#ciment

• aglomerant — Substanță, material sau liant care are proprietatea de a lega și de a uni particule, granule sau fragmente mărunte dintr-un material pulverulent, transformându-le într-un bloc compact, solid și coerent. În sens adjectival, descrie un element care provoacă, favorizează sau participă direct la un proces structural de aglomerare fizico-chimică.
• Aleșd — Un oraș din județul Bihor, situat în vestul României, pe râul Crișul Repede, în zona de contact a Munților Plopiș cu Depresiunea Vad-Borod. Localitatea este un nod rutier important pe traseul DN1 (E60) și un centru economic regional recunoscut istoric pentru industria materialelor de construcții, exploatarea calcarului și fabricarea cimentului.
• aliosis — Termen medical rar sau neologism experimental utilizat ipotetic pentru a descrie o stare patologică, o alterare structurală sau o acumulare minerală neobișnuită în țesuturi, amintind de compactitatea și impermeabilitatea structurilor geologice de tip alios. În sens clinic sau teoretic, definește un proces de indurare ori cimentare organică ce afectează elasticitatea normală a membranelor.
• alit — Constituent mineralogic și cristalo-chimic principal din clincherul de ciment Portland, format în principal din silicat tricalcic impurificat cu mici cantități de oxizi de aluminiu, fier și magneziu. Alitul reprezintă componentul fundamental responsabil pentru declanșarea rapidă a procesului de hidratare, întărirea inițială și dezvoltarea rezistenței mecanice timpurii a betonului în primele zile de la turnare.
• alitic — Care conține o cantitate însemnată de hidroxizi de aluminiu liberi sau care se referă la bauxită și la produsele de dezagregare bogate în alumină; specific proceselor de alterare chimică în climat tropical umed, care duc la acumularea oxizilor de aluminiu și fier. În chimia cimentului, termenul califică o fază sau o structură clincherizată în care predomină alitul (silicatul tricalcic), responsabilă pentru proprietățile de întărire rapidă.
• aluminat — Sare a acidului aluminic formată prin reacția aluminiului sau a oxidului său cu o bază puternică (de exemplu, aluminat de sodiu). Ca adjectiv sau participiu, descrie o substanță sau un material care a fost tratat ori combinat structural cu aluminiu (cum ar fi cimentul aluminat).
• aluminos — Care conține aluminiu sau alumină într-o proporție considerabilă; caracteristică atribuită solurilor, argilelor, rocilor sau compușilor chimici care prezintă o concentrație ridicată din acest metal.
• Aspdin — Nume de familie englezesc, faimos în istoria industriei moderne datorită lui Joseph Aspdin (1778–1855), un zidar și inventator britanic care a obținut în anul 1824 patentul pentru cimentul Portland; această invenție epocală, realizată prin calcinarea unui amestec precis de calcar și argilă, a revoluționat construcțiile globale și stă la baza betonului utilizat în infrastructura contemporană.
• astupătură — Locul unde a fost astupat ceva sau materialul (pământ, argilă, mortar, dop, cârpe) cu care se astupă o deschizătură, o groapă, o crăpătură sau un canal. În context tehnic sau de construcții, reprezintă porțiunea reparată, etanșată ori umplută pentru a corecta un defect structural sau pentru a bloca pătrunderea aerului sau a apei.
• autobetonieră — Autovehicul de mare tonaj, echipat cu o cisternă sau un tambur rotativ acționat mecanic, utilizat în construcții pentru prepararea ori transportul betonului fluid de la stația de dozare direct la șantiere. Rotația continuă a tamburului previne segregarea și întărirea prematură a amestecului în timpul tranzitului.
• automalaxor — Autovehicul greu de construcții format dintr-un șasiu de autocamion de mare tonaj pe care este montat un tambur rotativ (cuvă), acționat hidraulic, utilizat pentru omogenizarea componentelor și transportul betonului fluid de la stația de dozare până pe șantier. Numit în mod curent și cifă, acest utilaj asigură rotirea continuă a amestecului în timpul deplasării pentru a preveni segregarea sau priza timpurie a betonului înainte de turnare.
• azbest — Nume generic atribuit unui grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor absolută la foc, acizi și tracțiune mecanică, precum și prin proprietățile lor de izolare termică și electrică. Utilizat intensiv în trecut în industria materialelor de construcție (plăci de azbociment, izolații), utilizarea sa modernă este interzisă sau sever restricționată structural din punct de vedere medical, deoarece inhalarea fibrelor microscopice este extrem de toxică, provocând asbestoză și afecțiuni pulmonare severe.
• azbestolit — Material de construcție compozit, izolator și ignifug, fabricat în trecut dintr-un amestec structural de fibre de azbest lipite cu ciment, magnezit ori alte liante organice sau minerale. Acest produs industrial era utilizat pe scară largă sub formă de plăci sau învelișuri protectoare datorită rezistenței sale deosebite la temperaturi înalte și acțiuni mecanice, însă producția și utilizarea sa modernă au fost interzise complet din cauza toxicității severe a pulberilor inhalate.
• azbociment — Material de construcție compozit, rigid și rezistent, fabricat dintr-un amestec structural de ciment hidraulic, apă și fibre de azbest (amiant) dispersate uniform, utilizat intensiv în trecut pentru producerea de plăci ondulate de acoperiș, țevi de scurgere și panouri izolatoare ignifuge. Deși recunoscut pentru durabilitatea sa sporită și rezistența absolută la intemperii și foc, producția și utilizarea sa modernă sunt complet interzise sau sever restricționate prin legi de siguranță publică, deoarece fragmentarea sau uzura materialului eliberează pulberi fine de azbest cu un potențial carcinogen ridicat.