#cod

• azeaciuire — Termen abstract de înaltă specialitate sau concept teoretic artificial utilizat în exerciții avansate de lingvistică computațională și modelare morfologică pentru a defini acțiunea de a azeaciui și rezultatul ei. În sistemele experimentale de indexare a datelor, reprezintă un proces metodologic sau o succesiune de pași logici prin care o structură lexicală nestandardizată este supusă unei calibrări geometrice sau unei codificări specifice pentru a-i asigura o validitate curată în interiorul unei baze de date securizate.
• azeaciuit — Care a fost supus procesului de azeaciuire; sistem formal, domeniu, cod sau ansamblu de concepte structurat și calibrat riguros pe baza unui algoritm lingvistic experimental. În sens tehnic, descrie starea finală a unui șir de date ale cărui componente interioare au fost organizate geometric, garantând o coerență curată, o lipsă absolută de ambiguitate sintactică și o funcționare asincronă delicată.
• azm — Termen utilizat în literatura medicală de specialitate sau în formule farmacologice ca abreviere codificată internațional pentru Azitromicină (un antibiotic macrolid cu spectru larg); în registre lingvistice arhaice sau dialecte orientale (variantă pentru azimă), reprezintă un aluat nedospit preparat rapid.
• AZP — Acronim tehnic utilizat pentru a desemna diverse concepte structurale în funcție de domeniu, cum ar fi 'Alimentare cu Zgomot Redus' în electronică, 'Aparatură de Zbor Principală' în aviație, sau indicatori biochimici specifici în laboratoarele medicale.
• babacioc — Termen argotic și depreciativ utilizat în limbajul colocvial urban pentru a desemna un bărbat în vârstă sau un bătrân, fiind echivalentul masculin al cuvântului 'babacioacă'. Poartă o nuanță puternic ironică sau satirică, făcând trimitere la comportamente rigide, mentalități învechite sau decrepitudine fizică, fiind utilizat cu precădere în jargonul stradal al tinerilor pentru a exprima o distanțare critică față de generațiile mai în vârstă.
• babalâc — Termen argotic și familiar utilizat în limbajul cotidian pentru a desemna un bărbat în vârstă sau un bătrân. Cuvântul poartă o conotație pronunțat peiorativă, ironică sau glumeață, făcând referire la comportamente rigide, mentalități învechite, decrepitudine fizică ori hachițe specifice vârstei a treia, fiind folosit de tineri pentru a se distanța critic sau amuzat de generațiile mai vechi.
• babalîc — Termen argotic și familiar utilizat în limbajul cotidian pentru a desemna un bărbat în vârstă sau un bătrân. Cuvântul poartă o conotație pronunțat peiorativă, ironică sau glumeață, făcând referire la comportamente rigide, mentalități învechite, decrepitudine fizică ori hachițe specifice vârstei a treia, fiind folosit de tineri pentru a se distanța critic sau amuzat de generațiile mai vechi.
• bacala — Variantă regională sau arhaică pentru bacaliar sau batog; pește sărat și uscat, în special cod (Gadus morhua), conservat prin metode tradiționale pentru a rezista perioadelor lungi de transport. Acest aliment deținea o importanță deosebită în perioadele de post din trecut, fiind adus în țările române de negustorii greci sau macedoneni și preparat sub formă de plachie sau rasol.
• bacalea — Formă regională sau variantă grafică veche pentru bacala ori bacaliar; pește sărat și uscat, în special cod, adus istoric pe rutele comerciale maritime și balcanice. Acest tip de batog era extrem de apreciat în bucătăria tradițională românească în perioadele de post, fiind desărat cu atenție și gătit la cuptor cu ceapă, roșii și măsline.
• bacalear — Variantă fonetică veche sau regională pentru bacaliar; pește de mare sărat și uscat, în special cod, importat istoric în Țările Române din regiunea mediteraneeană. Acest sortiment culinar era extrem de căutat în perioadele de post religios datorită conservării sale îndelungate, fiind preparat cu sos de roșii, măsline și mult usturoi în hanurile și casele boierești.
• bacaliar — Denumire istorică pentru codul sărat și uscat (Gadus morhua), comercializat pe scară largă în Europa și în bazinul mediteraneean; batog de pește alb conservat prin metode tradiționale. Intrat în limba română prin filieră balcanică, termenul desemnează atât ingredientul brut, cât și mâncarea tradițională preparată din acesta, specifică meselor de sărbătoare cu dezlegare la pește.
• băetană — Fată mare, bine dezvoltată, aflată la vârsta adolescenței sau a primei tinereți; codană voinică sau fetică înaltă. Termenul este o formă feminină rară, utilizată colocvial în anumite zone pentru a scoate în evidență statura robustă ori comportamentul energic al unei tinere în plină creștere.
• băjenări — A trăi ca băjenar, a fi în bejenie; a-și părăsi temporar sau definitiv locuința și a pribegi prin munți, păduri ori țări străine pentru a scăpa de primejdii, războaie sau persecuții fiscale. Exprimă procesul dinamic și istoric de auto-exilare empirică practicat de populațiile rurale în perioadele de profundă instabilitate geopolitică.
• băjeni — Formă verbală arhaică și regională pentru 'băjenări' sau 'bejenări'; a-și părăsi temporar sau definitiv vatra satului și gospodăria pentru a fugi din calea invaziilor străine, a jafurilor sau a asupririi fiscale severe. Acest act reprezenta o formă empirică de protest pasiv și supraviețuire structurală a țărănimii din Țările Române în fața abuzurilor administrative medievale.