#atica

• a abonda — A exista din belșug, a se găsi în cantități mari sau în număr mare; a fi foarte bogat în ceva.
• a aborta — A pierde sau a întrerupe în mod prematur, spontan ori provocat, evoluția unei sarcini (avort); (în informatică și tehnologie, prin extensie modernă) a opri forțat executarea unui program, a unui script sau a unei operațiuni tehnice înainte de finalizarea sa completă; (în sens figurat, livresc) a eșua în realizarea unui plan, a unui proiect sau a unei acțiuni în fazele sale incipiente.
• abdominalgie — Termen clinic utilizat pentru a descrie orice formă de durere localizată la nivelul abdomenului. În semiologia psihiatrică și medicina psihosomatică, abdominalgia reprezintă una dintre cele mai frecvente acuze somatice, fiind adesea expresia clinică a unei tulburări de conversie, a anxietății generalizate sau a unui episod depresiv mascat, caz în care investigațiile organice nu relevă nicio leziune structurală.
• abdominohisterectomie — Operație chirurgicală majoră constând în extirparea totală sau parțială a uterului prin abord abdominal, realizată printr-o incizie la nivelul peretelui pântecelui. În studiile clinice și psihiatrice, această intervenție este evaluată din perspectiva impactului psihosomatic profund, pacienta putând dezvolta reacții depresive post-operatorii severe, anxietate legată de pierderea feminității sau tulburări somatoforme de dinamică sexuală.
• abelian — Termen matematic structural transpus în neuro-cibernetică și modelarea rețelelor neuronale artificiale, definind o operație sau o structură simetrică în care ordinea componentelor nu modifică rezultatul final (comutativitate). În modelarea fiziologică și neuropsihologie, grupurile sau rețelele abeliene sunt utilizate pentru a simula procesarea paralelă simetrică a stimulilor senzoriali sau pentru a mapa circuitele sinaptice automate din creier unde sincronizarea semnalelor nu depinde de succesiunea strictă a impulsurilor de intrare.
• ablativ — Caz flexionat al substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile indo-europene (precum latina sau sanscreta), care exprimă în principal punctul de plecare, separarea, îndepărtarea, cauza sau instrumentul unei acțiuni. Ca adjectiv, termenul se referă la structurile, desinențele sau funcțiile specifice acestui caz gramatical.
• ablaut — Alternanță vocalică sistematică în cadrul aceleiași rădăcini a unui cuvânt, utilizată în limbile indo-europene pentru a exprima diferențe de funcție gramaticală, timp, mod sau derivare lexicală, fără adăugarea de sufixe. Acest mecanism este cel mai vizibil în flexiunea verbelor neregulate (tari) din limbile germanice, unde schimbarea vocalei modifică timpul gramatical.
• ablega — A trimite un delegat, un ambasador sau un reprezentant oficial într-o misiune specială de negociere ori reprezentare; a îndepărta temporar pe cineva dintr-o funcție publică prin trimiterea sa într-o delegație externă. În dreptul administrativ istoric și în procedurile ecleziastice clasice, termenul descria numirea formală a unui emisar împuternicit să acționeze în numele unui suveran sau al unui conciliu.
• ablegare — Acțiunea de a ablega; trimiterea oficială a unui delegat, reprezentant sau emisar diplomatic într-o misiune specială sau la o curte străină. În vechiul drept administrativ și în procedurile ecleziastice, termenul desemna și actul formal prin care o persoană cu o funcție publică incomodă era îndepărtată temporar din centrul de putere prin intermediul unei însărcinări externe obligatorii.
• abondat — Care s-a aflat în cantități mari; termen rar, folosit livresc sau regional ca formă de participiu pentru a exprima starea a ceea ce a fost inundat, copleșit sau umplut de belșug.
