#criminalistică

• alibi — Mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect sau acuzat dovedește că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în alt loc decât cel al faptei, exclusivitatea prezenței sale în altă parte făcând imposibilă participarea sa la crimă. În sens larg, termenul descrie o justificare, o scuză sau o dovadă incontestabilă de nevinovăție folosită de o persoană pentru a se disculpa într-o situație problematică.
• alibiu — Variantă ortografică acceptată istoric sau utilizată ca sinonim perfect pentru termenul standard 'alibi'; mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect dovedește că în momentul săvârșirii unei infracțiuni se afla în altă parte. Deși normele actuale ale limbii române literare recomandă în mod ferm utilizarea formei scurte 'alibi', varianta declinată 'alibiu' apare încă frecvent în vorbirea curentă sau în traduceri literare mai vechi.
• amprenta — A lăsa o urmă imprimată pe o suprafață, a lua amprentele digitale ale unei persoane în scop judiciar ori medical, sau a marca profund, structural și durabil evoluția unui element, caracterul cuiva ori un domeniu de activitate. Ca substantiv, reprezintă varianta de bază (nearticulată) pentru urma lăsată de reliefurile papilare, de un obiect pe un suport moale ori marca distinctivă a unei influențe.
• amprentare — Acțiunea de a amprenta și rezultatul ei; operațiunea tehnică și judiciară de prelevare a amprentelor papilare de la o persoană sau procesul industrial de marcare prin presare a unei texturi pe un suport material. În sensul procedural penal, reprezintă o etapă obligatorie de identificare biometrică structurală inclusă în fișa dactiloscopică.
• amprentat — Care a fost supus procesului de amprentare; persoană ale cărei amprente papilare au fost prelevate și înregistrate în scop judiciar, sau obiect ori suprafață materială pe care s-a imprimat o textură, un desen ori o marcă distinctivă prin presare structurală. În sens figurat, descrie un element puternic influențat, marcat ori individualizat de o anumită trăsătură, cultură sau personalitate.
• amprentologie — Ramură specializată a criminalisticii care se ocupă cu studiul științific, clasificarea, ridicarea și compararea urmelor macroscopice și microscopice lăsate de relieful papilar, picioare, dinți sau alte zone anatomice ale corpului uman, precum și de diverse obiecte; acest domeniu reunește dactiloscopia, poroscopia și podoscopia într-un cadru metodologic integrat pentru identificarea persoanelor.
• ante-mortem — Care se produce, se efectuează sau are loc înainte de moarte; specific investigațiilor medicale, analizelor patologice sau actelor juridice realizate în timpul vieții unui individ. În medicina legală și criminalistică, termenul este esențial pentru a diferenția leziunile, traumatismele sau probele biologice dobândite de victimă în timpul vieții de cele survenite post-mortem.
• antedatare — Acțiunea de a antedata și rezultatul ei; aplicarea pe un document, înscris sau act a unei date anterioare celei în care a fost redactat sau semnat efectiv. În cadrul expertizelor medico-legale sau criminalistice, identificarea unei antedatări se face prin tehnici analitice avansate care determină gradul de degradare a suportului de hârtie sau vechimea reală a cernelii.
• antigang — Care luptă împotriva bandelor organizate de infractori, a banditismului de stradă, a crimei organizate sau a cartelurilor; structură polițienească specializată în neutralizarea rețelelor criminale violente. Ca substantiv, desemnează o brigadă de intervenție tactică de elită sau o secție operativă creată pentru a destructura grupările mafiote.
• antigangster — Care este îndreptat împotriva gangsterilor, a criminalilor periculoși sau a rețelelor de crimă organizată; mișcare, legislație sau structură polițienească operativă concepută pentru a combate banditismul violent urban și activitățile mafiote. Termenul descrie strategii judiciare de anvergură și tactici speciale de intervenție folosite de forțele de ordine pentru destructurarea sindicatelor crimei.
• artnapping — Infracțiune constând în furtul unor opere de artă de mare valoare (picturi, sculpturi, manuscrise), urmat de solicitarea unei răscumpărări de la proprietar, de la compania de asigurări sau de la stat în schimbul restituirii acestora fără a fi distruse. În criminalistica modernă, acest fenomen este abordat ca o formă specializată de șantaj internațional orchestrat de rețele de crimă organizată.
• asfixiere — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; procesul dinamic de sufocare sau de suprimare a funcției respiratorii prin blocarea accesului aerului către plămâni. Spre deosebire de termenul pur medical 'asfixie' (care descrie starea patologică finală), asfixierea pune accentul pe mecanismul sau evenimentul declanșator, fiind utilizată des în rapoartele de urgență, criminalistică sau protecție civilă.
• autopsiere — Acțiunea de a autopsia un cadavru și rezultatul ei; executarea practică a protocolului chirurgical și științific de examinare internă a unui corp post-mortem prin secționare, eviscerare structurală și analiză macro-microscopică a organelor. Procesul de autopsiere este o etapă medico-legală fundamentală în determinarea cauzei directe a decesului, a mecanismului de producere a leziunilor și a intervalului de timp scurs de la moarte, având valoare de probă științifică în cadrul proceselor penale.