#artistic

• abstractism — Curent doctrinar, artistic și filozofic manifestat cu precădere în artele vizuale ale secolului XX, caracterizat prin respingerea deliberată a reprezentării figurative și a iluziei tridimensionale a realității. Promovează ideea că formele geometrice, liniile și culorile pure pot exprima o realitate spirituală sau emoțională superioară celei obiective.
• academism — Un curent conservator și un ansamblu de principii estetice manifestate în special în artele plastice și literatură din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, caracterizat prin respectarea dogmatică a normelor și modelelor clasice impuse de Academiile oficiale. În plan tehnic, academismul promovează perfecțiunea formală, desenul riguros și temele istorice, mitologice sau alegorice, respingând inovațiile avangardiste. Într-un sens extins și modern, termenul deține o tentă peiorativă, desemnând un stil lipsit de originalitate, convențional și dependent de formule predeterminate.
• academizant — Un atribut rar și specializat ce descrie o operă, o atitudine, o metodă de creație sau un discurs care manifestă o tendință pronunțată spre academism; un stil care tinde să imite, să preia ori să se conformeze riguros și adesea artificial normelor, canoanelor și tiparelor formale impuse de o instituție oficială. Spre deosebire de termenul 'academic', care denotă o apartenență legitimă, 'academizant' ascunde o nuanță critică sau peiorativă, sugerând o înclinație spre pedanterie, conformism ostentativ și o căutare excesivă a perfecțiunii tehnice în detrimentul suflului vital sau al originalității artistice.
• acvaforte — Procedeu artistic de gravare a plăcilor metalice (în special de cupru sau zinc) prin intermediul acțiunii corozive a acidului azotic, urmat de imprimarea desenului obținut pe hârtie; de asemenea, denumire tradițională dată acidului azotic diluat folosit în acest scop. Acest termen structural descrie o tehnică fundamentală în artele grafice, renumită pentru precizia liniilor și profunzimea texturilor realizate.
• acvatipie — Procedeu artistic sau tehnic rar de tipărire ori de reproducere a imaginilor grafice prin utilizarea unor cerneluri speciale preparate pe bază de apă, aplicate pe plăci tratate; de asemenea, desemnează stampa sau lucrarea finală obținută prin această metodă structurală. Tehnica asigură obținerea unor efecte vizuale de o transparență deosebită, similare cu cele ale acvarelei, eliminând totodată pigmenții toxici pe bază de solvenți chimici.
• aerografie — Tehnică artistică de pictură sau decorare bazată pe utilizarea aerografului, prin care imaginile sunt create prin pulverizarea controlată a vopselei pe diverse suprafețe (pânză, caroserii auto, pereți, piele). Permite obținerea unor efecte fotorealiste superioare și tranziții extrem de fine între nuanțe.
• ajura — A executa o broderie sau un model ornamental tip ajur pe o pânză, pe un obiect de piele, de lemn ori de metal; a perfora sau a decupa simetric un material pentru a-i conferi un aspect dantelat și transparent. În domeniul modei, reprezintă procesul de ornamentare prin care un produs devine parțial translucid prin intermediul unor deschideri decorative structurate.
• ajururi — Forma de plural a substantivului neutru 'ajur'; desemnează mai multe broderii decorative, perforații ornamentale sau modele geometrice decupate realizate într-o țesătură, piesă de îmbrăcăminte, bijuterie sau structură arhitecturală. Aceste elemente structurale au rolul estetic de a crea un efect de transparență, dantele și alternanță între plin și gol, permițând filtrarea controlată a luminii.
• alegorie — Procedeu artistic, figură de stil sau gen literar retoric ce constă în exprimarea unei idei abstracte, a unui concept moral ori a unui adevăr filozofic general prin intermediul unui ansamblu coerent de metafore, imagini concrete, simboluri sau personificări. Structural, o alegorie construiește o corespondență sistematică pe două niveluri paralele: cel literal, de suprafață, și cel simbolic, profund, ascuns cititorului sau privitorului.
• alegorism — Tendință, metodă de creație sau stil artistic caracterizat prin utilizarea excesivă sau sistematică a alegoriilor și a simbolurilor figurative în operele literare ori plastice. În critica literară și estetică, acest fenomen structural descrie o înclinație spre codificarea abstractă a realității, unde fiecare element narativ sau vizual trimite obligatoriu către un sens moral, mistic ori filozofic paralel.
