#arunca

• asvîrlită — Forma de feminin singular a adjectivului și participiului 'asvîrlit' în grafia anterioară anului 1993; descrie o entitate feminină, o piatră, o suliță sau o privire care a fost aruncată ori propulsată cu o viteză mare în spațiu. Își păstrează contextul arhaic și de aromă regională în scrierile literare tradiționale.
• asvîrlitor — Formă în grafie veche (cu 'î' din 'i') a substantivului și adjectivului 'asvârlior'; persoană care aruncă sau lansează un obiect cu o forță deosebită ori un dispozitiv mecanic arhaic utilizat pentru propulsarea proiectilelor la distanță. Acest termen a fost utilizat conform normelor ortografice de dinainte de 1993 în scrierile istorice, tehnice sau în basmele populare editate în acea epocă.
• asvîrlitură — Formă în grafie veche (cu 'î' din 'i') a substantivului 'asvârlitură'; rezultatul sau efectul aruncării unui obiect cu putere, lovitura provocată de un corp proiectat ori distanța estimată parcursă de un obiect lansat în spațiu. Este o variantă utilizată în textele tipărite înainte de anul 1993 pentru a descrie o măsură empirică a distanței sau dinamica unei lovituri violente.
• azvârli — A arunca ceva sau pe cineva cu putere, cu o mișcare bruscă și violentă, la o distanță considerabilă; a proiecta în spațiu cu o forță impulsivă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se arunca sau a se repezi cu avânt într-o direcție, într-un mod impetuos, adesea sugerând o descătușare de energie fizică sau emoțională.
• azvârlire — Acțiunea de a azvârli și rezultatul ei; actul fizic prin care un obiect este proiectat sau propulsat cu violență în spațiu. Reprezintă manifestarea dinamică a unei forțe cinetice aplicate unui corp pentru a-l deplasa la distanță, fiind utilizat atât în contexte sportive sau tehnice, cât și în sensuri metaforice ce exprimă respingerea ori îndepărtarea bruscă a ceva.
• azvârlit — Care a fost aruncat sau proiectat cu mare putere în spațiu; obiect, corp sau ființă respinsă ori îndepărtată printr-o mișcare violentă și bruscă. În sens figurat, descrie o persoană sau un lucru abandonat, lăsat la o parte, neglijat ori trimis forțat într-un loc îndepărtat sau izolat.
• azvârlită — Forma de feminin singular a cuvântului azvârlit; desemnează o entitate feminină sau un obiect de genul feminin care a fost aruncat, proiectat ori îndepărtat cu violență. Poate exprima de asemenea starea unei idei, a unei șanse sau a unei substanțe care a fost lepădată, risipită ori respinsă cu fermitate din planurile cuiva.
• azvârlitoare — Dispozitiv manual, unealtă tradițională sau mașinărie rudimentară utilizată pentru propulsarea ori aruncarea la distanță a unor obiecte grele sau proiectile (cum ar fi pietrele ori sulițele); praștie mare sau catapultă de mici dimensiuni. În sens tehnic sau agricol regional, poate denumi și o componentă a unei mașini care împrăștie prin rotație ori mișcare oscilatorie anumite materiale (material semincer, nisip etc.).
• azvârlitor — Persoană care aruncă sau proiectează ceva cu o forță deosebită (de exemplu, un atlet în probele de aruncare). Ca adjectiv, descrie un obiect, un mecanism sau un fenomen capabil să propulseze, să expulzeze ori să împrăștie corpuri solide în spațiul înconjurător prin intermediul unui impuls fizic.
• azvârlitură — Distanța până la care poate fi aruncat un obiect cu mâna sau printr-un mijloc mecanic simplu; lungimea unei aruncări puternice. În sens figurat, este utilizat exclusiv în limbajul popular sau colocvial pentru a descrie o distanță spațială foarte mică, un loc extrem de apropiat sau ușor accesibil.
• azvîrli — Variantă grafică învechită a verbului tranzitiv și reflexiv 'azvârli', utilizată conform normelor ortografice anterioare anului 1993 (care impuneau scrierea cu 'î' în interiorul cuvintelor). Păstrează intact înțelesul de a proiecta în spațiu, a arunca cu putere sau a se repezi impetuos într-o direcție.