#aport

• Algeciras — Oraș și port maritim major în sudul Spaniei, în comunitatea autonomă Andaluzia, situat în Golful Gibraltar. Este unul dintre cele mai mari și importante porturi de transbordare din Europa și din bazinul mediteranean, acționând ca un nod logistic strategic care leagă rutele maritime globale dintre Atlantic și Mediterana, precum și transportul de pasageri către Africa de Nord (Maroc). Istoric, a fost întemeiat de mauri, numele său provenind din limba arabă (Al-Jazirah Al-Khadra - Insula Verde).
• algopareunie — Afecțiune sau simptom clinic caracterizat prin prezența unei dureri genitale persistente, acute sau recurente care apare în timpul, imediat după sau înaintea raportului sexual; dispareunie. Întâlnită atât din cauze de natură organică (patologii inflamatorii pelviene, endometrioză, infecții locale sau vaginism), cât și din factori de ordin psihologic sau emoțional, manifestarea creează un disconfort sever și necesită o abordare medicală multidisciplinară.
• amfiguric — Care produce descendenți de ambele sexe în proporții aproximativ egale; termen utilizat în genetica populațiilor și în studiul reproducerii (fenomen corelat cu amfigurismul) pentru a descrie o specie, o linie genetică sau o încrucișare ce menține un raport numeric structural echilibrat între masculi și femele în cadrul generațiilor rezultate.
• amfogenic — Despre organisme sau mecanisme de reproducere: care produce o descendență formată din ambele sexe (atât masculi, cât și femele) în proporții relativ egale. Acest tip de determinare genetică structurală asigură echilibrul demografic optim în cadrul populațiilor naturale.
• amfogenie — Proprietate sau fenomen biologic prin care un organism sau un cuplu parental produce o descendență alcătuită din ambele sexe (atât masculi, cât și femele) în proporții relativ egale; tip structural de determinare a sexului care menține un raport mendelian echilibrat în dinamica populațiilor naturale.
• anatomicește — Din punct de vedere anatomic; în mod anatomic, urmând regulile, legile, structura, dispunerea și criteriile specifice anatomiei. Se utilizează pentru a descrie modul în care sunt analizate, poziționate, configurate sau raportate organele, țesuturile și elementele constructive ale unui organism viu.
• apatrid — Persoană care nu este recunoscută ca cetățean de niciun stat conform legislației sale, fiind complet lipsită de cetățenie. Acest statut juridic structural și vulnerabil poate surveni în urma unor conflicte legislative între state, a dizolvării unor țări sau a retragerii forțate a drepturilor politice din motive de opresiune.
• aport — Contribuție materială, financiară, intelectuală sau morală adusă de o persoană la o acțiune comună, la o operă sau la dezvoltarea unei activități. În dreptul comercial, reprezintă bunurile sau sumele de bani pe care asociații le pun în comun la înființarea unei societăți comerciale; în medicină și nutriție, desemnează cantitatea de substanțe nutritive, calorii sau fluide introduse în organism prin alimentație.
• aporta — A executa comanda de aport; acțiunea unui câine (în special de vânătoare sau utilitar) de a căuta, ridica și aduce înapoi stăpânului un obiect aruncat sau vânatul împușcat, fără a-l deteriora sau consuma. În dresajul canin, reprezintă un exercițiu structural de disciplină și atenție.
• aportare — Acțiunea de a aporta sau de a aduce un obiect; procesul prin care un animal recuperează și transportă un element la comandă. În sens juridic sau administrativ larg, poate desemna fapta de a depune sau de a include un aport (de capital sau bunuri) în structura unei entități comerciale.
• apoza — A plasa un element lingvistic, de regulă un substantiv sau o structură nominală, în raport de apoziție față de un alt termen determinat, cu scopul de a-i adăuga o explicație, o calificare, o identificare sau o determinare suplimentară. Acest proces sintactic realizează o juxtapunere funcțională prin care cel de-al doilea element preia sau extinde referința primului element în cadrul enunțului.
• apozițional — Care aparține apoziției, care se referă la apoziție sau care are caracterul unei apoziții; ansamblu structural sau element sintactic cu rol explicativ, integrat într-un enunț pentru a redefini ori detalia un termen nominal existent. Din punct de vedere funcțional, raportul apozițional este marcat grafic prin utilizarea semnelor de punctuație izolatoare și fonetic printr-o pauză specifică de intonație.
• audit — Misiune de verificare, analiză și evaluare sistematică, independentă și documentată a activităților, proceselor, situațiilor financiare sau sistemelor informatice ale unei organizații. Scopul său este de a stabili conformitatea acestora cu reglementările legale, standardele profesionale și politicile interne, finalizându-se prin emiterea unui raport formal și a unor recomandări.
• auditare — Acțiunea de a audita și rezultatul ei; procesul formal prin care se realizează examinarea și evaluarea unei activități sau a unui sistem financiar ori operațional. Auditarea reprezintă succesiunea de etape tehnice (planificare, colectare de probe, analiză și raportare) executate de un specialist pentru a certifica conformitatea structurilor economice.
• auditat — Care a fost supus unui proces de audit; verificat, analizat și certificat de către un auditor autorizat. Termenul se aplică de obicei bilanțurilor, situațiilor financiare, sistemelor de management sau companiilor a căror activitate a fost validată formal ca fiind conformă cu normele în vigoare.