#asambla

• agrega — A strânge, a reuni, a grupa sau a asambla elemente separate, indivizi, date statistice ori particule materiale într-un tot unitar, o masă compactă sau o structură globală. În economie și macroeconomie, termenul descrie operațiunea de centralizare a indicatorilor individuali sau microeconomici pentru a obține mărimi globale, în timp ce în sociologie face referire la coalizarea mai multor grupuri dispersate în jurul unei doctrine comune.
• ajustaj — Relația structurală, dimensională și funcțională ce se stabilește în urma asamblării între două piese complementare (una cuprinzătoare numită alezaj și una cuprinsă numită arbore) care au aceleași dimensiuni nominale; prin extensie, starea de strângere sau de joc rezultată din diferența reală a dimensiunilor acestora înainte de montare. Acest fenomen de precizie micrometrică este guvernat de toleranțe standardizate riguroase, determinând cu exactitate dacă piesele se vor mișca liber una în raport cu cealaltă sau dacă vor fi blocate rigid pentru a transmite forțe mecanice mari în structura unui ansamblu industrial.
• ajustor — Muncitor calificat sau specialist tehnic a cărui activitate principală constă în prelucrarea finală, finisarea manuală ori mecanică, potrivirea și asamblarea precisă a pieselor componente ale unui agregat, mecanism sau instrument industrial, asigurând respectarea strictă a toleranțelor din desenele tehnice; în sens larg și modern (asigurări), expert autorizat numit și 'ajustor de daune' (loss adjuster), care evaluează pagubele materiale în urma unui sinistru pentru a stabili valoarea corectă a despăgubirilor contractuale.
• alcătuit — Care este format, compus sau organizat dintr-un ansamblu de elemente, părți ori unități structurale distincte; asamblat. Ca adjectiv de calificare, descrie starea finală a unui tot unitar stabil, a unui grup organizat sau a unei opere textuale ale cărei componente au fost îmbinate în mod logic.
• ansamblu — Unitate complexă formată din reunirea armonioasă, ordonată și interdependentă a mai multor elemente, piese, clădiri sau hctivități individuale care cooperează structural pentru a îndeplini o funcție comună ori pentru a forma un tot unitar. În mecanică, definește un grup de piese asamblate; în arhitectură, un complex de edificii coerent; în artă, o trupă de interpreți (ansamblu folcloric sau coral).
• asambla — A îmbina, a monta sau a reuni părțile componente, piesele sau elementele disparate ale unui mecanism, ale unei structuri, ale unui obiect sau ale unui sistem pentru a forma un tot unitar și funcțional; în sens figurat sau informatic, înseamnă a aduna date, module de cod sau idei pentru a construi o structură logică completă.
• asamblaj — Un sistem structural sau o structură complexă rezultată din unirea, îmbinarea și fixarea mecanică, rigidă ori mobilă, a mai multor piese, componente sau elemente independente. În sens artistic, reprezintă o operă tridimensională realizată prin combinarea unor obiecte eterogene sau materiale diverse, oferind o nouă unitate estetică și conceptuală.
• asamblare — Acțiunea de a asambla și rezultatul ei; operație tehnologică, manuală sau automatizată, prin care se grupează, se potrivesc și se unesc elementele componente ale unui produs, utilaj sau structuri conform unei scheme tehnice prestabilite. Reprezintă faza finală a procesului de fabricație industrială în care piesele disparate devin un tot funcțional.
• asamblat — Care a fost montat, îmbinat sau unit structural din mai multe piese, componente separate ori subansambluri pentru a forma un tot funcțional, un mecanism complex sau un echipament unitar. În informatică și programare, termenul descrie un cod sursă scris în limbaj de nivel scăzut (assembly) care a fost tradus, procesat și convertit de către un program specializat în instrucțiuni direct executabile de către procesor (cod mașină).
• asamblator — Muncitor specializat sau tehnician responsabil cu montarea, potrivirea și fixarea componentelor unui aparat, vehicul sau sistem mecanic. În informatică, termenul desemnează un utilitar software sau un program de sistem (numit de regulă și assembler) care preia codul scris în limbaj de asamblare și îl traduce în mod automat în instrucțiuni binare cod-mașină pe înțelesul unității centrale de procesare.
• asambleuză — Muncitoare calificată în operațiunile de montare, îmbinare și asamblare a pieselor componente ale unui ansamblu tehnic, dispozitiv mecanic, electronic sau articol industrial; mașină, dispozitiv ori echipament automatizat utilizat pentru unirea structurală a diverselor subansambluri în liniile de producție în flux continuu.
• asambleză — Formă secundară, adesea utilizată regional sau în jargonul tehnic vechi, pentru termenul 'asambleuză'; desemnează fie o femeie care lucrează la asamblarea unor repere tehnice, fie un utilaj sau masă specială destinată poziționării și fixării elementelor geometrice componente ale unui produs.
• assembler — Program utilitar computerizat care traduce instrucțiunile scrise într-un limbaj de asamblare (limbaj de nivel scăzut de programare ce folosește mnemonice) în cod mașină binar, direct executabil de către unitatea centrală de procesare (CPU). În vorbirea curentă din domeniul IT, termenul este adesea utilizat în mod metonimic pentru a desemna însuși limbajul de asamblare (Assembly language), utilizat pentru optimizarea software-ului, dezvoltarea de sisteme de operare și programarea microcontrolerelor.
• autoagregat — Sistem, structură sau complex molecular care s-a format prin gruparea și unirea spontană a propriilor componente elementare (particule, celule, macromolecule), datorită forțelor de atracție intermoleculare ori electrostatice native, fără intervenția unui agent de legătură exterior. Ca adjectiv, descrie un material sau un ansamblu celular structurat prin acest tip de asamblare autonomă in situ.