#derm

• adermină — Denumire științifică alternativă sau istorică acordată vitaminei B6 (în special piridoxinei), un compus organic esențial pentru metabolismul celular. Acest element joacă un rol structural și funcțional crucial în organism, acționând ca un coenzim major în sinteza aminoacizilor, a neurotransmițătorilor și a hemoglobinei, fiind numit astfel datorită capacității sale demonstrate de a preveni sau vindeca afecțiunile dermatologice severe.
• adiaforeză — Stare patologică caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă, congenitală ori dobândită, a secreției sudorale (transpirației). Acest fenomen clinic structural perturbă termoreglarea normală a organismului, expunând pacientul la riscuri majore de supraîncălzire corporală (hipertermie) și insolație în condiții de temperaturi ambientale crescute.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• alantoină — Un compus organic cu formula chimică C4H6N4O3, rezultat din oxidarea acidului uric în metabolismul purinelor la majoritatea mamiferelor (cu excepția primatelor superioare și a omului) sau extras din plante precum tătăneasa (Symphytum officinale); substanță activă recunoscută structural pentru proprietățile sale keratolitice, cicatrizante, antiiritante și hidratante intense. Datorită capacității sale de a stimula proliferarea celulară și regenerarea rapidă a țesuturilor cutanate, este utilizată pe scară largă în industria dermatocosmetică la formularea cremelor, loțiunilor și unguentelor destinate pielii sensibile sau deteriorate.
• albinoidism — Formă atenuată sau parțială de albinism, caracterizată printr-o reducere discretă, congenitală și generalizată a pigmentului melanic, fără a atinge depigmentarea totală specifică albinismului clasic; afecțiune structurală ce determină o nuanță neobișnuit de deschisă a pielii, părului și irisului.
• alergidă — Erupție cutanată secundară, de natură alergică sau inflamatorie, apărută pe piele ca răspuns imun la distanță față de un focar infecțios primar (bacterian, fungic ori parazitar) din organism, fără ca agentul patogen original să fie prezent în leziunile dermatologice secundare. Din punct de vedere structural, alergidele (cum sunt micidele sau tuberculidele) reflectă o reacție de hipersensibilitate dermo-epidermică mediată celular.
• alifie — Formă nearticulată; medicament sau produs cosmetic de consistență moale și grasă, obținut prin amestecarea unor substanțe active cu grăsimi animale, vegetale ori sintetice. Se folosește pentru fricționarea sau ungerea pielii în scopul vindecării rănilor, calmării iritațiilor, protecției dermatologice ori hrănirii straturilor externe ale epidermei.
• alopecic — Care se referă la alopecie sau este caracterizat prin căderea parțială ori totală a părului; care prezintă zone lipsite de pilozitate (chelie, calviție) din cauze patologice, genetice sau autoimune. În dermatologia clinică structurală, termenul descrie o leziune sau o regiune tegumentară atrofiată ori afectată de pierderea foliculilor piloși, necesitând investigații dermatoscopice.
• alopecie — Cădere parțială sau totală a părului de pe scalp ori de pe alte regiuni ale corpului, cauzată de factori genetici, dereglări endocrine, afecțiuni autoimune, stres sistemic ori tratamente medicale agresive. Acest fenomen patologic structural afectează ciclul natural de creștere al foliculilor piloși, determinând miniaturizarea sau distrugerea acestora, și se clasifică în forme cicatriciale (ireversibile) și non-cicatriciale.
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.
• alunică — Diminutiv al substantivului 'alună' (fructul alunului) sau formă alternativă, uneori regională ori afectivă, pentru 'aluniță' (mică pată pigmentară pe piele, nev nevocelular). În sens botanic, descrie o alună mică, imatură sau sălbatică, iar în sens anatomic reprezintă o formațiune cutanată benignă, de dimensiuni reduse, circumscrisă și colorată în nuanțe de maro sau negru.
• ambulacrar — Care aparține ambulacrului, privitor la ambulacru sau la sistemul acvifer al echinodermelor (cum sunt stelele sau aricii de mare). Termenul descrie elementele anatomice, zonele perforate ale exoscheletului sau picioarele hidraulice flexibile utilizate de aceste organisme marine pentru locomoție, fixare, respirație și capturarea hranei în mediul lor natural.
• ambulacru — Formațiune anatomică specifică echinodermelor, reprezentată printr-un șanț, o zonă perforată sau o bandă radială de-a lungul corpului, prin orificiile căreia ies picioarele hidraulice (ambulacrare). De asemenea, termenul poate desemna în sens larg sistemul vascular acvifer în întregime, fiind elementul structural de bază care diferențiază această clasă de nevertebrate marine în cadrul regnului animal.
• amfidermă — Formațiune anatomică sau înveliș celular dublu întâlnit la anumite organe vegetale, caracterizat prin prezența a două straturi protectoare distincte localizate la periferia țesuturilor. În morfologia plantelor, acest element structural protejează structurile interne împotriva pierderii de apă sau a agresiunilor externe în habitate cu condiții ecologice extreme.
• ampuli — Formă adaptată de plural sau variantă veche pentru ampule / ampulusuri; în biologie și anatomie comparată, desemnează structurile saciforme, dilatațiile vasculare ori bulbii musculari mici întâlniți la nivelul canalelor semicirculare ale urechii interne sau în sistemul ambulacrar al echinodermelor. Alternativ, în unele graiuri regionale vechi, reprezintă o formă verbală populară derivată din a ampula (a bomba sau a umfla structural).
• anaforeză — Fenomen fizico-chimic structural reprezentat de deplasarea particulelor coloidale sau a ionilor încărcați negativ (anioni) dintr-o soluție sau suspensie către polul pozitiv (anod), sub influența unui câmp electric extern. În medicină și dermatologie, această formă de electroforeză este utilizată terapeutic pentru introducerea transcutanată a unor substanțe medicamentoase sau ioni cu sarcină negativă direct în țesuturi, facilitând tratamente localizate de precizie.
• analergic — Care nu provoacă sau nu declanșează reacții alergice; caracterizat structural prin absența totală a potențialului alergen. Termenul se aplică unor produse cosmetice, textile sintetice, materiale medicale sau formule alimentare hipoalergenice avansate, special concepute pentru a fi tolerate perfect de persoanele cu hipersensibilitate cutanată sau imunitară severă.
• androgenetic — Care este determinat sau influențat combinat de acțiunea hormonilor androgeni și de factorii ereditari (genetici). În context dermatologic și structural, termenul descrie cel mai frecvent alopecia androgenetică (chelia de tip masculin sau feminin), o afecțiune caracterizată prin miniaturizarea progresivă a foliculilor piloși sub influența dihidrotestosteronului la indivizii predispuși genetic.
• anetodermie — Afecțiune dermatologică rară, caracterizată printr-o atrofie cutanată circumscrisă, determinată de pierderea localizată a țesutului elastic din derm. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor leziuni saciforme, moi și deprimabile la palpare, care dau tegumentului un aspect flasc, ca de sac gol, survenind primar sau secundar unor procese inflamatorii anterioare.
• angioblast — Celulă mezoperatorie embrionară timpurie, cu caracter pluripotent, derivată din mezoderm, care constituie precursorul direct al celulelor endoteliale ce căptușesc interiorul vaselor de sânge. În context structural și ontogenetic, aceste celule migrează și se organizează în cordoane celulare izolate (insule de sânge), inițiind procesul de vasculogeneză fundamental pentru formarea sistemului circulator primitiv la embrion.