#bucatarie

• afumătură — Produs alimentar, în special din carne de porc, pește sau brânză, supus procesului de afumare pentru a dobândi o valabilitate extinsă și o aromă specifică. În bucătăria tradițională românească, acest termen colectiv desemnează ingrediente de bază (coaste, ciolan, slănină) folosite pentru a îmbogăți gustul ciorbelor și al tocănițelor.
• agura — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite dialecte românești ca variantă fonetică pentru aguridă, desemnând strugurele neajuns la maturitate, verde și extrem de acru. În sens gastronomic tradițional, termenul se poate referi și la sucul acid stors din aceste boabe necoapte, utilizat în trecut pentru acrirea mâncărurilor în lipsa oțetului sau a lămâilor.
• aitură — Preparat culinar arhaic și rustic din categoria piftiilor sau a rântașurilor groase, preparat structural dintr-o emulsie densă de usturoi pisat (mujdei), făină ori mălai și zeamă de carne sau legume, consumat cu precădere în timpul iernilor în gospodăriile rurale tradiționale din diverse zone ale țării. Termenul poartă o puternică încărcătură etnografică, definind un aliment simplu, iute și consistent, utilizat în trecut atât pentru hrana zilnică a țăranilor, cât și ca remediu protector empiric datorită proprietăților antiseptice ale usturoiului.
• alivănci — Forma de plural a substantivului 'alivancă'; desemnează mai multe porții sau bucăți din tradiționalul preparat culinar moldovenesc făcut din mălai, brânză, ouă și smântână. În literatura română, termenul evocă ospitalitatea rurală din Moldova, fiind consacrat de scriitori precum Ion Creangă în descrierea meselor îmbelșugate de la țară.
• alivenci — Forma consacrată de plural a substantivului 'alivancă'; preparat culinar tradițional românesc din zona Moldovei, deosebit de apreciat, copt sub formă de budincă sau prăjitură densă din mălai, făină de grâu, brânză proaspătă de vaci ori urdă, ouă, unt și o cantitate generoasă de smântână. În cultura populară și literară, termenul este simbolul ospitalității și al gastronomiei rurale moldovenești.
• aperitiv — Băutură alcoolică sau preparat culinar de dimensiuni reduse (gustare) servit înainte de o masă principală cu scopul de a stimula apetitul și secreția sucurilor gastrice. Ca adjectiv, descrie un medicament, o substanță sau o plantă medicinală care deschide pofta de mâncare.
• aprinzătoare — Mecanism, dispozitiv portabil sau substanță chimică special utilizată pentru aprinderea focului, a unui arzător de aragaz sau a unui material combustibil (de exemplu, o aprinzătoare cu cuarț sau o pastilă inflamabilă). Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular sau plural a cuvântului 'aprinzător', descriind o entitate, o rază ori o piesă mecanică ce posedă proprietatea structurală de a declanșa arderea ori iluminarea.
• aragaz — Aparat electrocasnic de bucătărie utilizat pentru prepararea termică a alimentelor, compus dintr-o plită cu mai multe arzătoare și un cuptor integrat, alimentat de obicei cu gaz lichefiat, gaz natural sau energie electrică. În limba română curentă, termenul a devenit un substantiv comun generalizat prin procesul de eponimie, provenind de la denumirea gazului îmbuteliat distribuit istoric în perioada comunistă.
• aragulă — Formă ortografică și ortoepică alternativă sau regională utilizată în limbajul comercial și cotidian din România pentru rucola (Eruca vesicaria / Eruca sativa); plantă erbacee anuală din familia Brassicaceae, ale cărei frunze alungite și crestate, cu un gust caracteristic picant, amărui și nuanțe de nucă, sunt folosite intensiv în gastronomie la prepararea salatelor, a sosurilor și ca topping pentru pizza. Termenul reprezintă o adaptare fonetică directă bazată pe denumirile din dialectele italiene sau englezești.
• ardalâc — Termen culinar arhaic de origine otomană, utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna un preparat tradițional din carne (adesea de oaie sau berbec), pregătit prin fierbere lentă cu multe condimente aromate, ori o garnitură picantă pe bază de legume. În sens extins sau regional, termenul definea un amestec dens, bine condimentat, servit ca aperitiv sau sos de însoțire în bucătăriile boierești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
• ardelenească — Forma de feminin singular pentru adjectivul 'ardelenesc' (specific Ardealului); ca substantiv propriu-comun, desemnează un dans popular românesc tradițional de cuplu sau de grup, răspândit în Transilvania, executat într-un ritm moderat, binar, cu pași plimbați și bătuți. În sens structural, reprezintă și o varietate melodică ori o categorie stilistică în arta culinară (ex. ciorbă ardelenească), definită prin utilizarea specifică a smântânii, tarhonului și rântașului cu boia.
• asmațiu — Formă regională derivată pentru hașmațuchi sau asmățui (Anthriscus cerefolium), plantă aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze crețe de un verde-deschis și parfum intens. Este utilizat în satele din anumite zone etnografice ca plantă de leac sau verdeață pentru aromarea mâncărurilor de primăvară, fiind apreciat pentru calitățile sale tonice, diuretice și gustul fin, ușor mentolat.
• aspic — Preparat culinar rece constând dintr-o masă gelatinoasă sărată, transparentă, obținută prin fierberea prelungită a cărnii, oaselor și cartilajelor (piftie, răcituri) sau prin adăugarea de gelatină, folosită pentru a îngloba și decora bucăți de carne, pește, legume sau ouă; în sens zoologic, reprezintă o viperă extrem de veninoasă din Europa de Sud (Vipera aspis), iar în botanică indică o specie de levănțică (Lavandula latifolia) din care se extrage un ulei aromatic asdru.
• baclava — Produs tradițional de patiserie și cofetărie, de origine orientală (specific bucătăriei turcești, grecești și balcanice), preparat din foi fine de aluat suprapuse și unse cu unt, umplute cu nuci, fistic sau migdale măcinate. După coacere, acest desert cu o geometrie structurală specifică este însiropat din abundență cu un amestec fierbinte de zahăr sau miere și apă de trandafiri ori lămâie.