#degradare

• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
• abrutiza — A face ca cineva să-și piardă facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, degradându-se și apropiindu-se de starea unui animal; (reflexiv) a deveni stupid, brut, insensibil sau decăzut din cauza alcoolismului, a muncii extenuante sau a unui mediu social nociv.
• abrutizare — Acțiunea de a se abrutiza și rezultatul ei; pierdere progresivă a facultăților intelectuale, a sensibilității și a demnității morale; degradare psihică și comportamentală profundă.
• agravare — Acțiunea de a se agrava și rezultatul ei; procesul de înrăutățire, complicare sau exacerbare progresivă a unei stări de sănătate, a unui conflict juridic ori a unei crize financiare. În context clinic, reprezintă tranziția unui set de simptome de la un stadiu stabil sau moderat către unul sever sau critic, necesitând adesea o intervenție terapeutică de urgență.
• alterant — Care provoacă o alterare, o degradare sau o transformare structurală negativă; substanță, agent fizic sau factor biologic capabil să modifice ori să strice calitățile inițiale ale unui mediu, ale unui preparat chimic sau ale unui țesut viu.
• alterare — Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; proces de degradare, stricare, descompunere sau denaturare a proprietăților fizice, chimice ori biologice ale unui corp sau ale unei substanțe. În sens abstract, reprezintă o falsificare a adevărului sau o deteriorare profundă a unor relații ori stări emoționale.
• alteratoare — Formă de feminin (singular sau plural) sau de neutru (plural) a cuvântului 'alterator'; descrie o substanță, un agent extern sau o entitate biologică ce determină degradarea, stricarea sau descompunerea structurală a unui mediu organic sau chimic.
• alterator — Care alterează, degradează sau modifică în rău proprietățile fundamentale ale unui corp; agent fizic, chimic ori biologic ce provoacă descompunerea materialelor sau alterarea produselor alimentare.
• animaliza — A face ca cineva să piardă caracterul uman, dobândind trăsături, instincte sau comportamente specifice animalelor; a degrada din punct de vedere moral, spiritual sau intelectual. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o persoană decade, se brutalizează sau decade voluntar ori involuntar la un nivel existențial guvernat exclusiv de pulsiuni primitive, ca urmare a unor condiții de viață inumane sau a viciilor.
• animalizare — Acțiunea de a animaliza și rezultatul ei; proces social, psihologic sau cultural prin care o ființă umană sau un grup de oameni își pierde atributele specifice umanității (cum ar fi rațiunea, empatia, moralitatea ori demnitatea) și decade la un nivel pur instinctual sau biologic. În analizele istorice, termenul descrie adesea tehnicile de dezumanizare aplicate în mod intenționat asupra unor colectivități captive pentru a le anula capacitatea de revoltă și organizare.
• anostire — Acțiunea de a se anosti și rezultatul ei; proces abstract sau stilistic prin care un text, un discurs, o atmosferă ori o personalitate își pierde treptat vivacitatea, originalitatea, strălucirea sau savoarea, devenind monotonă, terna și lipsită de expresivitate. În analiza literară, termenul definește degradarea dinamică a compoziției dintr-o operă, fapt ce conduce la instalarea unei stări de plictis structural.
• aridiza — Acțiunea de a deveni sau a face să devină arid, uscat și neroditor; proces prin care un sol, o regiune sau un ecosistem își pierde umiditatea naturală din cauza secetei prelungite, a despăduririlor masive ori a schimbărilor climatice globale. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a transforma un discurs, o activitate sau o relație într-un element rigid, monoton și lipsit de dinamism ori expresivitate.
• artromalacie — Proces patologic degenerativ caracterizat prin înmuierea anormală și pierderea consistenței ferme a cartilajului articular sau a structurilor osoase subiacente dintr-o articulație. Această slăbire structurală, cauzată de obicei de tulburări metabolice, deficiențe nutriționale cronice sau inflamații persistente, reduce capacitatea articulației de a absorbi șocurile, ducând la deformări progresive și dureri severe.
• artrozică — Forma de feminin singular a adjectivului artrozic; care ține de artroză, se referă la această afecțiune degenerativă a articulațiilor sau prezintă trăsăturile specifice degradării cronice a cartilajului. Termenul descrie în mod direct o structură anatomică alterată (cum este o capsulă sinovială îngroșată), o durere cu caracter mecanic sau o manifestare clinică tipică pacienților care suferă de uzură osteoarticulară.
• autooxidare — Reacție chimică de oxidare lentă și spontană a unei substanțe (precum acizii grași, uleiurile, polimerii sau compușii organici), care se produce la contactul direct cu oxigenul molecular din aer, la temperaturi obișnuite și fără intervenția unui agent oxidant puternic ori a unei flăcări. Acest proces autocatalitic structural implică formarea de radicali liberi și peroxizi, fiind responsabil pentru râncezirea alimentelor, degradarea cauciucului sau îmbătrânirea țesuturilor biologice.