#azvarli

• arunca — A proiecta un obiect în spațiu prin imprimarea unei mișcări bruște și a unei forțe musculare; a propulsa la o anumită distanță. Ca verb tranzitiv, înseamnă a îndepărta lucrurile nefolositoare (a lepăda, a desființa) sau a emite semnale ori radiații. În formă reflexivă ('a se arunca'), definește actul de a se lansa de la înălțime, de a se repezi impulsiv spre cineva sau de a începe o acțiune complexă fără ezitare ori pregătire prealabilă.
• asvânta — Variantă fonetică regională și arhaică a verbului 'azvârli' sau 'asvârli', însemnând a arunca cu putere, a azvârli ceva din mână, a proiecta un obiect în depărtare sau a alunga pe cineva într-un mod brusc. Este o formă utilizată cu precădere în graiurile tradiționale din anumite zone ale țării, reflectând evoluția fonetică specifică și conservarea unor rădăcini lexicale rurale unice.
• asvârli — Variantă grafică și fonetică veche a verbului 'azvârli'; acțiunea de a arunca ceva cu o mișcare bruscă și violentă, proiectând obiectul la o distanță considerabilă prin forța brațului. În sens figurat, exprimă desprinderea rapidă de o stare, îndepărtarea forțată a unui gând ori alungarea unei persoane din preajmă, fiind o formă literară secundară întâlnită des în textele istorice sau basmele populare.
• asvârlire — Acțiunea de a asvârli (sau azvârli) și rezultatul ei; substantiv verbal ce denumește procesul fizic de aruncare puternică, proiectare sau propulsare a unui corp în spațiu. De asemenea, poate defini conceptual actul de îndepărtare bruscă, excludere sau respingere a unui element dintr-un sistem, fiind utilizat cu precădere în textele vechi românești pentru a descrie dinamismul unei scene.
• asvârlit — Care a fost aruncat sau proiectat cu o forță deosebită în depărtare; obiect sau corp propulsat violent în spațiu. În sens figurat, descrie o persoană alungată, un obiect abandonat la întâmplare ori un gând eliminat complet din minte, reprezentând o formă fonetică veche întâlnită frecvent în basmele populare și cronicile istorice.
• asvârlită — Forma de feminin singular a adjectivului și participiului 'asvârlit'; descrie o entitate feminină, o armă, o piatră sau o privire care a fost aruncată ori proiectată cu viteză și violență în spațiu. Înțelesul său păstrează nuanțele arhaice și regionale de propulsare fizică sau de respingere emoțională bruscă într-un context narativ tradițional.
• asvârlitor — Persoană care aruncă sau lansează ceva cu putere; dispozitiv mecanic ori armă primitivă folosită în trecut pentru proiectarea la distanță a pietrelor, sulițelor sau altor proiectile. Ca adjectiv, descrie un element sau un mecanism care are proprietatea ori funcția de a propulsa sau azvârli cu violență în spațiu.
• asvârlitură — Efectul acțiunii de a asvârli; lovitură rezultată în urma aruncării unui obiect cu putere, distanța parcursă de un corp proiectat în spațiu sau mișcarea bruscă prin care se lansează ceva. În sens regional, poate indica și urma lăsată de un obiect aruncat ori o măsură empirică a distanței parcurse de o piatră lansată de un om.
• asvînta — Variantă grafică cu 'î' din 'i' a verbului regional 'asvânta' (sau 'azvârli'); acțiunea de a arunca ceva cu o mișcare bruscă și violentă în spațiu sau de a alunga pe cineva. Această formă reflectă normele ortografice anterioare anului 1993 și se întâlnește preponderent în edițiile vechi ale textelor literare sau în culegerile de folclor regional.
• asvîrli — Variantă ortografică cu 'î' din 'i' a verbului 'asvârli' (azvârli); acțiunea de a arunca un obiect cu putere și rapiditate la o distanță mare. Această formă grafică a fost utilizată conform normelor de dinainte de 1993 în textele literare și revistele culturale pentru a reda dinamismul mișcărilor fizice sau, la nivel figurat, gestul de a respinge o idee ori un sentiment.
