#clinica

• automutilată — Forma de feminin a termenului automutilat; descrie o persoană de sex feminin, o zonă anatomică sau o structură corporală care a fost supusă unei acțiuni deliberate de vătămare fizică realizată de propria persoană. Din punct de vedere terapeutic, termenul este utilizat în evaluarea barierelor emoționale, indicând prezența unor mecanisme de adaptare extrem de nocive declanșate de neputința de a verbaliza suferința mentală.
• autoplastic — 1. Care aparține sau se referă la autoplastie; grefă ori tehnică chirurgicală ce folosește țesuturi prelevate din altă parte a corpului aceluiași pacient. 2. În psihanaliză și psihologie clinică, descrie o modalitate de adaptare structurală în care un individ încearcă să facă față stresului sau conflictelor interne prin modificarea propriei personalități, a comportamentului ori a mentalității, în loc să schimbe mediul exterior (adaptare aloplastică).
• autoreproșare — Acțiunea de a se autoreproșa și rezultatul ei; starea sau procesul de auto-învinovățire conștientă prin care o persoană își analizează și își critică propriile fapte, decizii ori omisiuni. În termeni clinici, autoreproșarea este o componentă frecventă a episoadelor depresive sau anxioase, manifestându-se ca un dialog interior distructiv care slăbește stima de sine și blochează reziliența emoțională.
• autoscopie — Fenomen psihic de natură halucinatorie sau iluzorie în care o persoană își percepe propriul corp din exterior sau își vede propria imagine dublată proiectată în spațiul înconjurător ca un spectru vizual. Această perturbare complexă a schemei corporale și a percepției spațiale este adesea asociată cu afecțiuni ale lobului temporo-parietal, stări de epuizare extremă, anestezie sau tulburări disociative intense.
• autovaccina — A supune sau a se supune unui tratament imunologic bazat pe injectarea unui autovaccin; a vaccina un bolnav folosind culturi microbiene obținute din propriul său organism pentru a genera o rezistență biologică specifică împotriva unei infecții rezistente.
• autovaccinare — Acțiunea de a se autovaccina și rezultatul ei; metodă terapeutică bazată pe utilizarea autovaccinurilor, constând în inocularea periodică și controlată a unei suspensii microbiene recoltate și preparate direct din focarul infecțios al aceluiași bolnav, cu scopul de a stimula producția de anticorpi specifici și de a eradica o patologie cronică persistentă.
• autovaccinat — Care a fost supus procesului de autovaccinare; organism, pacient sau țesut biologic imunizat în mod specific prin introducerea unui autovaccin preparat din propriile sale tulpini patogene.
• autovaccinoterapie — Metodă terapeutică complexă ce constă în tratarea unei boli infecțioase cronice sau recidivante prin administrarea repetată și controlată a unui autovaccin preparat special din germenii patogeni izolați de la bolnavul respectiv; această abordare clinică personalizează răspunsul imunologic al organismului în combaterea infecțiilor bacteriene rebele la antibiotice.
• auxometrie — Metodă științifică, tehnică sau ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea, calcularea și analizarea statistică a ratei de creștere în dimensiune și volum a organismelor vii, în special a indicilor de dezvoltare somatică umani.
• auxopatic — Care se referă la sau este caracterizat prin anomalii, tulburări ori disfuncții patologice ale procesului de creștere și dezvoltare fizică a organismului (cum ar fi nanismul sau gigantismul); privitor la modificările morbide ale auxologiei.
• avort — Întrerupere prematură a sarcinii, înainte ca fetul să fie viabil (capabil să supraviețuiască în mediul exterior în mod independent), având ca rezultat eliminarea sau extragerea produsului de concepție din uter. Din punct de vedere clinic și etiologic, acesta se clasifică în avort spontan (cauzat de anomalii genetice, disfuncții endocrine sau traume biologice) și avort provocat (întrerupere voluntară a cursului gestației realizată prin procedee medicamentoase sau chirurgicale).
• azm — Termen utilizat în literatura medicală de specialitate sau în formule farmacologice ca abreviere codificată internațional pentru Azitromicină (un antibiotic macrolid cu spectru larg); în registre lingvistice arhaice sau dialecte orientale (variantă pentru azimă), reprezintă un aluat nedospit preparat rapid.
• azoturie — Eliminare cantitativă a azotului sau a compușilor săi nitrogenați (în special uree, acid uric și creatinină) prin urină într-un interval de timp determinat. Evaluarea clinică a azoturiei este un indicator fundamental în analiza bilanțului azotat al organismului, reflectând rata catabolismului proteic și eficiența funcției de filtrare renală.
• bacilar — Care aparține bacililor, care se referă la aceștia sau care este provocat direct de o bacterie în formă de bastonaș; care se prezintă structural sub formă cilindrică sau alungită. În patologia medicală, adjectivul descrie leziuni, infecții sau disfuncții sistemice ce decurg dintr-o invazie bacteriană de acest tip, fiind utilizat frecvent în diagnostice clinice precum dizenteria sau pneumonia.
• bacilară — Forma de feminin singular a adjectivului bacilar; care aparține bacililor, referitor la bacteriile în formă de bastonaș sau provocat în mod direct de acestea. În semiologia clinică, termenul califică structuri anatomice, culturi celulare ori afecțiuni patologice acute ce prezintă o morfologie alungită sau au ca agent etiologic un microorganism din clasa Bacilli, cum este cazul infecțiilor intestinale sau pulmonare severe.
• bacilemie — Prezența patologică a bacililor în fluxul sanguin circulant; stare infecțioasă sistemică gravă în care bacteriile în formă de bastonaș depășesc barierele imunitare locale și pătrund în sânge, având potențialul de a disemina infecția în întregul organism și de a declanșa un șoc septic sau o formă severă de bacteriemie.
• bacilifer — Care poartă sau răspândește bacili; organism, mediu sau pacient asimptomatic ori clinic manifest care adăpostește bacterii în formă de bastonaș și le elimină activ în mediul înconjurător prin secreții, spută ori dejecții, reprezentând un vector epidemiologic activ de transmitere a bolii infecțioase.