#apas

• abis — Prăpastie adâncă, hău sau depresiune marină de mari dimensiuni, a cărei adâncime pare de nemăsurat. În sens figurat, termenul desemnează o prăpastie sufletească, o situație de criză profundă, o neînțelegere totală sau o diferență uriașă și de netrecut între două idei, concepte ori stări sociale.
• apaș — Membru al unui grup de triburi indigene din America de Nord (Apalachee / Apache), recunoscute istoric pentru abilitățile lor de războinici; în sens peiorativ și european (provenit din jargonul parizian de la începutul secolului al XX-lea), termenul desemnează un bandit de stradă, un pungaș, un certat cu legea sau un bătăuș periculos care acționează în mediul urban.
• apăsa — A exercita o forță de presiune continuă sau bruscă asupra unui obiect, unei suprafețe ori unui mecanism pentru a-l activa, deplasa sau compacta. În sens figurat, exprimă acțiunea de a copleși din punct de vedere moral, a produce o stare de tristețe profundă, îngrijorare ori suferință sufletească, sau acțiunea de a asupri și exploata o comunitate.
• apăsare — Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei; forță mecanică aplicată perpendicular pe o unitate de suprafață, echivalentă cu presiunea. În domeniul psihologic, definește starea de copleșire emoțională, angoasă, deprimare sau sentimentul intens de constrângere morală resimțit de o persoană într-un mediu opresiv.
• apăsat — Care a fost supus unei forțe de presiune fizică sau comprimare; în sens acustic sau lingvistic, descrie un sunet, un cuvânt ori un accent pronunțat cu o intensitate deosebită, clară și fermă. Ca adverb, exprimă modalitatea de a vorbi sau de a acționa într-un mod hotărât, categoric și energic, lăsând să se înțeleagă o intenție clară, autoritară sau gravă.
• apăsător — Care exercită o presiune fizică ori morală; care produce o senzație profundă de greutate, copleșire, plictis, neliniște sau sufocare. În sens climatic, descrie o atmosferă grea, zăpușitoare și umedă dinaintea unei furtuni, iar în sens social sau psihologic face referire la un mediu tiranic, restrictiv și greu de suportat.
• apăsătoriu — Variantă fonetică arhaică a cuvântului 'apăsător', utilizată în vechile manuscrise, hrisoave domnești și traduceri bisericești din secolele XVII-XVIII. Desemnează o entitate, o persoană sau un bir guvernamental care asuprește, împovărează ori exercită o constrângere severă (fizică, fiscală sau morală) asupra unei comunități ori unui individ.
• apăsătură — Urmă, adâncitură sau semn lăsat pe o suprafață în urma exercitării unei forțe de presiune fizică sau comprimare; acțiunea de a apăsa scurt și energic cu un instrument de scris, o daltă ori un dispozitiv mecanic. În arta gravurii sau a desenului, definește intensitatea liniei rezultate din forța aplicată de mână pe suportul de lucru.
• apăști — Formă verbală regională, hibridă sau neconvențională utilizată în anumite graiuri ale limbii române ca variantă pentru persoana a II-a singular a indicativului prezent a verbului 'apăsa' sau ca derivat analogic influențat de clasa verbelor în '-i' (conjugarea a IV-a). Desemnează acțiunea adresată direct unui interlocutor de a exercita presiune fizică ori de a copleși din punct de vedere sufletesc.
• apăștire — Acțiunea de a apăsa sau starea a ceea ce este presat, exprimată printr-o formă substantivală de infinitiv lung specifică graiurilor populare sau textelor dialectale vechi. Desemnează aplicarea unei forțe fizice, o amprentă structurală ori, la nivel figurat, o stare persistentă de supărare, împovărare sau constrângere morală.
• apastop — Denumire tehnică sau comercială utilizată pentru a desemna un dispozitiv, o supapă de siguranță ori un material hidroizolant special conceput structural pentru a opri instantaneu fluxul, scurgerea sau infiltrarea apei în instalațiile sanitare ori prin pereții clădirilor.
• apesti — Formă verbală rară, regională sau arhaică însemnând a strânge, a presa, a înghesui sau a pune presiune fizică pe o suprafață ori pe un obiect (variantă fonetică sau derivată parțial înrudită semantic cu acțiunea de a apăsa). Se folosește uneori în graiurile locale pentru a descrie tasarea pământului ori fixarea strânsă a legăturilor.
• arăpaș — Formă diminutivală, hipocoristică sau familiară derivată din substantivul arhaic 'arap' (bărbat de culoare, maur sau otoman); termen folosit în trecut în basmele populare, în jocurile rituale de iarnă ori în teatrul folcloric pentru a desemna un personaj pitoresc, exotic sau mascat, adesea învestit cu puteri simbolice ori roluri comice.
• Arăpașu — Nume propriu geografic purtat de localități și cursuri de apă din regiunea Transilvaniei (cum ar fi Arăpașu de Jos și Arăpașu de Sus din județul Sibiu), derivat istoric din etnonimul 'Arap' prin sufixare populară; de asemenea, termenul funcționează ca nume de familie în onomastica românească, amintind de vechi migrații, porecle sau legături culturale balcanice.
• avandună — Formă arhaică sau variantă regională rară folosită în anumite graiuri vechi pentru a descrie o adâncitură adâncă de apă, un vârtej periculos sau o bulboană formată pe cursul unui râu mare. În sens figurat, termenul poate evoca o prăpastie, un hău sau o situație haotică și de nepătruns în care lucrurile se pierd fără urmă.