#albastri

• alb-albaștri — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-albastru; descrie mai multe obiecte ori ființe de gen masculin care au o cromatică bazată pe combinația de alb și albastru. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct pe sportivii, jucătorii sau suporterii înfocați ai unei echipe care poartă aceste culori tradiționale.
• albăstrea — Plantă erbacee anuală sau bienală din familia compozitelor (Centaurea cyanus), cu tulpina firoasă și ramificată, frunze înguste și flori grupate în calatidii de un albastru intens, care crește de obicei ca buruiană în lanurile de cereale (grâu, secară); vinețică. În fitoterapia tradițională și cosmetică, infuziile din florile sale uscate sunt recunoscute pentru proprietățile lor antiinflamatoare, calmante și astringente, fiind utilizate în special pentru îngrijirea ochilor.
• albăstreală — Faptul de a fi albastru; apariție a unei nuanțe albăstrui pe o suprafață sau colorare în albastru. În gospodăria tradițională, reprezintă o substanță colorantă (pe bază de ultramarin sau indigo) dizolvată în apă și folosită la spălarea rufelor albe pentru a le preveni îngălbenirea, sau la văruirea pereților casei. În silvicultură și industria lemnului, termenul desemnează o defectare structurală (colorație parazitară a lemnului de rășinoase în nuanțe cenușiu-albăstrui) provocată de atacul unor ciuperci microscopice, fără a-i afecta rezistența mecanică de bază.
• albaștri — Formă de masculin plural pentru adjectivul albastru; descrie mai multe elemente, obiecte sau ființe de gen masculin care au culoarea cerului senin ori a mării adânci. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct în limbajul jurnalistic și sportiv pe jucătorii, sportivii sau suporterii unei echipe ale cărei culori oficiale includ această nuanță spectrală.
• albăstrică — Diminutiv popular, regional sau afectiv pentru albăstrea sau albăstriță; termen utilizat în anumite comunități rurale pentru a denumi floarea mică de un azur intens din lanurile de grâu (Centaurea cyanus) ori specii pitice de viorele și clopoței. În poezia lirică tradițională, cuvântul poartă o puternică încărcătură hipocoristică, sugerând fragilitatea și frumusețea discretă a florei spontane.
• albăstrime — Substantiv colectiv sau abstract care desemnează o întindere mare de culoare albastră sau totalitatea elementelor de nuanță azurie dintr-un perimetru vizual; albăstreala reflectată a cerului sau a mării. În limbaj poetic și literar, termenul evocă imensitatea spațiului celest, profunzimea apelor oceanice ori o atmosferă melancolică dominată de tonuri reci.
• albăstrior — De un albastru deschis, palid, drăguț sau delicat; ușor albăstrui. Termenul poartă o puternică valoare hipocoristică și expresivă, fiind întrebuințat cu precădere în limbajul familiar, în descrierile literare, în povești ori în folclor pentru a nuanța cu afecțiune culoarea unor ochi, a unor flori mici sau a unor piese vestimentare.
• albăstrire — Acțiunea de a (se) albăstri și rezultatul ei; procesul de colorare, vopsire sau impregnare în albastru a unui material ori a unei suprafețe. În metalurgie și mecanică, reprezintă tratamentul termic de suprafață aplicat pieselor din oțel pentru a le mări rezistența la coroziune și a le conferi o peliculă protectoare azurie. În medicină, indică apariția cianozei sau a unei nuanțe vineții la nivelul pielii ori mucoaselor din cauza oxigenării insuficiente a sângelui structural.
• albăstrit — Care a fost făcut sau a devenit albastru; vopsit, colorat ori impregnat cu nuanțe azurii. În sens tehnic și metalurgic, descrie un obiect din oțel tratat special prin oxidare controlată pentru a dobândi o peliculă protectoare. În context medical, se aplică extremităților sau feței unui pacient afectat de cianoză din cauza frigului intens ori a problemelor respiratorii structurale.
• albăstriță — Denumire populară curentă pentru albăstrea (Centaurea cyanus), plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori de un albastru viu, intens și curat, răspândită în lanurile de grâu și secară. De asemenea, termenul se folosește în medicină și biologie pentru a desemna ciuperca parazită (Ceratocystis pilifera) ce produce defectul estetic numit albăstreala lemnului de rășinoase.
• albăstrituri — Termen colectiv regional, adesea folosit cu o conotație peiorativă sau ironică, pentru a desemna o grămadă de obiecte, haine, stofe sau pete decolorate de un albastru spălăcit, de proastă calitate ori degradate de timp; albituri sau boarfe vopsite neuniform. În anumite graiuri locale, cuvântul face referire și la totalitatea urmelor de vopsea parazitară rămase pe pereți sau pe piese de mobilier în urma unei văruieli neglijente.
• albăstriu — Care are o nuanță slabă, estompată sau discretă de albastru; ușor albăstrui. Reprezintă o variantă fonetică regională sau mai veche pentru termenul albăstrui, utilizată în limbajul popular ori în descrierile literare de epocă pentru a evoca reflexele azurii ale cerului la ivirea zorilor, culoarea fumului subțire sau tenta vineție a pielii expuse la frig.
• albinea — Denumire populară dată unor specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu flori de culoare albă, albăstruie sau purpurie, sau o variantă regională pentru planta cunoscută sub numele de albăstriță, ce crește frecvent în culturile de cereale.
• albistrele — Denumire populară veche sau regională folosită la plural pentru flori de câmp de culoare deschisă, albicioasă sau palidă, sau o contaminare regională izolată pentru planta cunoscută sub numele de albăstrițe.
• albunea — Denumire populară sau regională atribuită plantei cunoscute sub numele de albăstriță-albă sau altor specii erbacee de câmp cu flori de nuanțe deschise, albicioase ori palide; variantă fonetică izolată pentru albinea.
• azura — A da o nuanță de albastru-azuriu, a face să devină de culoarea cerului senin sau a impregna o suprafață ori un peisaj cu reflexii luminoase albăstrui. În sens artistic sau descriptiv, verbul exprimă transformarea cromatică indusă de jocul de lumini al atmosferei sau de aplicarea unui pigment fin.
• azurare — Acțiunea de a azura și rezultatul ei; procesul de colorare sau de transformare cromatică a unei suprafețe ori a unui peisaj în nuanțe de albastru-azuriu. Termenul este utilizat în critică de artă sau literatură pentru a descrie efectul de inundare cu o lumină senină și curată.