• abordat — Care a fost făcut obiectul unei discuții, analize, cercetări sau tratări teoretice ori practice (despre subiecte, probleme, teme); (despre persoane) care a fost interpelat, contactat direct sau căruia i s-a adresat cineva în scopul de a iniția o conversație ori o colaborare; (în sens maritim sau militar) ambarcațiune care a fost atinsă de o altă navă sau capturată prin manevra de abordaj.
• abort — Comandă, acțiune sau procedură de urgență utilizată în informatică, programare și tehnologie aerospațială pentru a opri forțat și imediat un proces, o execuție de cod, o aplicație software sau o misiune operațională înainte de finalizarea sa firească; (în medicină, livresc) termen rar preluat din engleză sau latină utilizat ca sinonim pentru avort sau întrerupere prematură a evoluției unui embrion ori a unui proces patologic.
• abortare — Acțiunea de a aborta sau de a întrerupe prematur un proces; pierderea spontană sau provocată a unei sarcini (termen medical utilizat ca sinonim modern pentru avortare); (în informatică și tehnologie) procesul de oprire forțată și imediată a executării unui program, a unui script, a unei tranzacții de date sau a unei misiuni operaționale înainte de finalizarea programată; (în sens figurat) eșuarea timpurie a unui plan sau proiect.
• abortat — Care a fost întrerupt sau oprit forțat în mod prematur înainte de a-și atinge finalizarea firească sau programată (despre procese software, misiuni tehnice, acțiuni ori planuri); (în medicină și biologie) care a fost pierdut sau expulzat înainte de termen în mod spontan ori provocat (despre o sarcină sau un făt); (în botanică) oprit din evoluție sau rămas într-un stadiu rudimentar, nefuncțional (despre organe vegetale).
• abscisă — (Matematică) Prima coordonată a unui punct dintr-un sistem de coordonate carteziane plane sau spațiale, reprezentând distanța măsurată de la axa verticală (ordonata) de-a lungul axei orizontale (axa Ox).
• absolutiv — 1. Adjectiv și substantiv neutru (în lingvistică) care definește cazul gramatical specific limbilor ergative folosit pentru a marca subiectul unui verb intranzitiv sau obiectul direct al unui verb tranzitiv. 2. În filozofia morală, drept și etică, termenul descrie un principiu sau un act cu caracter eliberator, iertător, dezlegător de o vină ori care are capacitatea de a absolvi un subiect de o obligație normativă sau penală anterioară.
• abstractizare — Operația mentală sau procesul prin care se separă esențialul de neesențial, extrăgându-se însușirile generale și comune ale unei clase de obiecte și ignorându-se trăsăturile lor particulare, concrete sau accidentale. În informatică, reprezintă tehnica de a ascunde detaliile complexe de implementare din spatele unei interfețe simple, facilitând dezvoltarea sistemelor software.
• abținea — Formă de timp imperfect, persoana a III-a singular a verbului reflexiv „a se abține”, utilizată în narațiuni sau analize retrospective pentru a descrie o acțiune continuă, repetată sau în desfășurare în trecut, prin care un subiect își stăpânea un impuls, o dorință, o reacție emoțională sau refuza temporar participarea la o decizie.
• Abul Vefa — Numele latinizat al lui Abu al-Wafa al-Buzjani (Muhammad ibn Muhammad ibn Yahya ibn Ismail ibn al-Abbas al-Buzjani), legendar matematician și astronom persan care a activat în Bagdad în timpul Epocii de Aur a Islamului. Este considerat unul dintre părinții trigonometriei moderne, fiind cel care a introdus funcțiile secantă și cosecantă, a perfecționat tabelele de sine și tangente și a dezvoltat identități trigonometrice fundamentale folosite și astăzi în calculele astronomice și geometrice complexe.
• abunda — A exista în cantități mari, a se găsi din belșug; a fi extrem de bogat sau bine aprovizionat în raport cu un anumit element, resursă sau calitate. În sens figurat și literar, verbul exprimă o prezență copleșitoare sau o emanație continuă de idei, metafore sau detalii în cadrul unei opere de artă ori al unui discurs, subliniind o stare de plenitudine conceptuală sau materială.