#bloc

• actinid — Element chimic metalic și radioactiv aparținând seriei actinidelor (sau actinoide), un grup structural stabilizat format din 15 elemente grele situate în tabelul periodic de la actiniu (număr atomic 89) până la lawrenciu (număr atomic 103). Toate aceste elemente fac parte din blocul 'f' (seria 5f) al metalelor tranziționale, fiind caracterizate prin instabilitate nucleară mare, densitate ridicată și proprietăți electrochimice strâns corelate cu cele ale actiniului.
• actinide — Formă de plural pentru substantivul 'actinid'; grup structural omogen din tabelul periodic format din 15 elemente chimice metalice și radioactive, cu numere atomice cuprinse între 89 (actiniu) și 103 (lawrenciu). Situate în blocul 'f' al elementelor tranziționale din perioada a 7-a, acestea prezintă proprietăți chimice similare datorită completării progresive a substratului electronic 5f, fiind recunoscute pentru densitatea lor ridicată, instabilitatea nucleară mare și capacitatea de a suferi fisiune.
• actinoid — Denumire sistematică oficială recomandată de IUPAC pentru orice element chimic din seria actinidelor, ce cuprinde cele 15 elemente metalice și radioactive cu numere atomice de la 89 (actiniu) până la 103 (lawrenciu). Ca adjectiv, descrie un comportament chimic sau o structură atomică asemănătoare cu cea a actiniului, fiind caracterizat prin completarea progresivă a substratului electronic 5f, densitate foarte mare și proprietăți electrochimice specifice metalelor grele.
• adenolimfocel — Formațiune chistică sau dilatare patologică a vaselor limfatice localizată la nivelul unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui blocaj cronic în circulația limfei. Această structură anatomică alterată acumulează un fluid clar (limfă) în interiorul parenchimului glandular, generând o tumefacție locală nedureroasă, dar vizibilă la examinările imagistice de înaltă rezoluție.
• agesta — A aduna, a acumula sau a mămăli aluviuni, crengi și resturi aduse de ape; a provoca un blocaj pe cursul unui râu. Ca formă reflexivă, se aplică apelor care se opresc din cauza unui obstacol structural ori materialelor care se îngrămădesc într-un punct oarecare.
• agestare — Acțiunea de a se agesta și rezultatul ei; proces natural sau accidental prin care albia unui râu ori un canal de scurgere se blochează din cauza acumulării masive de aluviuni, mâl, pietriș și resturi lemnoase transportate de viituri. Acest fenomen provoacă reducerea secțiunii de scurgere și colmatarea cursului de apă.
• agestat — Care este blocat, astupat sau colmatat prin depunerea aluviunilor, a mâlului ori a resturilor lemnoase aduse de ape; curs de apă sau canal a cărui curgere liberă a fost stânjenită de un agest. Ca participiu, indică starea finală a acțiunii verbului 'a agesta'.
• agestit — Care a fost supus procesului de colmatare sau blocare prin depunerea aluviunilor și resturilor aduse de ape; sector de râu, canal ori gura de vărsare a unui pârâu astupat de un agest. Ca participiu, reprezintă starea finală a acțiunii exprimate de verbul 'a agesti'.
• agestrit — Formă adjectivală sau participială rară ce indică starea unui sector de râu, canal ori bazin de colectare care a fost colmatat, astupat sau obstruit în urma procesului de agestrire; caracterizat prin prezența masivă a aluviunilor și depunerilor solide aduse de ape.
• ajmalină — Alcaloid extras din rădăcina plantei tropicale Rauwolfia serpentina, utilizat în medicină ca agent antiaritmic de clasă Ia; acționează prin blocarea canalelor de sodiu de la nivelul membranelor celulelor miocardice, prelungind perioada refractară a inimii. Este utilizat în principal pentru diagnosticarea electrocardiografică a sindromului Brugada (testul la ajmalină) și în tratamentul de urgență al tahicardiilor supraventriculare induse de sindromul Wolff-Parkinson-White.
