistematic și metodic de pregătire fizică, tehnică, tactică și psihică a unui organism, executat prin exerciții repetate și ghidate, cu scopul de a dezvolta abilități, a crește rezistența și a obține performanțe optime într-o disciplină sportivă sau activitate profesională. În sens larg, termenul desemnează orice formă de exersare constantă a unei funcții cognitive ori motorii în vederea perfecționării acesteia.
• antrenare — Acțiunea de a antrena și rezultatul ei; procesul metodic de pregătire a unui organism pentru performanță sportivă, sau acțiunea de a implica o persoană ori un grup într-o activitate colectivă. În informatica modernă, reprezintă faza de optimizare structurală a unui model algoritmatic sau a unei rețele neuronale prin procesarea unui set masiv de date, iar în mecanică indică forțarea unui corp de a urma mișcarea altui element aflat în rotație ori deplasare.
• antropotomie — Ramură a anatomiei care se ocupă în mod specific cu disecția și studiul structurii interne a corpului uman. Acest domeniu fundamental oferă descrierile topografice și structurale macroscopice necesare înțelegerii localizării organelor, fiind pilonul de bază în formarea medicală și chirurgicală pentru realizarea procedurilor operatorii sigure.
• aporta — A executa comanda de aport; acțiunea unui câine (în special de vânătoare sau utilitar) de a căuta, ridica și aduce înapoi stăpânului un obiect aruncat sau vânatul împușcat, fără a-l deteriora sau consuma. În dresajul canin, reprezintă un exercițiu structural de disciplină și atenție.
• aportare — Acțiunea de a aporta sau de a aduce un obiect; procesul prin care un animal recuperează și transportă un element la comandă. În sens juridic sau administrativ larg, poate desemna fapta de a depune sau de a include un aport (de capital sau bunuri) în structura unei entități comerciale.
• apprenti — Termen preluat din limba franceză care desemnează un ucenic, un învățăcel sau un debutant care se află într-o perioadă inițială de formare practică pe lângă un specialist pentru a deprinde secretele unei meserii sau ale unei arte. În context structural contemporan, termenul face referire și la programele de ucenicie corporativă sau industrială adaptate sistemelor vocaționale moderne.
• aptitudine — Complex de însușiri psihice și fizice native sau dobândite prin exercițiu, care îi permit unui individ să asimileze cu o ușurință superioară anumite cunoștințe, să își dezvolte deprinderi complexe și să execute o activitate specifică la un nivel înalt de performanță.
• arestălui — Variantă verbală regională sau arhaică întâlnită rar în anumite graiuri populare pentru verbul 'a aresta'; acțiunea de a priva o persoană de libertate în mod legal sau abuziv, a reține, a pune sub pază ori a întemnița pe cineva. În sens structural-istoric, termenul era utilizat în limbajul vechi administrativ și de mahala pentru a descrie prinderea răufăcătorilor de către poterași sau zbirii domnești.
• argentafinom — Termen histologic care descrie o celulă, o structură tisulară sau o formațiune celulară (cum ar fi celulele enteroendocrine din tractul gastrointestinal) care prezintă proprietatea structurală de a reduce direct sărurile de argint dintr-o soluție amoniacală, fixându-le sub formă de granule metalice vizibile microscopic, fără a necesita adăugarea unui agent reducător extern.
• argirofil — Care fixează sau prezintă o afinitate chimică deosebită pentru sărurile de argint; celulă, țesut organic sau structură microscopică (de exemplu, fibrele de reticulină) capabilă să reducă parțial ionii de argint după o pretratare chimică adecvată, căpătând o culoare neagră ori brună intensă. În sens histologic, elementele de tip argirofil sunt esențiale pentru evidențierea detaliilor anatomice fine ale sistemului nervos sau ale rețelelor conjunctive din organele interne.
• asertivitate — Trăsătură de personalitate sau abilitate socială complexă care constă în capacitatea de a exprima opinii, nevoi și sentimente într-un mod direct, deschis și onest, menținând în același timp un respect profund față de interlocutor. Acest fenomen structural constituie o alternativă sănătoasă la stilurile de comunicare pasive, agresive sau pasiv-agresive, fiind considerat un pilon esențial al inteligenței emoționale.
• astronaut — Persoană special instruită și calificată pentru a naviga în spațiul cosmic sau pentru a face parte din echipajul unei nave, stații orbitale ori vehicul spațial interplanetar. Activitatea sa presupune pilotarea navelor, efectuarea de experimente științifice în microgravitație și realizarea de ieșiri în spațiul extravehicular (EVA), fiind termenul standard utilizat în mod tradițional de programul aerospațial american (NASA) și vest-european.
• atoatepurtător — Care poartă, susține sau ocrotește toate lucrurile din univers; cel ce menține întreaga creație prin propria forță sau îndurare. În terminologia liturgică bizantină și în textele religioase vechi românești, termenul este utilizat ca epitet exclusiv divin, descriind pronia divină care susține existența continuă a lumii, împiedicând-o să cadă în neant.
• atocmare — Acțiunea de a se atocmi (variantă veche pentru a se tocmi) și rezultatul ei; negociere, învoială sau stabilire formală a prețului, a condițiilor unui contract ori a clăcii în trecut. În contextul dreptului istoric românesc, atocmarea reprezenta actul juridic sau verbal prin care un proprietar de pământ și un țăran stabileau obligațiile de muncă și dijma pentru anul respectiv.
• atocmire — Varianta arhaică a substantivului 'tocmire'; acțiunea de a se atocmi și rezultatul ei, constând în negocierea formală, învoiala sau stabilirea prețului și a clauzelor unei tranzacții ori ale unui contract de muncă tradițional. În organizarea socială pre-modernă din Principatele Române, termenul desemna convenția verbală sau scrisă prin care se reglementau raporturile economice dintre meșteșugari, negustori și ucenici sau slugi.
• autodrom — Teren special amenajat, înzestrat cu piste de rulare cu diverse tipuri de îmbrăcăminte rutieră, viraje, pante și obstacole, utilizat pentru testarea autovehiculelor, instruirea practică a viitorilor conducători auto sau desfășurarea unor competiții sportive de automobilism și motociclism.
• autoformare — Proces conștient, voluntar și continuu prin care o persoană își dobândește, își dezvoltă și își rafinează cunoștințele, abilitățile, competențele profesionale și trăsăturile de caracter prin efort propriu, studiu individual și introspecție, independent de un cadru instituționalizat rigid sau de îndrumarea directă a unui profesor. Reprezintă pilonul fundamental al educației pe tot parcursul vieții și al autonomiei intelectuale.
• autogen — Care se produce, se generează sau se dezvoltă de la sine, fără intervenția unui agent exterior; independent în structura sa de origine. În metalurgie și tehnică, termenul desemnează un procedeu industrial de sudare sau tăiere a metalelor prin topire locală cu flacără oxiacetilenică sau arc electric, utilizat adesea ca substantiv („aparat autogen”). În psihologie, definește tehnici de relaxare neuromusculară ghidate din interior.