#clinica

• ab — Prefix sau prepoziție de origine latină utilizată pe scară largă în terminologia medicală, anatomică și toxicologică pentru a indica îndepărtarea, separarea, devierea de la normal sau proveniența (ex. abducție, aberație cromozomială).
• ab antique — Variantă grafică medievală sau alternativă pentru expresia 'ab antiquo', însemnând 'din vechime'. În limbajul medical clinic și bioetic, face referire la cutume, standarde deontologice ancestrale sau principii de tratare a bolnavilor transmise din generație în generație, a căror autoritate morală este recunoscută datorită vechimii lor.
• ab antiquo — Forma clasică și corectă din limba latină pentru 'din timpuri străvechi' sau 'din vechime'. În toxicologie, farmacognozie și etică medicală, este folosită pentru a sublinia că anumite efecte terapeutice, interdicții (ex. utilizarea unor otrăvuri în scopuri politice sau medicale) sau jurăminte profesionale sunt în vigoare și respectate din cele mai vechi timpuri ale civilizației umane.
• Ab hoc et ab hac — Expresie latină tradusă literal 'de la unul și de la alta' sau 'despre asta și despre aceea'. În contextul psihologiei clinice, al neurologiei și al psihiatriei, termenul descrie un discurs haotic, incoerent, fără o legătură logică între idei, specific pacienților care suferă de episoade de delir, demență, confuzie mentală acută sau intoxicații severe cu substanțe psihoactive.
• ab intestat — Expresie de origine latină utilizată în medicina legală și expertizele psihiatrice care înseamnă 'fără testament'. Se referă la succesiunea sau moștenirea lăsată de o persoană care a decedat fără a lăsa un testament valid. În context clinic, comisiile medico-legale analizează des dosarele de succesiune ab intestat pentru a evalua dacă pacientul suferea de demență sau alte afecțiuni neuropsihice care l-au împiedicat să își exprime dorințele testamentare înainte de deces.
• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• Ab love principium — Aforism latin adaptat în metodologologia medicală și epidemiologie însemnând 'să începem cu ceea ce este cel mai important' (literal: 'începutul de la Jupiter'). În diagnosticul clinic, toxicologie și investigarea epidemiologică, maxima impune regula de a începe evaluarea cu ipoteza cea mai probabilă, cu toxicul cel mai periculos sau cu organul vital cel mai afectat, pentru a optimiza timpul de intervenție și a salva viața pacientului.
• ab uno disce omnes — Expresie latină extrasă din Eneida lui Virgiliu, însemnând literal 'de la unul singur învață să-i cunoști pe toți'. În context clinic și epidemiologic, este utilizată pentru a descrie un caz tipic sau un eșantion reprezentativ dintr-o populație, sugerând că analiza detaliată a unui singur subiect caracteristic permite înțelegerea manifestărilor generale ale unei întregi patologii sau epidemii.
• abandon — Fapta de a părăsi, de a renunța definitiv la o persoană (copil, partener), la un bun sau la o acțiune începută. În psihologia clinică și psihiatrie, este un concept central studiat pentru impactul său profund asupra dezvoltării emoționale, generând traume de atașament, anxietate severă și scheme cognitive disfuncționale persistente.
• abatere — Acțiunea de a se abate; îndepărtare de la o normă, o regulă, un protocol sau o valoare medie stabilită. În biostatistica medicală, termenul este fundamental (abaterea standard) pentru a măsura gradul de împrăștiere a datelor clinice, în timp ce în medicina muncii indică o încălcare a normelor de protecție sau de igienă.
• abdicație — Formă substantivală livrescă utilizată în trecut ca sinonim pentru 'abdicare', desemnând rezultatul sau documentul oficial ce atestă renunțarea la autoritate. În semiologia psihiatrică și evaluările de medicină legală, termenul punea accentul pe actul formal de renunțare comportamentală generat de o labilitate emoțională severă, o presiune psihologică exterioară (șantaj, coerciție) sau un deficit cognitiv invalidant.
• Abebe — Eponim utilizat în studiile de psihiatrie transculturală, etno-psihiatrie și antropologie clinică pentru a ilustra fenomene de transă, posesie sau tulburări disociative specifice Cornului Africii (sindromul sau manifestarea Abebe). Termenul analizează modul în care conflictele psihice severe, traumele colective sau stresul acut sunt modelate cultural sub forma unor crize convulsive disociative, halucinații mistice structurate sau stări de dedublare a personalității integrate în folclorul medical local.
• abecedare — Forma de plural a substantivului neutru 'abecedar', desemnând mai multe manuale elementare sau seturi alfabetice de învățare. În clinicile de reabilitare a limbajului, logopedie pediatrică și neuropsihologie, utilizarea mai multor tipuri de abecedare (vizuale, tactile sau fonetice) permite adaptarea strategiei terapeutice la tipul specific de deficit cognitiv sau senzorial al pacientului.
• absces — (Medicină) Acumulare delimitată de puroi într-un țesut sau organ, formată în urma unui proces inflamator acut, provocat de obicei de o infecție bacteriană locală.
• acromatopă — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromatop'; desemnează o femeie sau o fată care suferă de acromatopsie, neavând capacitatea de a percepe spectrul cromatic. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr cu substantivele feminine, descriind o structură anatomică, o bunică, o mamă sau o retină care nu posedă pigmenții necesari vederii colorate.
• acromatopsică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromatopsic'; descrie o persoană de sex feminin, o structură anatomică sau o manifestare clinică caracterizată prin pierderea ori absența completă a sensibilității la culori. În context genetic, identificarea unei femei acromatopsice indică de obicei o transmitere autozomal recesivă a genelor mutante CNGA3 sau CNGB3.
• acromegală — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegal'; descrie o persoană de sex feminin sau o structură anatomică (conformație, fizionomie, simptomatologie) afectată de acromegalie ori caracterizată prin trăsăturile acestei boli. La femei, evoluția afecțiunii poate provoca, pe lângă modificările scheletice, tulburări severe ale ciclului menstrual și macroglosie.
• acromegalică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegalic'; definește o persoană de sex feminin sau o manifestare fizică afectată de această disfuncție neuroendocrină. Simptomatologia la femei cuprinde, pe lângă modificările faciale și scheletice, asocieri frecvente cu hipertensiunea arterială secundară și modificări ale vocii.
• actinomicoză — Boală infecțioasă bacteriană structurală, cronică și necontagioasă, produsă de bacterii anaerobe sau microaerofile din genul Actinomyces (frecvent Actinomyces israelii), care colonizează în mod normal mucoasele umane. Afecțiunea se manifestă prin apariția unor granuloame inflamatorii dure și abcese supurative pseudotumorale care drenează prin traiecte fistuloase un puroi caracteristic ce conține granule galbene ('grunzi de sulf'), localizându-se cel mai des cervico-facial (gură și gât), toracic sau abdominal în urma unor traumatisme locale.
• actinopatie — Termen medical structural utilizat pentru a defini orice stare patologică, leziune cutanată ori afecțiune organică determinată direct de expunerea prelungită, accidentală sau terapeutică la radiații luminoase, raze ultraviolete ori radiații ionizante (raze X și gama). Actinopatia include afecțiuni variind de la radiodermite acute și arsuri solare severe până la modificări degenerative celulare profunde sau cataractă actinică induse de fluxurile radiante agresive.