#avan

• avantpremieră — Spectacol teatral, proiecție cinematografică sau manifestare artistică organizată cu un număr restrâns de zile înainte de premiera oficială, destinată de regulă criticilor, jurnaliștilor, oficialităților sau unui public selectat pentru a testa reacțiile inițiale și a genera interes mediatic. În sens larg, reprezintă o prezentare timpurie ori o prefigurare a unui eveniment ce urmează să aibă loc în viitor.
• avantren — Partea din față a unui vehicul, a unui utilaj agricol sau a unui autovehicul, cuprinzând puntea din față, roțile directoare, sistemul de direcție și elementele de suspensie aferente. În context militar istoric, desemnează un anteveșchi, adică un cărucior cu două roți atașat în fața unui tun sau afet de artilerie pentru a permite tractarea rapidă a acestuia de către cai ori vehicule motorizate.
• avântul țării — Expresie care desemnează progresul accelerat, dezvoltarea generalizată și elanul constructiv al unui stat pe plan economic, cultural, social sau militar; în istoria României, sintagma poartă o încărcătură specifică, fiind titlul oficial al Medaliei 'Avântul Țării', instituită în anul 1913 de regele Carol I pentru a recompensa participanții la Campania din Bulgaria. În sens modern, descrie o perioadă de boom, modernizare structurală sau renaștere națională.
• avântura — Variantă arhaică, regională sau coruptă fonetic a verbului a aventura, însemnând a se expune cu bună știință unui risc, a porni într-o acțiune periculoasă ori nesigură fără a măsura consecințele; folosit tranzitiv, putea însemna punerea în primejdie a unui bun sau a unei persoane. În unele graiuri vechi, termenul a suferit o contaminare semantică cu verbul 'a avânta', exprimând o aruncare bruscă sau o lăsare în voia sorții.
• avânturare — Acțiunea de a se avântura și rezultatul ei; formă arhaică sau regională pentru aventurare, desemnând actul de a se expune unui risc major, unei primejdii sau unei acțiuni extrem de incerte fără o pregătire prealabilă. Prin contaminare istorică cu termenul avântare, cuvântul a căpătat în anumite graiuri și sensul de aruncare impulsivă sau propulsare bruscă într-un spațiu necunoscut ori periculos.
• avanul — Formă articulată sau variantă regională pentru avat (Aspius aspius), un pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, caracterizat printr-un corp alungit, solzi argintii și o gură largă, lipsită de dinți pe maxilare, dar cu o musculatură puternică. Trăiește în apele curgătoare mari și este extrem de apreciat de pescarii sportivi pentru atacurile sale violente la suprafața apei.
• avînt — Grafie arhaică sau conform normelor ortografice anterioare anului 1993 pentru substantivul 'avânt'; mișcare rapidă, viguroasă și impetuoasă prin care un corp își mărește viteza sau își ia elan pentru a efectua un salt ori o deplasare structurală; (metaforic) stare de entuziasm puternic, pasiune, elan creator, energie spirituală sau progres intens manifestat într-un domeniu de activitate.
• avînta — Grafie arhaică sau conform normelor anterioare anului 1993 pentru verbul 'avânta'; a se mișca rapid, cu putere și impetuozitate înainte sau în sus, acumulând elan; (reflexiv) a se lansa cu entuziasm, pasiune și curaj într-o acțiune complexă, într-o luptă, într-o discuție sau într-un proiect de amploare.
• avîntul țării — Grafie arhaică pentru 'avântul țării'; sintagmă sau lozincă utilizată frecvent în discursurile politice, economice sau patriotice din secolul trecut pentru a desemna progresul rapid, dezvoltarea structurală accelerată, modernizarea industrială și emanciparea economică ori culturală a unei națiuni.
• Babelon — Nume de familie de origine franceză, devenit celebru datorită unor iluștri savanți precum Ernest Babelon (1854–1924), numismat și arheolog de renume, specialist în antichitate și membru al Academiei, sau fiul său Jean Babelon, de asemenea istoric; termenul servește ca eponim academic în studiul monedelor antice și al glipticii.