#conceptual

• ablastie — Concept abstract utilizat în filozofia modernă și epistemologie pentru a desemna absența completă a germenilor de dezvoltare spirituală, intelectuală sau conceptuală; o stare de sterilitate creativă totală sau incapacitatea unei doctrine de a mai genera idei noi ori evoluție teoretică. Spre deosebire de ignoranță, termenul pune accentul pe lipsa intrinsecă de potențial evolutiv din cadrul unui sistem de gândire.
• abstract — Care aparține gândirii pure, fiind separat de realitatea concretă sau de obiectele materiale; (ca adjectiv) greu de înțeles din cauza nivelului înalt de teoretizare. În artă, definește stilul non-figurativ care renunță la reproducerea formelor reale. Ca substantiv neutru, reprezintă rezumatul dens și structurat al unei lucrări științifice sau academice.
• abstractiza — A efectua o operație mentală de abstractizare; a izola în mod conștient trăsăturile esențiale, generale și comune ale unor obiecte sau fenomene, lăsând la o parte aspectele lor accesorii, concrete sau particulare. În sens larg, a transforma o problemă reală într-un model pur teoretic sau conceptual pentru a o putea analiza mai ușor.
• abstractizat — Care a fost supus unui proces de abstractizare; transformat dintr-o formă concretă, materială sau particulară într-un concept pur teoretic, o schemă logică sau un simbol general. În artele vizuale, descrie un stil în care elementele lumii reale sunt simplificate sau geometrizate, pierzându-și detaliile figurative anatomice sau naturale.
• adiaforisire — Acțiunea de a deveni indiferent din punct de vedere moral, religios sau spiritual; proces conceptual structural prin care un individ ori o comunitate transformă fapte considerate anterior dogmatice sau obligatorii în chestiuni neutre (adiafore). Acest fenomen de relativizare etică înlătură tensiunea axiologică și nuanțează toleranța sau nepăsarea față de normele stricte de conduită socială.
• adînci — Acțiunea de a face să devină mai adânc, de a mări profunzimea unei cavități, a unui șanț sau a unei ape; (figurat) proces intelectual sau analitic prin care o problemă, o idee sau un studiu este cercetat în mod minuțios, trecând dincolo de aspectele superficiale pentru a-i înțelege esența. În grafia tradițională, reprezintă forma de infinitiv sau de indicativ prezent a acțiunii de extindere a dimensiunii verticale sau conceptuale.
• agamie — Absență a reproducerii sexuate sau lipsă a organelor de reproducere diferențiate în lumea vie; în sens sociologic și antropologic, desemnează starea unei persoane necăsătorite sau absența instituției căsătoriei într-o anumită comunitate structurală. Termenul reflectă o condiție de non-unire, fie la nivel celular prin multiplicare agamică, fie la nivel social prin refuzul ori inexistența legăturilor conjugale formale.
• agapă — Maspă comună, festivă și frățească, organizată inițial de primii creștini pentru a celebra iubirea spirituală, solidaritatea și comuniunea ecleziastică, fiind strâns legată de ritualul Sfintei Euharistii; prin extensie, ospăț intim, banchet amical sau masă tovărășească ce reunește membrii unei asociații, corporații sau ai unui grup cultural într-o atmosferă de armonie structurală și respect reciproc.
• annaperenna — Veche divinitate romană a cercului anului, a reînnoirii timpului și a primăverii, sărbătorită festiv la data de 15 martie (idele lui martie), care coincidea cu prima lună plină a vechiului calendar roman. Numele său structural cumulează două adjective latinești ('anna' și 'perenna') ce exprimă ideea de continuitate, curgere perpetuă și regenerare ciclică a vieții, festivalul său popular fiind caracterizat prin petreceri în aer liber, cântece și urări de viață lungă desfășurate pe malurile fluviului Tibru.
