#alterat

• acruma — A supune un material, un aliment sau o substanță unui proces de acrire sau fermentare acidă controlată; a deveni acru. În anumite contexte meșteșugărești sau tehnice vechi (cum ar fi tăbăcăria ori pregătirea textilelor), acțiunea se referă la tratarea chimică structurală a fibrelor sau a pieilor în băi de soluții slab acide pentru a le modifica proprietățile fizice de elasticitate și rezistență.
• almintrine — Variantă fonetică alterată sau regională a adverbului 'alminteri'; semnifică într-un alt mod, altfel ori de altfel. Apare extrem de rar, fiind o formă întâlnită în graiurile populare nestandardizate sau în documente vechi unde normele ortografice nu erau consolidate, păstrând neschimbată funcția sintactică de conector modal sau condițional.
• alterare — Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; proces de degradare, stricare, descompunere sau denaturare a proprietăților fizice, chimice ori biologice ale unui corp sau ale unei substanțe. În sens abstract, reprezintă o falsificare a adevărului sau o deteriorare profundă a unor relații ori stări emoționale.
• alterat — Care a suferit un proces de alterare; degradat, stricat, descompus sau denaturat din punct de vedere fizic, chimic ori biologic. În sens abstract sau psihologic, descrie o stare fizică ori mentală tulburată, modificată în rău (de exemplu, o fizionomie desfigurată de emoție sau un adevăr falsificat).
• alterație — Modificare structurală, compozițională sau funcțională a unui element. În muzică, reprezintă modificarea înălțimii unui sunet cu ajutorul unui semn grafic (diez, bemol, bicontextual becar). În geologie, desemnează transformarea chimică ori mineralogică a rocilor sub acțiunea agenților atmosferici sau hidrotermali. În medicină, indică o schimbare patologică a unui țesut ori organ.
• alterațiune — Variantă arhaică, juridică sau livrească a cuvântului 'alterație' ori 'alterare'; desemnează actul de denaturare, deteriorare sau falsificare a unui document official, a unei stări de fapt ori a unui text literar.
• alterativ —
• alteratoare — Formă de feminin (singular sau plural) sau de neutru (plural) a cuvântului 'alterator'; descrie o substanță, un agent extern sau o entitate biologică ce determină degradarea, stricarea sau descompunerea structurală a unui mediu organic sau chimic.
• alterator — Care alterează, degradează sau modifică în rău proprietățile fundamentale ale unui corp; agent fizic, chimic ori biologic ce provoacă descompunerea materialelor sau alterarea produselor alimentare.
• alterit — Termen tehnic specializat ce desemnează un mineral secundar sau un agregat mineralogic complex rezultat în urma proceselor de alterație chimică ori hidrotermală a unor minerale preexistente (de obicei silicați), servind ca indicator petrografic al gradului de degradare a rocii.
• alunitizare — Proces geologic de alterare hidrotermală acidă a rocilor vulcanice sau magmatice bogate în feldspați, sub acțiunea soluțiilor ascendente încărcate cu acid sulfuric; acțiunea de a se transforma în alunit. Acest fenomen structural duce la înlocuirea mineralelor primare cu alunit, cuarț și caolinit, constituind un indicator valoros în prospecțiunile geologice pentru zăcăminte metalifere.
• amerința — Variantă ortografică incorectă sau alterare fonetică regională a verbului tranzitiv standard 'a amenința'; înțelesul face referire la acțiunea de a exprima intenția de a cauza un rău, un prejudiciu sau o vătămare. De asemenea, în studii etimologice sau dialectale izolate, poate fi asociat cu un verb arhaic rural (a lega cu ață/mențe), dar în limba română contemporană normată (DOOM) este considerat o eroare lexicografică brută.
• antroposferă — Parte a biosferei și a învelișului geografic terestru care este modificată, controlată sau utilizată în mod direct de comunitățile umane; spațiul geografic planetar în care se desfășoară activitatea socială și economică a omului și care reflectă impactul tehnologic al civilizației asupra mediului natural înconjurător.
• apătoșa — A transforma sau a deveni apătos; a crește excesiv conținutul de apă al unui preparat, al unui țesut sau al unui amestec material, determinând pierderea densității sau a gustului original. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o substanță își pierde consistența fermă și se diluează structural sub influența umidității sau a căldurii.
• argiliza — A transforma sau a se transforma în argilă prin procese de alterare chimică și hidrotermală a unor minerale preexistente (în special feldspați) sub acțiunea agenților atmosferici sau a soluțiilor endogene. Acest fenomen mineralogic modifică structura inițială a rocii silicatice, ducând la acumularea de minerale argiloase și la scăderea coeziunii mecanice a masivului stâncos.
• argilizare — Acțiunea de a argiliza și rezultatul ei; proces de alterare exogenă sau hidrotermală prin care mineralele silicatice din roci se descompun și se transformă în minerale argiloase. În geotehnică, acest fenomen structural reprezintă o degradare a calității solului sau a rocilor, determinând creșterea plasticității, impermeabilității și riscului de alunecări de teren.
• argilizat — Care a fost transformat parțial sau total în argilă prin procese hidrotermale ori de alterare exogenă; rocă sedimentară sau magmatică supusă procesului de argilizare. În sens geologic structural, descrie degradarea feldspaților sau a altor silicați sub acțiunea apelor infiltrate sau a soluțiilor acide, având ca rezultat formarea de minerale caolinitice, ilitice ori smectitice care modifică plasticitatea rocii de bază.
• aridicat — Formă regională, alterată fonetic sau arhaică pentru cuvântul ridicat; care a fost înălțat, suit, îndreptat în sus sau construit de la sol. În graiurile populare din anumite zone ale țării, termenul descrie o structură fizică amplasată la o înălțime considerabilă sau o persoană care s-a sculat în picioare.
• autometamorfism — Proces geologic de transformare și alterare mineralogică a unei roci magmatice, provocat în fazele finale ale consolidării sale de către propriile gaze, vapori de apă și soluții hidrotermale reziduale eliberate în timpul răcirii magmei. Acest fenomen transformă mineralele primare instabile în asociații secundare noi (cum ar fi serpentinizarea sau cloritizarea bazaltelor) fără aportul unor presiuni ori temperaturi tectonice exterioare.