• anch'io son pittore! — Expresie de origine italiană însemnând 'Și eu sunt pictor!', atribuită tradițional pictorului Antonio da Correggio în fața tabloului 'Sfânta Cecilia' de Rafael. În sens larg și metaforic, este utilizată pentru a exprima entuziasmul, mândria sau ambiția cuiva de a aparține aceleiași bresle sau de a se ridica la valoarea unor maeștri consacrați dintr-un domeniu cultural, artistic ori profesional.
• anch'io sono pittore — Variantă literală și modernizată a faimoasei expresii italiene 'anch'io son pittore!' ('Și eu sunt pictor!'). Este utilizată în contexte culturale pentru a exprima ambiția, mândria legitimă sau conștientizarea bruscă a propriului talent de către un creator în momentul în care își compară opera cu cea a unui maestru consacrat pe care îl admiră.
• antropomorfie — Starea, calitatea sau însușirea de a fi antropomorf; prezența unei forme, structuri ori înfățișări umane la organisme non-umane, obiecte sau reprezentări artistice. În biologie, termenul poate descrie gradul de asemănare morfologică exterioară dintre anumite primate și specia umană.
• arabesc — Ca adjectiv, descrie elemente culturale, artistice sau lingvistice specifice arabilor ori lumii islamice; ca substantiv, reprezintă un ornament liniar complex format din linii împletite, motive florale și geometrice specifice artei musulmane, ori o poziție de bază în baletul clasic în care corpul se sprijină pe un singur picior, celălalt fiind întins în spate.
• ars poetica — Concept estetic și literar originar dintr-o faimoasă epistolă a poetului latin Horațiu (Epistula ad Pisones), care definește arta poetică, normele, principiile de compoziție și tehnicile de creație ale textului literar. În sens modern, desemnează un text (adesea un poem-manifest) în care un scriitor își exprimă în mod direct, reflexiv și personal viziunea asupra menirii literaturii, a rolului artistului în societate și a actului de creație în sine.
• Art Déco — Stil artistic și de design mondial, dominant în deceniile 1920 și 1930, caracterizat prin utilizarea unor forme geometrice clare, linii drepte și frânte, simetrie riguroasă, culori intense și materiale luxoase (cum ar fi cromul, sticla, bachelita și esențele de lemn exotic). Apărut în Franța ca o expresie a modernității și a progresului tehnologic, a influențat profund arhitectura urbană, designul de interior, moda și artele decorative globale.
• Art Nouveau — Stil artistic internațional, de tranziție, manifestat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (aproximativ între 1890 și 1910), caracterizat prin utilizarea liniilor sinuoase, asimetrice, inspirate din formele organice ale naturii (plante, flori, valuri, siluete feminine elegante). Cunoscut sub diverse denumiri regionale (Secession în Austria, Jugendstil în Germania), acest curent a revoluționat arhitectura, designul grafic, sticlăria și feroneria decorativă, promovând conceptul de artă totală.
• Arta — Activitatea umană specifică ce are ca scop reflectarea, interpretarea și recompunerea realității obiective sau a stărilor interioare prin intermediul unor imagini artistice, concepte estetice, sunete, forme sau cuvinte; ansamblul operelor care rezultă din această activitate reflexivă. În sens restrâns, desemnează o abilitate tehnică deosebită, măiestrie, îndemânare sau pricepere excepțională într-un domeniu meșteșugăresc ori științific, dobândită prin exercițiu prelungit și guvernată de reguli riguroase.
• artistic — Care aparține artei sau artiștilor, privitor la artă; realizat conform regulilor frumosului și ale esteticii; dotat cu talent creator ori care manifestă gust în realizarea unei opere. În sens stilistic, termenul descrie un text sau o lucrare ce utilizează procedee expresive menite să trezească emoții, dincolo de simpla transmitere de informații.
• artisticește — În mod artistic, din punct de vedere artistic; cu simț estetic, cu măiestrie sau talent; conform regulilor frumosului. Termenul descrie modul în care este realizată, interpretată sau structurată o operă, o acțiune sau o lucrare, punându-se accentul pe valoarea sa expresivă și pe armonia detaliilor în raport cu ansamblul.