#derm

• ariciu-de-mare — Denumire populară pentru ariciul de mare (Echinoidea); nevertebrat marin din încrengătura echinodermelor, cu corpul sferic, discoidal ori cordiform, protejat de un exoschelet rigid format din plăci calcaroase sudate, acoperit în întregime de țepi mobili, ascuțiți și uneori veninoși, care trăiește pe fundul stâncos al oceanelor și mărilor.
• asteatoză — Afecțiune dermatologică caracterizată prin diminuarea severă sau absența totală a secreției de sebum de către glandele sebacee, ducând la o uscăciune extremă a pielii, descuamare, fisuri cutanate și predispoziție accentuată la iritații sau infecții; este o stare patologică opusă seboreei, întâlnită frecvent la persoanele în vârstă sau asociată cu anumite tulburări endocrine ori metabolice.
• asteroidea — Clasă taxonomică majoră de nevertebrate marine din încrengătura Echinodermata, care grupează toate speciile adevărate de stele de mare; sunt caracterizate printr-un corp plat în formă de disc central din care pornesc simetric mai multe brațe radiate (de regulă cinci), acoperite cu un exoschelet calcaros și prevăzute cu picioare ambulacrare pentru deplasare.
• asterozoare — Subîncrengătură sau grupare taxonomică majoră (Asterozoa) în cadrul încrengăturii Echinodermata, care reunește toate echinodermele cu corp stelat și simetrie radiată neschimbată; include două clase mari actuale: Asteroidea (stelele de mare adevărate) și Ophiuroidea (stelele de mare fragile sauofiurele).
• astringent — Substanță sau agent chimic care are proprietatea de a strânge, de a contracta țesuturile organice, de a diminua secrețiile glandulare și de a reduce fluxul sangvin local prin precipitarea proteinelor de la suprafața celulelor. În sens senzorial, descrie o senzație aspră, uscată și amăruie produsă la nivelul mucoasei bucale de anumite alimente sau băuturi bogate în taninuri, provocând o contracție locală temporară.
• astroblast — Celulă embrionară nediferențiată derivată din neuroectoderm, care constituie stadiul precursor direct în dezvoltarea astrocitelor (celulelor gliale cu rol de susținere și nutriție în sistemul nervos central). În contextul patologiei oncologice, termenul este strâns legat de astroblastom, o tumoră cerebrală rară caracterizată prin proliferarea anormală a acestor celule primitive în țesutul nervos.
• atentare — Acțiunea de a atenta și rezultatul ei; actul prin care se încearcă comiterea unei acțiuni violente, distructive ori ilegale împotriva unei persoane, a ordinii sociale, a unei instituții sau a ordinii constituționale. În terminologia juridică istorică, reprezintă fapta materială sau complotul menit să destabilizeze o structură de conducere ori să lezeze drepturi fundamentale.
• atopic — Care aparține atopiei, se referă la atopie sau este caracterizat printr-o predispoziție ereditară de a dezvolta reacții alergice imediate (cum ar fi dermatita, astmul sau rinita) la contactul cu alergeni obișnuiți din mediu. În context dermatologic clinic, termenul descrie adesea o piele extrem de uscată, sensibilă, predispusă la inflamații intense, prurit sever și eczeme recurente din cauza unei bariere cutanate afectate structural.
• atopie — Predispoziție ereditară sau constituțională a unui individ de a dezvolta reacții de hipersensibilitate imediată (alergice), mediate de anticorpii de tip imunoglobulină E (IgE), la contactul cu alergeni obișnuiți din mediu, cum ar fi polenul, praful sau anumite alimente. Această condiție genetică se manifestă clinic prin afecțiuni corelate, precum dermatita atopică, astmul bronșic, rinita alergică sau urticaria.
• atrichie — Absență totală sau congenitală a părului de pe corp, cauzată de o anomalie structurală de dezvoltare a foliculilor piloși sau de factori genetici complecși. Spre deosebire de alopecie, care implică pierderea ulterioară a părului existent, acest fenomen descrie starea patologică în care firele de păr nu se dezvoltă deloc pe parcursul vieții.
• atrofiant — Care provoacă sau accelerează procesul de atrofie; factor toxic, degenerativ ori patologic care determină o diminuare structurală a volumului și a capacității funcționale a unui țesut sau organ. În termeni clinici, descrie evoluția distructivă a unor afecțiuni dermatologice, musculare ori neurologice ce lasă în urmă sechele de subdezvoltare tisulară.
• atrofodermie — Afecțiune dermatologică cronică caracterizată prin atrofia, subțierea și pierderea elasticității pielii, determinând un aspect deprimat, flasc sau ridat al zonelor afectate. Acest proces structural distruge colagenul și elastina din derm, fiind adesea asociat cu boli autoimune, tulburări vasculare locale sau îmbătrânire prematură idiopatică.
• autografism — Manifestare patologică rară ce constă în scrierea automată, involuntară și inconștientă de texte sau litere, observată în anumite stări de transă, tulburări disociative de personalitate ori afecțiuni neurologice severe care afectează controlul motor voluntar; scris automat. În dermatologie (folosit impropriu ca sinonim pentru dermografism), termenul poate descrie uneori apariția unor dungi roșii sau edeme pe piele în urma unei zgârieturi ușoare, ca și cum s-ar fi scris pe epidermă.
• autoinoculare — Proces patologic prin care un agent infecțios (în special virusuri precum HPV, Molluscum contagiosum sau virusul herpetic) este transferat mecanic de către pacient de la o leziune inițială existentă într-o altă zonă sănătoasă a propriului corp. Fenomenul se produce adesea prin scărpinat, bărbierit sau frecare directă, determinând extinderea locală sau regională a bolii cutanate ori mucoase.
• autoplasmoterapie — Metodă terapeutică clinică sau estetică (cunoscută public și sub denumirea de terapia PRP ori terapia Vampir) ce constă în recoltarea de sânge venos de la pacient, centrifugarea structurală a acestuia pentru izolarea plasmei îmbogățite cu trombocite și injectarea ulterioară a acestui ser autolog în țesuturile aceluiași individ. Acest proces stimulează regenerarea celulară, sinteza de colagen și repararea tisulară endogenă, fiind utilizat pe scară largă în dermatologie cosmetică, ortopedie și trichologie.
• autoseroterapie — Metodă terapeutică medicală care constă în injectarea unui pacient cu propriul său ser sangvin, obținut în prealabil prin centrifugarea sângelui recoltat tot de la acesta. Acest procedeu biologic este utilizat uneori în dermatologie sau alergologie ca tratament adjuvant nespecific, având scopul de a stimula reactivitatea naturală a sistemului imunitar și de a desensibiliza organismul în cazul unor afecțiuni cronice precum urticaria sau dermatozele rebele.
• bacitracină — Antibiotic polipeptidic cu spectru larg de acțiune, produs prin biosinteză de tulpini specifice de Bacillus subtilis sau Bacillus licheniformis. Acest compus farmacologic structural acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind utilizat cu precădere în aplicații topice (unguente, creme) pentru prevenirea și tratarea infecțiilor cutanate și oculare superficiale provocate de bacterii Gram-pozitive.