#astero

• Acamas — Variantă onomastică principală a eroului mitologic grec Acamante (fiul lui Teseu), utilizată frecvent în textele clasice elene (cum ar fi Iliada lui Homer). În epoca contemporană, termenul a fost preluat în astronomie pentru a numi un asteroid din grupul troienilor jovieni (136199 Acamas), care orbitează în apropierea planetei Jupiter. De asemenea, numele desemnează din punct de vedere geografic o peninsulă și un parc național protejat situate în extremitatea nord-vestică a insulei Cipru.
• Acteon — Variantă grafică și fonetică curentă în limba română pentru 'Actaeon'; erou vânător din mitologia greacă transformat de zeița Artemis în cerb și sfâșiat de propriii săi câini. În sens științific extins, numele definește un gen de melci marini gastropode (Acteonidae) cu cochilii spiralate delicate, dar și un asteroid din centura principală descoperit în secolul al XX-lea, ambele împrumutând conotația structurală a numelui mitologic.
• adeona — Zeiță din mitologia romană arhaică protectoare a copiilor și a călătorilor, invocată structural pentru a asigura întoarcerea în siguranță acasă a celor plecați. În astronomia modernă, termenul desemnează 145 Adeona, un asteroid mare și întunecat din centura principală de asteroizi, descoperit în secolul al XIX-lea de Christian Peters și considerat corpul părinte al unei familii colizionale distincte de asteroizi.
• aerolit — Meteorit alcătuit în cea mai mare parte din substanțe minerale silicatoase (pietros), prezentând uneori mici incluziuni metalice de fier și nichel. Această categorie de corpuri cerești prăbușite pe suprafața terestră se împarte structural în condrite și acondrite, oferind date științifice fundamentale despre compoziția timpurie a sistemului solar.
• Aglea — Gen de melci marini fără cochilie (gasteropode opistobranhiate) aparținând familiei Aglajidae, care trăiesc în medii bentice marine tropicale și temperate. Aceste creaturi marine au un corp moale, adesea intens colorat, și sunt prădători specializați care vânează alte nevertebrate mici pe substraturile nisipoase.
• alcestis — Forma originală grecească a numelui Alcesta (Alkastis); de asemenea, numele unui asteroid major din centura principală de asteroizi (124 Alcestis), descoperit în anul 1872 de astronomul Christian Heinrich Friedrich Peters. În context mitologic, reprezintă piesa de teatru scrisă de Euripide în anul 438 î.Hr., considerată una dintre cele mai vechi opere păstrate ale dramaturgului.
• alcmene — Forma originală grecească și internațională a numelui Alcmena (Alkmene); de asemenea, numele unui asteroid major din centura principală de asteroizi (82 Alkmene), descoperit în anul 1864 de astronomul german Robert Luther. În context mitologic, reprezintă figura centrală a operei scrise în diverse epoci culturale axate pe nașterea lui Heracles.
• Alecto — 1. În mitologia greacă și romană, numele uneia dintre cele trei Erinii (sau Furii), divinități ale răzbunării și ale pedepsei divine, cunoscută drept cea care nu cunoaște odihna sau mânia implacabilă, având rolul structural de a urmări și pedepsi crimele morale, în special cele împotriva familiei. 2. Denumirea atribuită unui asteroid din centura principală (465 Alecto) și unor personaje din universul literar modern.
• alectrion — 1. Variantă lingvistică sau grafică rară atestată în studiile de malacologie veche pentru un gen de moluște bivalve sau gasteropode marine cu cochilie zimțată, ce amintește de o creastă. 2. Reprezentare antropomorfă sau simbolică asociată mitului grecesc al tânărului transformat în cocoș, utilizată uneori ca adjectiv structural în descrierea pieselor de artă ceramică antică decorată cu motive aviare.
• Alexandra — Nume propriu de persoană foarte răspândit, utilizat ca prenume feminin, reprezentând corespondentul direct al numelui Alexandru. Purtat de-a lungul istoriei de numeroase prințese, regine și împărătese, numele simbolizează protecția și demnitatea; în astronomie, termenul desemnează un asteroid de dimensiuni mari din centura principală descoperit în secolul al XIX-lea.