• asvîrlit — Formă în grafie veche (cu 'î' din 'i') a adjectivului și participiului 'asvârliț'; care a fost aruncat sau proiectat cu o forță deosebită în depărtare ori abandonat într-un colț. Utilizat conform normelor ortografice anterioare anului 1993, termenul păstrează nuanța literară și regională specifică textelor vechi, basmelor și documentelor istorice din arhiva națională.
• asvîrlitor — Formă în grafie veche (cu 'î' din 'i') a substantivului și adjectivului 'asvârlior'; persoană care aruncă sau lansează un obiect cu o forță deosebită ori un dispozitiv mecanic arhaic utilizat pentru propulsarea proiectilelor la distanță. Acest termen a fost utilizat conform normelor ortografice de dinainte de 1993 în scrierile istorice, tehnice sau în basmele populare editate în acea epocă.
• asvîrlitură — Formă în grafie veche (cu 'î' din 'i') a substantivului 'asvârlitură'; rezultatul sau efectul aruncării unui obiect cu putere, lovitura provocată de un corp proiectat ori distanța estimată parcursă de un obiect lansat în spațiu. Este o variantă utilizată în textele tipărite înainte de anul 1993 pentru a descrie o măsură empirică a distanței sau dinamica unei lovituri violente.
• azvârli — A arunca ceva sau pe cineva cu putere, cu o mișcare bruscă și violentă, la o distanță considerabilă; a proiecta în spațiu cu o forță impulsivă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se arunca sau a se repezi cu avânt într-o direcție, într-un mod impetuos, adesea sugerând o descătușare de energie fizică sau emoțională.
• azvârlire — Acțiunea de a azvârli și rezultatul ei; actul fizic prin care un obiect este proiectat sau propulsat cu violență în spațiu. Reprezintă manifestarea dinamică a unei forțe cinetice aplicate unui corp pentru a-l deplasa la distanță, fiind utilizat atât în contexte sportive sau tehnice, cât și în sensuri metaforice ce exprimă respingerea ori îndepărtarea bruscă a ceva.
• azvârlit — Care a fost aruncat sau proiectat cu mare putere în spațiu; obiect, corp sau ființă respinsă ori îndepărtată printr-o mișcare violentă și bruscă. În sens figurat, descrie o persoană sau un lucru abandonat, lăsat la o parte, neglijat ori trimis forțat într-un loc îndepărtat sau izolat.
• azvârlită — Forma de feminin singular a cuvântului azvârlit; desemnează o entitate feminină sau un obiect de genul feminin care a fost aruncat, proiectat ori îndepărtat cu violență. Poate exprima de asemenea starea unei idei, a unei șanse sau a unei substanțe care a fost lepădată, risipită ori respinsă cu fermitate din planurile cuiva.
• azvârlitoare — Dispozitiv manual, unealtă tradițională sau mașinărie rudimentară utilizată pentru propulsarea ori aruncarea la distanță a unor obiecte grele sau proiectile (cum ar fi pietrele ori sulițele); praștie mare sau catapultă de mici dimensiuni. În sens tehnic sau agricol regional, poate denumi și o componentă a unei mașini care împrăștie prin rotație ori mișcare oscilatorie anumite materiale (material semincer, nisip etc.).
• azvârlitor — Persoană care aruncă sau proiectează ceva cu o forță deosebită (de exemplu, un atlet în probele de aruncare). Ca adjectiv, descrie un obiect, un mecanism sau un fenomen capabil să propulseze, să expulzeze ori să împrăștie corpuri solide în spațiul înconjurător prin intermediul unui impuls fizic.
• azvârlitură — Distanța până la care poate fi aruncat un obiect cu mâna sau printr-un mijloc mecanic simplu; lungimea unei aruncări puternice. În sens figurat, este utilizat exclusiv în limbajul popular sau colocvial pentru a descrie o distanță spațială foarte mică, un loc extrem de apropiat sau ușor accesibil.