• algorigramă — Reprezentare grafică, schematică și standardizată a unui algoritm, realizată cu ajutorul unor blocuri geometrice specifice (dreptunghiuri, romburi, paralelograme) unite prin săgeți direcționale care indică fluxul de execuție a instrucțiunilor; schemă logică. În ingineria software și analiza sistemelor, reprezintă un instrument vizual esențial utilizat pentru proiectarea, documentarea și optimizarea pașilor logici necesari rezolvării unei probleme înainte de scrierea efectivă a codului sursă.
• algostază — Oprirea, blocarea sau suspendarea temporară ori permanentă a senzației de durere; realizarea analgeziei prin metode terapeutice sau medicamentoase. În algologie și anestezie, termenul descrie stadiul clinic în care impulsurile nociceptive sunt întrerupte la nivel sinaptic sau periferic, împiedicând transmiterea semnalelor de suferință fizică către cortexul cerebral.
• ambuteia — A trage o băutură (vin, apă minerală, bere) în butelii sau sticle în cadrul unui proces industrial automatizat; a îmbutelia. De asemenea, în sens secundar sau figurat derived din jargonul rutier, termenul poate însemna a bloca sau a aglomera circulația vehiculelor pe o cale de comunicație, creând un dop de trafic sau un ambuteiaj.
• ambuteiaj — Blocaj complet sau încetinire severă a circulației vehiculelor pe o cale rutieră, cauzată de un volum de trafic care depășește capacitatea structurală a drumului, de un accident sau de lucrări publice. Acest fenomen urban complex generează aglomerație masivă, timpi mari de așteptare și o creștere semnificativă a emisiilor poluante, fiind o provocare majoră în gestionarea infrastructurii orașelor moderne.
• amorțire — Acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei; procesul fiziologic sau patologic prin care un membru ori o zonă a corpului își pierde temporar sensibilitatea tactilă și mobilitatea. În sens neurofiziologic, reprezintă blocarea tranzitorie a transmiterii impulsurilor nervoase, iar în sens figurat indică o stare de stagnare, inactivitate, toropeală sau diminuare a intensității unor activități ori sentimente.
• amorțitor — Care produce amorțeală, care diminuează sensibilitatea fizică ori capacitatea de reacție neuromusculară; substanță farmacologică sau agent extern care acționează ca un anestezic local temporar. În sens tehnic sau arhaic, termenul poate fi utilizat sporadic ca sinonim pentru un element care atenuează ori absoarbe un impact mecanic sau acustic.
• anabolit — Substanță chimică, moleculă sau compus organic rezultat direct în urma unui proces de anabolism sau utilizat ca precursor în reacțiile de biosinteză celulară. Reprezintă elementul structural de construcție folosit de celulă pentru stocarea energiei ori formarea componentelor macro, fiind opusul unui catabolit.
• anchilotomie — Intervenție chirurgicală istorică sau tehnică reconstructivă constând în secționarea punților fibroase, a ligamentelor retractate, a tendoanelor rigide sau a capsulei articulare calcificate, efectuată cu scopul de a elibera o articulație blocată patologic și de a-i reda parțial sau total mobilitatea funcțională.
• anchilozat — Care a suferit un proces de anchiloză; articulație sau parte a corpului devenită rigidă, înțepenită sau lipsită de mobilitate din cauza fuziunii patologice a oaselor ori a țesuturilor fibroase intracapsulare. În sens figurat, descrie o stare de inactivitate, stagnare spirituală sau lipsă de flexibilitate a unui sistem ori a unei gândiri.
• anchilurie — Afecțiune patologică extrem de rară caracterizată prin îngustarea severă, ocluzia sau colabarea uretrei ori a orificiului urinar, fapt care determină eliminarea cu mare dificultate, sub formă de picătură sau blocarea completă a fluxului de urină.