• amphiro — Nume propriu de origine greacă atribuit uneia dintre cele trei mii de oceanide, fiică a titanilor Oceanus și Tethys, personificând în mitologie curgerea rapidă sau un flux acvatic specific; în astronomie, termenul desemnează asteroidul cu numărul 1005 (Arago 1005 Arago, denumit anterior sub codul provizoriu 1923 OA), un corp ceresc din centura principală descoperit în anul 1923.
• amphitrite — Nume propriu antic ce o desemnează pe zeița mării în mitologia greacă, o nereidă importantă devenită soția lui Poseidon și regină a oceanelor; în astronomie, termenul reprezintă asteroidul de tip S cu numărul 29 (29 Amphitrite), unul dintre cele mai mari corpuri cerești din centura principală; în biologie, desemnează un gen de viermi policheți marini care trăiesc în tuburi sedimentare.
• Ampycus — Nume propriu antic (cunoscut și sub formele Ampyx sau Amficos) care desemnează mai multe personaje din mitologia greacă, cel mai faimos fiind văzătorul și preotul lui Apollo, tatăl profetului Mopsus; în astronomie, termenul reprezintă asteroidul centaur cu numărul 98127 (98127 Vilă-Ampycus), un corp ceresc minor cu orbită excentrică situat în sistemul solar exterior.
• amycus — Forma latină originală pentru numele propriu Amicos; personaj din mitologia greacă, rege al bebrycilor și fiu al lui Poseidon, faimos pentru cruzimea sa și bătălia de box pierdută în fața argonautului Pollux. În astronomie, numele desemnează un asteroid centaur (55576 Amycus) care orbitează în sistemul solar exterior, numit în onoarea acestei figuri mitologice.
• andromache — Variantă grafică internațională de origine elenă sau anglo-saxonă pentru numele Andromaca, utilizată pe scară largă în mediul academic mondial. În context științific și astronomic structural, numele desemnează asteroidul '175 Andromache' din centura principală de asteroizi, descoperit în secolul al XIX-lea de către astronomul James Craig Watson.
• angiocarp — Care își dezvoltă sporii, semințele sau corpul fructifer într-un înveliș închis, protejat structural de mediul exterior până la maturitatea deplină. În micologie și botanică, acest descriptor structural definește ciupercile ale căror imnii rămân complet acoperite de un văl textil sau celular în timpul formării (cum sunt gasteromicetele) sau plantele ale căror fructe sunt permanent protejate de structuri accesorii.
• Antiopa — Forma consacrată în limba română pentru numele mai multor personaje feminine din mitologia greacă, cea mai celebră fiind mama gemenilor Amphion și Zethos, concepuți cu zeul Zeus; de asemenea, denumește un asteroid de mari dimensiuni din centura principală (90 Antiope), remarcabil prin structura sa binară simetrică unică.
• Apofis — Divinitate demonică din mitologia egipteană antică, reprezentată sub forma unui șarpe gigantic ce întruchipa haosul primordial, întunericul și distrugerea, fiind inamicul suprem al zeului Ra. În astronomia modernă, numele desemnează asteroidul near-Earth 99942 Apophis, care a captat atenția comunității științifice internaționale datorită traiectoriei sale ce intersectează periodic orbita Pământului.
• ariadna — Personaj celebru din mitologia greacă, fiica regelui Minos al Cretei și a Pasiphaei, care l-a ajutat pe Tezeu să ucidă Minotaurul și să evadeze din Labirint oferindu-i un ghem de ață (firul Ariadnei). În astronomie, termenul desemnează asteroidul cu numărul 43 din centura principală; în sens metaforic, numele reprezintă simbolul călăuzei sigure sau al soluției ingenioase care permite ieșirea dintr-o situație extrem de complexă.
• ariadne — Nume propriu de origine mitologică greacă (Ariadna), utilizat în limba română literară sau în contexte științifice internaționale ca substantiv comun ori neologism pentru a descrie un element călăuzitor, o strategie structurală de salvare sau un fir conductor într-o situație extrem de complexă. În sens specializat, termenul identifică genul de fluturi 'Ariadne' din familia Nymphalidae sau asteroidul 43 Ariadne din centura principală.