#clinica
- actinoscopie — Termen medical istoric utilizat în trecut pentru a desemna fluoroscopia sau radioscopia; metodă de examinare vizuală directă și în timp real a structurilor interne ale corpului uman prin proiectarea umbrelor radiologice pe un ecran fluorescent sub acțiunea razelor X. Această tehnică structurală timpurie permitea medicilor din secolul trecut să observe mișcările organelor (cum ar fi pulsațiile inimii sau respirația plămânilor) fără a mai develope o placă fotografică.
- actinoterapie — Metodă terapeutică și ramură a radiologiei medicale care utilizează în scopuri curative proprietățile fizico-chimice ale radiațiilor luminoase, ultraviolete, infraroșii sau ale razelor X și gamma emise de corpuri radioactive. Această procedură clinică structurală este aplicată dermatologiei, oncologiei și recuperării medicale pentru distrugerea țesuturilor patologice sau stimularea regenerării celulare.
- acvafobie — Teamă patologică, irațională și persistentă de apă sau de contactul cu aceasta, manifestată chiar și în situații lipsite de pericol real. Această tulburare structurală de anxietate poate fi declanșată de prezența unor corpuri mari de apă (lacuri, mări), dar și de activități cotidiene simple, precum îmbăierea sau dușul, generând atacuri de panică și comportamente severe de evitare.
- adenalgic — Care se referă la adenalgie; caracterizat prin durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic. Acest termen structural descrie manifestarea clinică dureroasă ce însoțește de obicei procesele inflamatorii, infecțioase sau tumorale ale sistemului glandular ori limfatic.
- adenalgie — Durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută independent sau ca simptom secundar în cadrul unor procese inflamatorii, infecțioase ori tumorale. Acest fenomen clinic se manifestă prin sensibilitate accentuată la palpare și disconfort structural persistent, necesitând investigații clinice pentru determinarea etiologiei exacte a afectării ganglionare.
- adenocel — Formațiune chistică, hernie sau tumoare benignă cu conținut lichidian localizată la nivelul unui ganglion limfatic sau al unei structuri glandulare. Reprezintă o dilatare structurală patologică apărută în urma blocării canalelor de drenaj ori ca o reacție inflamatorie severă, provocând o mărire de volum vizibilă sau palpabilă în zona afectată.
- adenodinie — Senzație dureroasă localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui proces inflamator acut, a unei congestii vasculare sau a unei distensii structurale a capsulei organului. Acest simptom clinic este echivalent cu adenalgia și este întâlnit frecvent în cadrul limfadenitelor infecțioase, asigurat de sensibilitatea receptorilor nervoși regionali la palpare.
- adenoftalmie — Afecțiune oculară inflamatorie caracterizată prin tumefierea, congestionarea și iritarea glandelor meibomiene sau ale altor glande anexe ale ochiului (cum ar fi glandele lacrimale), însoțită adesea de afectarea conjunctivei. Acest fenomen patologic structural provoacă disconfort local, secreție lacrimală alterată și senzație de corp străin, necesitând tratament antiseptic și igienă oculară riguroasă.
- adenom — Formă de tumoră benignă care se dezvoltă structural din celulele epiteliale ale unei glande sau din țesuturi ce prezintă structuri glandulare. Deși nu este de natură canceroasă și nu metastazează, un adenom poate provoca probleme clinice semnificative prin comprimarea organelor vecine ori prin secreția excesivă și necontrolată de hormoni, așa cum se întâmplă în cazul glandelor endocrine.
- adenomectomie — Intervenție chirurgicală constând în extirparea sau rezecția completă a unui adenom dintr-un organ (cel mai frecvent aplicată în urologie pentru îndepărtarea adenomului de prostată sau în endocrinologie pentru adenomul hipofizar ori tiroidian). Acest procedeu structural are scopul de a elimina compresiunea exercitată asupra țesuturilor înconjurătoare și de a restabili funcțiile fiziologice normale ale sistemului afectat.
- adenoncoză — Stare patologică rară sau termen clinic de nișă care desemnează mărirea de volum, tumefierea sau hipertrofia generalizată a unei glande ori a unui ganglion limfatic, fără a implica în mod necesar un proces malign structural. Acest fenomen apare ca urmare a unei proliferări celulare benigne, a unei staze prelungite a secrețiilor glandulare sau în cadrul unor reacții inflamatorii cronice de etiologie diversă.
- adenotonsilectomie — Operație chirurgicală complexă prin care se îndepărtează simultan și structural atât amigdala faringiană (polipii), cât și amigdalele palatine. Această intervenție combinată este utilizată pe scară largă în practica medicală curentă pentru tratarea formelor severe de tulburări respiratorii obstructive de somn la copii, precum și în cazul infecțiilor cronice recurente care afectează întregul inel limfatic al gâtului.
- adiaforetic — Care reduce, oprește, blochează sau previne secreția sudorală (transpirația) a organismului. Ca substantiv neutru, desemnează un agent medicamentos, o substanță chimică ori un remediu terapeutic preparat structural pentru a diminua activitatea glandelor sudoripare ecrine și apocrine, fiind utilizat clinic în managementul hiperhidrozei.
- adinamic — Care prezintă adinamie; caracterizat prin lipsă totală sau scădere severă a forței musculare, a energiei vitale și a capacității de mișcare voluntară. În context clinic structural, descrie starea unui pacient epuizat fizic din cauza unei boli infecțioase grave, a unei afecțiuni neurologice ori a unei stări depresive profunde care inhibă inițiativa motorie.
- adinamie — Stare de slăbiciune musculară extremă, epuizare fizică profundă și scădere severă sau pierdere completă a forței motorii organismului; această afecțiune structurală și funcțională este întâlnită ca simptom major în boli infecțioase grave, afecțiuni endocrine (cum ar fi boala Addison), stări de șoc ori malnutriție avansată. Se deosebește de oboseala obișnuită prin neputința fizică reală de a efectua chiar și mișcări elementare.
- adipocel — Formațiune herniară rară sau sac herniar al cărui conținut structural este alcătuit exclusiv din țesut gras (adipos) sau epiploon, fără implicarea unor anse intestinale sau a altor organe interne; hernie grasă localizată cel mai frecvent în regiunea inghinală sau ombilicală.
- adipogenie — Concept teoretic, ramură a fiziologiei sau stare patologică ce se ocupă cu studiul originii, formării și dezvoltării țesutului gras în organism; capacitatea înnăscută sau predispoziția structurală a anumitor țesuturi ori indivizi de a genera și acumula celule adipoase sub influența unor factori genetici sau metabolici.
- adipozurie — Prezența patologică sau eliminarea de picături de grăsime ori substanțe lipidice în urină, apărută ca urmare a unor tulburări metabolice severe, leziuni renale degenerative sau embolii grase. Acest fenomen structural urinar modifică aspectul macroscopic al fluidului, necesitând analize microscopice și biochimice de laborator pentru identificarea cauzei subiacente a filtrării deficitare din glomerulii renali.
- administrare — Acțiunea de a administra și rezultatul ei; gestionarea, conducerea, organizarea și supravegherea activităților unei entități juridice ori a unor bunuri. În medicină, reprezintă actul introducerii unei substanțe medicamentoase în organism, iar în informatică, ansamblul de operațiuni de mentenanță și configurare a unui sistem.
- aelurofob — Persoană care manifestă o frică intensă, irațională, persistentă și patologică față de pisici; referitor la aelurofobie sau specific persoanelor care evită contactul vizual ori fizic cu felinele. Acest comportament de evitare se declanșează chiar și la vederea unor imagini sau la auzul unor sunete asociate cu pisicile.