#arz

• acru — Care are gustul caracteristic și înțepător acid al oțetului, al lămâii sau al fructelor necoapte, perceput de receptorii gustativi specifici ai limbii; aliment care a suferit un proces de fermentație acidă naturală sau artificială (cum este laptele acru ori varza acră). În sens figurat, termenul descrie o persoană posacă, morocănoasă, neprietenoasă ori o remarcă plină de răutate sau nemulțumire.
• Aeonium arboreum — Specie de plantă suculentă subtropicală din genul Aeonium, familia Crassulaceae, cunoscută popular sub numele de eonium arboreic sau trandafir de stâncă. Este caracterizată structural prin tulpini lemnoase, erecte și puternic ramificate, care poartă în vârf rozete dense de frunze cărnoase, de culoare verde strălucitor sau purpuriu închis (la varietatea 'Schwarzkopf'), fiind cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală.
• Agave parrasana — O specie compactă și extrem de ornamentală de plantă suculentă din genul Agave, endemică în zonele muntoase înalte din regiunea Parras, statul Coahuila, Mexic. Planta se distinge printr-o rozetă globuloasă și strânsă, formată din frunze scurte, late, obovate, de o culoare albastru-cenușiu sau glaucă, puternic prevăzute cu spini marginali proeminenți și un spin terminal lung, de o nuanță contrastantă maro-roșcată, având o rezistență remarcabilă la temperaturi scăzute.
• albiliță — Nume popular dat mai multor specii de fluturi de zi din familia pieridelor, cu aripile de culoare albă, presărate cu pete negre sau cenușii, a căror omidă este un dăunător deosebit de periculos pentru culturile de varză și alte crucifere.
• albitură — Nume colectiv pentru rufele de pat sau de corp albe (lenjerie); denumire populară dată peștilor mici de apă dulce cu solzi argintii (obleți, porcușori); rădăcinoase albe (pătrunjel, păstârnac, țelină) folosite ca ingrediente de bază în bucătărie pentru supe și ciorbe.
• Alboin — Nume propriu de origine germanică purtat de celebrul rege al lombarzilor din secolul al VI-lea (cca. 560–572), care a condus migrația masivă a poporului său în Peninsula Italică și a pus bazele Regatului Lombard prin cucerirea unor vaste teritorii bizantine.
• Alcalay — Nume de familie de origine evreiască sefardă, provenit etimologic din toponimul spaniol 'Alcalá'. Este purtat de personalități marcante din domeniul culturii, literaturii și științei; de asemenea, face referire istorică directă la faimosul lingvist și lexicograf Albert Alcalay sau la autori precum Ammiel Alcalay, recunoscuți pentru contribuțiile lor la păstrarea moștenirii culturale evreiești și mediteraneene.
• amăjnire — Acțiunea de a amăjni și rezultatul ei; amânare, tărăgănare a timpului sau tergiversare a unei decizii importante. Reprezintă un termen restrictiv utilizat în graiurile arhaice pentru a defini un răgaz obținut prin tertipuri, o întârziere intenționată sau o ducere cu vorba.
• amăjnit — Despre o acțiune, o decizie sau o obligație care a fost amânată, tergiversată sau tărăgănată în mod repetat; lăsat pe mai târziu. Aplicat persoanelor, termenul descrie un individ care a fost dus cu vorba, temporizat prin pretexte constante sau oprit dintr-o activitate printr-un răgaz forțat ori o zăbovire neprevăzută.
• amâna — Acțiunea de a fixa desfășurarea unui eveniment, a unei activități, a unei obligații sau a unei ședințe pentru o dată sau un moment ulterior celui stabilit inițial; a temporiza, a tărăgăna sau a proroga. Ca verb reflexiv (a se amâna), desemnează un fapt sau o acțiune a cărei execuție se decalează în timp din cauza unor împrejurări nefavorabile, a lipsei de cvorum sau a unor decizii administrative.
• Ammianus Marcellinus — Unul dintre cei mai importanți istorici romani din perioada antică târzie (secolul al IV-lea d.Hr.), autor al operei monumentale 'Res Gestae'. De origine greacă născut în Antiohia, fost militar de carieră, scrierile sale reprezintă o sursă documentară esențială de maximă fidelitate pentru istoria Imperiului Roman târziu, inclusiv pentru descrierea migrațiilor și a popoarelor barbare din zona Dunării.
• aprig — Care este plin de energie, asprime, ascuțime sau înflăcărare; iute la mânie, nestăpânit, sever ori de neînduplecat în acțiunile ori hotărârile sale. Folosit adesea în sens figurat pentru a descrie conflicte violente, geruri năpraznice, vânturi tăioase sau firi pătimașe care acționează cu o forță copleșitoare și o dârzenie neclintită.
• aprigime — Însușirea, calitatea sau starea de a fi aprig; asprime, violență, dârzenie, înflăcărare sau intensitate copleșitoare a unei manifestări fizice ori psihice. Reprezintă un concept abstract folosit în proza poetică sau în textele clasice pentru a nuanța forța neîmblânzită a unui caracter, a unui conflict ori a unui fenomen natural.
• aprins — Care arde, se află în stare de combustie sau a luat foc; aparat electric, bec sau sistem de iluminat aflat în stare de funcționare prin stabilirea contactului. În sens figurat sau fiziologic, descrie un chip roșu și fierbinte din cauza febrei sau a unei emoții intense (rușine, furie), ori o persoană plină de pasiune, entuziasm pătimaș sau dârzenie.
• aprozar — Unitate comercială specializată în vânzarea cu amănuntul a legumelor și fructelor proaspete sau conservate; magazin de proximitate destinat desfacerii produselor horticole și agroalimentare. Istoric, termenul provine din acronimul unei întreprinderi de stat din perioada comunistă, rămânând activ în vocabularul curent pentru a descrie tarabele sau micile băcănii de profil.
• aprozarist — Persoană care administrează, deține sau lucrează ca vânzător într-un aprozar; comerciant specializat în desfacerea cu amănuntul a legumelor, fructelor și zarzavaturilor proaspete sau conservate. În sens extins, termenul descrie un mic antreprenor din sectorul comerțului horticol de proximitate.
• aprozaristă — Femeie care administrează, deține sau lucrează ca vânzătoare într-un aprozar; comerciantă specializată în desfacerea cu amănuntul a legumelor și fructelor proaspete. Termenul definește prezența feminină în sectorul logistic și de vânzări horticole de proximitate.
• aprozăriță — Formă populară, diminutivală sau rarisimă utilizată ca variantă pentru aprozaristă; femeie care vinde sau gestionează un mic aprozar ori o tarabă tradițională de legume și fructe într-o piață agroalimentară locală.
• aragaz — Aparat electrocasnic de bucătărie utilizat pentru prepararea termică a alimentelor, compus dintr-o plită cu mai multe arzătoare și un cuptor integrat, alimentat de obicei cu gaz lichefiat, gaz natural sau energie electrică. În limba română curentă, termenul a devenit un substantiv comun generalizat prin procesul de eponimie, provenind de la denumirea gazului îmbuteliat distribuit istoric în perioada comunistă.
• ardent — Care este arzător, fierbinte sau care arde cu o flacără intensă; înfocat, pasional, plin de zel, entuziasm sau devotament mistuitor. În sens figurat și literar, descrie o trăire spirituală profundă, o dorință vie ori o manifestare afectivă caracterizată printr-o intensitate structurală maximă și o fervoare care nu poate fi domolită cu ușurință.