#arhitectura

• argili — A tencui, a lipi sau a acoperi o suprafață (pereții unei case tradiționale, un cuptor sau un gard împletit) cu un strat ud de argilă, humă ori lut gras mixed cu pleavă sau paie. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o formă verbală rară, o variantă derivată direct din neologismul sau substantivul 'argilă', folosită episodic în comunitățile rurale pentru a descrie tehnicile de izolare termică a locuințelor.
• arhitecton — Termen livresc sau arhaism tehnic utilizat pentru a desemna un arhitect-șef, un maestru constructor sau un coordonator suprem al lucrărilor de zidărie monumentale în antichitate ori în perioada medievală. În arta dancă avangardistă (în special în suprematismul lui Kazimir Malevici), termenul descrie o structură geometrică tridimensională abstractă, lipsită de utilitate practică imediată, folosită ca model teoretic pentru explorarea volumelor spațiale pure și a raporturilor tectonice.
• arhivoltă — Element decorativ sau profilatură care îmbracă fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de triumf; mulură ornamentală plasată deasupra unei deschideri (ușă, fereastră) care urmărește curbură arcului, fiind specifică stilurilor arhitecturale romanic, gotic și baroc.
• arhondaric — Clădire, aripă de construcție sau corp de chilii special amenajat în incinta unei mănăstiri ortodoxe, destinat exclusiv cazării, odihnei și hrănirii gratuite a pelerinilor, vizitatorilor sau oaspeților.
• arhondărie — Clădire, aripă de construcție sau corp de case situat în incinta unei mănăstiri ortodoxe ori a unei reședințe boierești, special amenajată pentru cazarea, odihna și ospătarea gratuită a vizitatorilor, pelerinilor sau oaspeților de seamă. În sens instituțional, reprezintă serviciul de primire și protocol administrat de un arhondar.
• arhontaric — Clădire independentă, corp de chilii sau aripă structurală amenajată în incinta unei mănăstiri ortodoxe, destinată exclusiv găzduirii, odihnei și tratării pelerinilor și vizitatorilor. Acest spațiu include camere de dormit, o sală de primire administrativă și adesea o trapeză proprie mică, funcționând ca un centru de ospitalitate gratuită integrat în ansamblul monahal.
• arhontărie — Variantă fonetică și regională pentru arhondărie; clădire, aripă de construcție sau corp de case situat în incinta unei mănăstiri ortodoxe ori a unei reședințe boierești, special amenajată pentru cazarea, odihna și ospătarea gratuită a pelerinilor și oaspeților de seamă. Acest spațiu simbolizează ospitalitatea monastică tradițională și este administrat direct de un arhondar sau arhontar.
• aripa — Organ extern pereche al păsărilor, insectelor și unor mamifere (liliecii), adaptat structural pentru zbor; prin extensie, element structural lateral al unui avion care generează forța portantă necesară susținerii în aer, componentă care acoperă roțile unui vehicul terestru sau prelungire laterală a unei clădiri, a unui element de mobilier ori a unei formațiuni militare.
• aristerostil — Termen arhitectural rar utilizat pentru a descrie un sistem sau o dispunere structurală în care elementele de susținere ori coloanele sunt poziționate predominant pe partea stângă a structurii fațadei, ori prezintă o orientare asimetrică specifică spre stânga. Acest tip de conformație geometrică este întâlnit în compozițiile monumentale avangardiste sau în studiile de simetrie inversată ale clădirilor clasice, având rolul de a redistribui din punct de vedere vizual și dinamic greutatea estetică a unui ansamblu.
• arm — Termen tehnic polisemantic: în limba engleză înseamnă braț (utilizat în robotică sau mecanică pentru componentele articulate); în informatică, reprezintă o arhitectură celebră de microprocesoare (Advanced RISC Machine) bazată pe un set redus de instrucțiuni, optimizată structural pentru un consum minim de energie și o eficiență termică excepțională, fiind utilizată în majoritatea smartphone-urilor, tabletelor și dispozitivelor mobile moderne.
• Arras — Un oraș istoric important situat în nordul Franței, reședința departamentului Pas-de-Calais, celebru pentru arhitectura sa în stil baroc flamand, cele două piețe mari (Grand'Place și Place des Héros) și tapiseriile sale medievale de o valoare inestimabilă. În istoria universală, localitatea este cunoscută ca teatru de operațiuni majore în timpul Primului Război Mondial (Bătălia de la Arras) și pentru tratatele semnate aici în perioada feudală.
• Art Déco — Stil artistic și de design mondial, dominant în deceniile 1920 și 1930, caracterizat prin utilizarea unor forme geometrice clare, linii drepte și frânte, simetrie riguroasă, culori intense și materiale luxoase (cum ar fi cromul, sticla, bachelita și esențele de lemn exotic). Apărut în Franța ca o expresie a modernității și a progresului tehnologic, a influențat profund arhitectura urbană, designul de interior, moda și artele decorative globale.
• Art Nouveau — Stil artistic internațional, de tranziție, manifestat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (aproximativ între 1890 și 1910), caracterizat prin utilizarea liniilor sinuoase, asimetrice, inspirate din formele organice ale naturii (plante, flori, valuri, siluete feminine elegante). Cunoscut sub diverse denumiri regionale (Secession în Austria, Jugendstil în Germania), acest curent a revoluționat arhitectura, designul grafic, sticlăria și feroneria decorativă, promovând conceptul de artă totală.
• Arts and Crafts — Mișcare artistică, estetică și socială internațională apărută în Marea Britanie la mijlocul secolului al XIX-lea, inițiată de William Morris și John Ruskin, care promova revitalizarea meșteșugurilor tradiționale, designul simplu, utilizarea materialelor naturale și calitatea execuției manuale. Curentul s-a dezvoltat ca o reacție directă împotriva industrializării masive, a producției de masă de slabă calitate și a formelor decorative artificiale specifice epocii victoriene.
• asiză — 1. (În construcții și arhitectură) Strat orizontal continuu din blocuri de piatră, cărămidă ori alte materiale de zidărie, așezate la aceeași înălțime în structura unui perete sau zid. 2. (În geologie) Strat de roci sedimentare sedimentate uniform, caracterizate prin aceeași compoziție litologică ori paleontologică. 3. (În drept și istorie; la plural) Curte cu juriu, sesiune sau adunare periodică judecătorească structurală în cadrul căreia se judecau procese penale de o gravitate deosebită.
• Asmara — Capitala și cel mai mare oraș al Eritreii, situat în Cornul Africii la o altitudine de peste 2.300 de metri; este renumit la nivel mondial pentru arhitectura sa modernistă și futuristă excepțională, conservată din perioada colonizării italiene, motiv pentru care centrul său istoric a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• astăreală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• astereală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• astragal — Un termen polisemantic cu aplicații structurale diverse: în anatomie, reprezintă osul scurt al tarsului (talus), situat în regiunea gleznei, care se articulează cu tibia și fibula pentru a transmite greutatea corpului către picior; în arhitectura clasică, desemnează o profilatură mică, de formă semicirculară (mulură), decorată adesea cu șiruri de mărgele, care separă capitelul de fusul coloanei; în botanică, se referă la un gen de plante erbacee (Astragalus) din familia Fabaceae.
• ateneu — Edificiu public sau instituție culturală destinată propagării artelor, științelor și literaturii prin intermediul concertelor simfonice, conferințelor publice, expozițiilor sau cursurilor libere. Istoric, termenul își are originea în templele dedicate zeiței Athena din antichitate, devenite locuri de întâlnire pentru învățați, păstrându-și de-a lungul secolelor conotația de templu al culturii și al spiritului academic.