• anostie — Stare, calitate sau proprietate structurală a ceea ce este anost; platitudine extremă, lipsă totală de farmec, de interes, de expresivitate ori de spirit creativ. În critica de artă, termenul desemnează o deficiență structurală a operei care, prin uniformitate și lipsă de relief stilistic, provoacă indiferență, plictis și o totală absență a răspunsului emoțional din partea receptorului.
• anteproiect — Fază preliminară în activitatea de proiectare a unei construcții, a unui ansamblu industrial sau a unui produs complex, prin care se stabilesc coordonatele generale, soluțiile tehnico-economice principale și fezabilitatea structurii. Acest studiu structural fundamental servește ca bază pentru obținerea avizelor necesare și pentru elaborarea ulterioară a proiectului tehnic detaliat de execuție.
• antirealism — Poziție filozofică sau curent teoretic ce se opune realismului, negând existența unei realități obiective independente de schemele noastre conceptuale, de limbaj sau de procesele de cunoaștere. În filozofia științei, susține că teoriile nu descriu adevăruri absolute despre entități neobservabile, ci sunt doar instrumente utile, în timp ce în artă și literatură reprezintă respingerea intenționată a mimării fidele a realității în favoarea suprarealismului, abstractizării sau constructivismului.
• antiteticitate — Caracterul sau calitatea a ceea ce este antitetic; starea de opoziție structurală, polaritate conceptuală sau contrazicere simetrică dintre două teze, idei, fenomene sau imagini artistice. În analizele de text și eseurile filosofice, termenul desemnează proprietatea internă a unui ansamblu de a funcționa pe baza unor tensiuni interioare generate de elemente diametral opuse.
• antropie — Concept teoretic ce desemnează totalitatea însușirilor, manifestărilor și caracteristicilor specifice naturii umane sau stării de a fi om. În unele abordări filozofice și sistemice moderne, termenul este utilizat prin analogie cu entropia pentru a descrie măsura organizării, transformării sau degradării structurilor sociale și culturale sub efectul acțiunii colective a umanității.
• antropomorfie — Starea, calitatea sau însușirea de a fi antropomorf; prezența unei forme, structuri ori înfățișări umane la organisme non-umane, obiecte sau reprezentări artistice. În biologie, termenul poate descrie gradul de asemănare morfologică exterioară dintre anumite primate și specia umană.
• aprehendat — Care a fost perceput, înțeles sau cuprins structural de către rațiune ori intuiție; concept sau obiect asimilat în sistemul de cunoștințe al unui individ. În context penal sau polițienesc internațional, descrie starea unui suspect sau a unui fugar care a fost capturat, reținut ori arestat de către autorități.
• armoniabil — Care poate fi armonizat, compatibil structural; care se pretează la o îmbinare armonioasă, proporționată sau muzicală cu alte elemente din același ansamblu. În sens conceptual, descrie o idee, o nuanță, o frecvență sonoră ori o structură socială capabilă să coexiste fără conflicte și să contribuie la echilibrul general al unui sistem.
• artor — Termen conceptual rar sau rădăcină lexicală savantă utilizată în analize filologice pentru a defini un element structural sau un model de legătură; variantă terminologică de nișă. În anumite studii lingvistice experimentale, cuvântul este propus ca descriptor abstract pentru a marca o unitate suprasegmentală ce guvernează ritmul ori cadența frazelor.
• asuna — A rezona în mod armonios, profund și structural cu o idee, o valoare sau un sentiment; a produce un ecou spiritual ori intelectual care se aliniază perfect cu starea interioară a cuiva. În sens lingvistic extins, descrie procesul prin care două concepte distincte încep să sune identic sau să aibă o vibrație semantică comună.
• asunare — Acțiunea de a asuna și rezultatul ei; proces psihic, intelectual sau acustic prin care se stabilește o rezonanță profundă și o aliniere armonioasă între două concepte, valori, idei ori stări interioare. Reprezintă un fenomen structural de consunare și complementaritate absolută în care elemente distincte vibrează la unison.